Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 227/CM
Ședința publică din data de 5 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în- Bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1034/9.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul ales în T,-, județul T și intimații pârâți TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T și CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că ambele recursuri sunt declarate în termen și motivate, că intimatele reclamante și au depus la dosar practică judiciară și că părțile au solicitat judecata și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Cu privire la recursurile civile de față:
Ministerul Justiției a declarat recurs la 31.07.2008 împotriva sentinței civile nr. 1034 pronunțată la 9.05.2008 de Tribunalul Tulcea.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs la 31.07.2008 și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În fapt:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantele și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea la plata sumelor de bani reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1 septembrie 2007 până în momentul pronunțării acțiunii în prezenta cauză, dar și pentru viitor, sume ce urmează să fie actualizate în raport de indicele de inflație, la momentul plății efective, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților prin includerea în buget a acestor sume.
S-a mai solicitat să fie obligat Serviciul contabilitate din cadrul Curții de APEL CONSTANȚA să opereze în carnetele de muncă mențiunile privind sporul de risc și solicitare neuropsihică în acord cu hotărârea ce se va pronunța în prezenta cauză.
În motivare, reclamantele au arătat că exercită funcția de asistenți judiciari la Tribunalul Tulcea.
S-a arătat că nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență (Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, Legea nr. 78/2000 privind prevederile, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, nr.OUG 24/2000 și Legea nr. 50/1996 privind salarizarea magistraților), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
S-a menționat că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct. 1 lit. "d" din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
S-a precizat că prin recursul în interesul legii pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 martie 2008, s-a stabilit că magistraților li se cuvine sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% pe ultimii 3 ani, dar și pentru viitor.
Întrucât interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin recursurile în interesul legii este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești, reclamantele au solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând sporul de 50% calculat la salariul de baza brut lunar, începând cu data de 1 septembrie 2007 până la momentul pronunțării în prezenta cauză, dar și pentru viitor, sume ce urmează să fie actualizate la momentul efectuării plății, în raport de indicele de inflație.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorare drepturi salariale trebuie a fi făcută în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și, drept urmare, admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat.
De asemenea, a mai arătat pârâtul că execuția bugetară nu se poate face decât în limita fondurilor aprobate.
Față de excepția autorității de lucru judecat, invocată de instanță din oficiu, instanța reține că, prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamantele au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, rezultând din acordarea de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație până la data plății, începând cu 12 noiembrie 2004, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Prin sentința civilă nr. 466 din 28 februarie 2008, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamantelor drepturi bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 12 noiembrie 2004-12 noiembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective, după cum urmează: reclamantei suma de 46.218 lei și reclamantei suma de 46.218 lei. A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții și de asemenea, a fost obligată pârâta Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Față de aceste considerente, instanța urmează a admite excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 1034/9.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis în parte cererea având ca obiect drepturi salariale formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor B și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamantelor drepturile bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 13 noiembrie 2007 până la data pronunțării hotărârii și pentru viitor, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat.
S-a respins cererea pentru perioada 1 septembrie-12 noiembrie 2007, pentru autoritate de lucru judecat.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
S-au încălcat astfel dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În altă ordine de idei, s-a reținut că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamante, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamantele au fost lipsite de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
S-a reținut astfel existența unui conflict între art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1997 și art. 1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, urmând a da prioritate acestui din urmă text legal.
Rațiunea pentru care legiuitorul român a considerat că reclamantelor li se cuvine acest drept este actuală, deoarece cerințele impuse de înfăptuirea actului de justiție presupun și creșterea factorilor de risc, astfel încât a înțeles ca pe viitor să mențină reglementarea sa.
Față de considerentele prezentate mai sus se desprinde concluzia că dreptul subzistă și după intrarea în vigoare a nr.OG 27/2006, impunându-se să fie acordat și pentru viitor.
Situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia XXXVI/7.05.2007, a admis recursul în interesul legii, întrucât dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000, se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar și controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Directiva cadru nr. 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie iar unele dintre acestea au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În conformitate cu abordările din Directiva cadru, pentru a elimina sau a reduce stresul în muncă, angajatorii trebuie: să prevină riscurile de stres în muncă, să evalueze riscurile de stres în muncă, prin identificarea acelor solicitări și presiuni ale activității care ar putea să genereze niveluri crescute și de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați; să acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
Prin recursul în interesul legii pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 martie 2008, s-a stabilit că magistraților li se cuvine sporul de risc și surpasolicitare neuropsihică de 50% și pentru viitor.
Față de toate aceste considerente, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamantelor drepturile bănești reprezenând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 13 noiembrie 2007 până la data pronunțării hotărârii și pentru viitor.
Având în vedere că până la executarea prezentei hotărâri va trece o perioadă de timp, instanța a obligat în solidar pârâții la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 500/2004, Ministerul Economniei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanelor să aloce sumele necesare efecturării plăților la care au fost obligați pârâții, prin prezenta hotărâre.
Totodată, a fost obligată pârâta Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de munca ale reclamantelor.
1. Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Ministerul Justiției a vizat, în esență, următoarele:
1. Asistenții judiciari nu fac parte dintre categoriile de personal ce beneficiază de sporul de 50%, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție.
2. Drepturile salariale de care au beneficiat asistenții judiciari nu au inclus sporul pentru risc și solicitare neuropsihică, art. III din OUG nr. 179/1999 pentru modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 stabilind exhaustiv drepturile salariale ale acestora.
Articolul III - Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientele de ierarhizare a salariului de bază pentru judecător stagiar anul I-II, în raport cu timpul efectiv lucrat".
Asistenții judiciari nu au beneficiat niciodată de sporul de risc și solicitare neuropsihică întrucât art. 47 și 48 din Legea nr. 50/1996 nu au fost vreodată incidente în privința acestora, ci doar în privința altor categorii de personal din autoritatea judecătorească la care s-a referit expres: magistrați, personal auxiliar și experți criminaliști.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
2.Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor a vizat, în esență, următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35 din Legea nr. 500/2002 elaborarea bugetelor oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției acesta este elaborat în conformitate cu art. 20 din lege de ordonatorul principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cheltuielilor bugetare aparținând Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Intimatele reclamante au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și au depus practică judiciară, respectiv hotărâri judecătorești irevocabile prin care acest spor a fost recunoscut și pentru categoria socio-profesională din care fac parte.
Recursurile sunt fondate.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs și având în vedere temeiurile cererii de chemare în judecată, va admite recursurile pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Recursul în interesul legii pronunțat prin Decizia nr. XXI/2008 a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Rezultă astfel că asistenții judiciari nu fac parte din categoriile de personal în referire la care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 că sunt beneficiarii sporului de 50%.
Asistenții judiciari nu sunt beneficiarii unui asemenea spor nici în prezent și nici la momentul adoptării nr.OUG 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească.
Astfel, prin art. 3 din nr.OUG 179/1999 s-au statuat în legătură cu modalitatea de salarizare a asistenților judiciari următoarele: "Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecător stagiar anul I-II, în raport cu timpul efectiv lucrat".
Rezultă în mod explicit că salarizarea asistenților judiciari prin raportare la salariul unui judecător stagiar a avut în vederenumai coeficientul de ierarhizarea salariului de bază pentru judecător stagiar I, II.
La data sesizării instanței și pentru drepturile pretinse, respectiv ulterior perioadei septembrie 2007, în privința salarizării asistenților judiciari erau în vigoare dispozițiile art. 16 din nr.OG 27/2006 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 45/2007.
Textul de lege invocat dispune următoarele:
(1) Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivitcoeficienților de multiplicareprevăzuți, după caz, la lit. "A" din anexă nr. crt. 18-31, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 41, 5, 7, 18, 24 și 25.
Observăm din analiza comparativă a dispozițiilor legale mai sus citate, în evoluția lor că salarizarea asistenților judiciari s-a făcut în mod constant prin raportare lacoeficienții de multiplicareprevăzuți pentru judecătorii stagiari, în privința celorlalte drepturi făcându-se trimitere în mod enunțiativ, printre acestea nefiind prevăzut și sporul de stres.
Drepturile de care beneficiază asistenții judiciari prevăzute de OG nr. 27/2006 sunt: sporul de vechime (art. 41), sporul de doctor în drept (dacă posedă acest titlu științific), sporul pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, premiul anual (art. 18), înlesniri cu privire la folosirea caselor de odihnă, a sanatoriilor și a altor amenajări sportive și recreative (art. 24) și asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuțiilor pentru asigurările sociale de sănătate.
Ne aflăm deci în fața unei opțiuni a legiuitorului de a fi consacrat un sistem de salarizare pentru asistenții judiciari prin raportare la coeficienții de ierarhizare corespunzători judecătorului stagiar I, II, sistem în vigoare la data formulării cererii, dar și la data modificării și completării Legii nr. 92/1992 prin nr.OUG 179/1999.
Pe de altă parte, nici chiar dacă salarizarea asistenților judiciari s-ar fi făcut prin raportare la indemnizația brută lunară de încadrare a judecătorului stagiar I, II, aceștia nu puteau fi beneficiarii sporului de stres neuropsihic prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, întrucât acest spor nu este inclus în indemnizația brută lunară, ci se calculează prin aplicare la această indemnizație, respectiv la salariul de bază brut lunar, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Recursul în interesul legii mai sus arătat.
Pe cale de consecință, va fi admis recursul, în baza art. 312 Cod procedură civilă și modificând în tot sentința, va fi respinsă acțiunea ca nefondată.
Consecința admiterii recursului Ministerului Justiției este și admiterea recursului Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât chemarea acestuia în judecată a vizat numai alocarea sumelor necesare efectuării plăților la care fuseseră obligați pârâții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în- Bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1034/9.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul ales în T,-, județul T și intimații pârâți TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T și CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca nefondate pretențiile reclamantelor începând cu 13.11.2007 până la data pronunțării și pentru viitor.
Menține restul dispozițiilor.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
4 ex./ 8.05.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
