Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 233/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. 4333,-
DECIZIA NR. 233
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata - SRL, cu sediul în comuna de,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1662 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator OG, domiciliat în comuna, nr.144, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-intimată - SRL, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.190/2009, intimatul-contestator OG, personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.94/2009.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că prezenta cauză se află la al patrulea termen de judecată, suportând amânare pentru ca recurenta să ia cunoștință de întâmpinarea intimatului-contestator.
Avocat pentru intimatul-contestator depune OG la dosar, în copie, înscrisuri, respectiv: bilet de ieșire din spital pe numele intimatului OG, scrisoare medicală din 18.05.2007, ecografie, scrisoare medicală de externare din 09.01.2008, acte medicală din care se desprinde că soția intimatului, care a lucrat tot la - SRL, avea grave afecțiuni medicale, adeverință emisă de unitatea intimată din care se desprind concediile medicale ale numitei, adeverințe emise de - SRL din care rezultă că cei doi soți au făcut împrumuturi bancare, adresa nr.1300/08.07.2009 și decizia nr.1497/31.07.2007 de desfacere a contractului de muncă pentru. Un exemplar al acestor înscrisuri a fost comunicat și recurentei-intimate. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru recurenta-intimată - SRL declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-intimată - SRL, avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate întrucât a fost soluționată de un judecător necompetent.
Cauza ce formează obiectul dosarului de față a avut două cicluri procesuale. În primul ciclu procesual cauza a fost soluționată de judecătorii și G, iar după casare, în cel de-al doilea ciclu procesual soluția a fost pronunțată de și.
Potrivit art.24 alin.1 Cod procedură civilă, judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau recurs și nici în caz de rejudecare după casare, iar potrivit art.105 alin.1, actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule.
Al doilea motiv de critică este cel prevăzut de art.3041Cod procedură civilă. Întreaga motivare a horărârii recurate este eronată, contradictorie, nelegală și netemeinică, astfel întreaga hotărâre se bazează pe depozițiile martorilor propuși de intimatul-contestator, omițându-se a se preciza că aceștia au fost angajați ai recurentei, fiind la rândul lor concediați, așa că mărturia acestora nu putea fi una obiectivă.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-contestator OG, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs arată că prin hotărârea CSM nr.387/2005, modificată prin hotărârea nr.38/2009, la art.99 alin.6 se precizează că, după casare, cauzele revin la completele inițial învestite și numai în cazul în care în primul ciclu procesual s-a pronunțat pe fond, va face cerere de abținere. Or, în primul ciclu procesual instanța s-a pronunțat pe excepție.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat. Chiar din depozițiile martorilor propuși de recurentă au fost combătute considerentele pe care s-a întemeiat decizia de concediere a contestatorului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În replică avocat, pentru recurenta-intimată - " " SRL arată că în primul ciclu procesual pricina nu s-a soluționat pe excepție, ci pe fond și erau aplicabile dispozițiile art.98 alin.3 din Regulamentul de Ordine interioară aprobat de CSM, nu ale art.99 alin.6 din același regulament. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, contestatorul a OG chemat în judecată intimata - SRL sediul în comuna de,-, județul P, solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 482/13.03.2008 prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, iar în subsidiar, anularea acesteia ca neîntemeiată cu consecința reintegrării în funcția avută, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate din momentul desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă, obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că prin decizia contestată i-a încetat contractul de muncă, deoarece pe data de 25.02.2008 nu a respectat disciplina la locul de muncă, a avut atitudine necuviincioasă față de colegii de muncă și față de șefii ierarhici. În luna martie a primit o înștiințare emisă de către conducerea societății prin care a fost invitat să se prezinte la data de 10.03.2008 la sediul societății pentru a da explicații cu privire la abaterea disciplinară săvârșită. Chiar dacă nu cunoștea ce i se impută, deoarece nu săvârșise nici o abatere disciplinară, contestatorul s-a prezentat la convocare, unde a arătat prin declarație că nu a săvârșit nici o abatere.
A mai arătat că decizia este lovită de nulitate absolută, deoarece nu este motivată în fapt și în drept, și nu cuprinde precizări cu privire la instanța judecătorească unde ar putea fi contestată. De asemenea, în decizie nu se arată motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate.
Pe fond, decizia este neîntemeiată, deoarece nu a săvârșit abateri disciplinare și nici nu a avut atitudine necuviincioasă față de colegii de muncă sau față de șefii ierarhici.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului muncii și pe dispozițiile Legii nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Contestația a fost însoțită de copii de pe următoarele acte: decizia nr. 482/13.03.2008, convocarea din data de 27.02.2008, proces verbal nr.45210.03.2008, contract individual de muncă înregistrat sub nr. 951.063/24.05.2006, actele adiționale la contractul individual de muncă din 28.02.2007 și din 01.05.2007, decizia nr. 13221/16.10.2006, fișa postului, decizia nr.822/18.07.2007, diploma de bacalaureat, certificat de absolvire și caracterizare.
La data de 25.04.2008 s-a înaintat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de către intimată. Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea contestației formulate ca nelegală și netemeinică. Intimata a susținut că după numirea contestatorului în funcția de muncitor, acesta a dat dovadă de neseriozitate la locul de muncă, a adresat cuvinte jignitoare la adresa colegilor și a șefilor ierarhici și a refuzat sistematic să își îndeplinească sarcinile de serviciu. Prin decizia nr.822/18.07.2007 contestatorul a fost sancționat cu avertisment, această decizie nu a fost contestată, iar angajatul a continuat să aibă aceeași atitudine. În urma raportului întocmit de către conducătorul de muncă nr.360/26.02.2008 și a referatului nr.361/26.02.2008 al conducătorului Punctului de lucru s-a dispus, prin decizia nr.372/27.02.2008, numirea unei comisii de cercetare disciplinară prealabilă a contestatorului, acesta fiind convocat în termen legal în vederea efectuării cercetării disciplinare. În urma efectuării cercetării disciplinare s-a luat măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatorului.
S-a mai arătat în întâmpinare că nu se pot solicita daune morale de către contestator întrucât prin decizia nr.XL/07.05.2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că acordarea daunelor morale se poate realiza numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens.
Întâmpinarea a fost însoțită pe lângă copii de pe actele deja depuse de contestator și de copie de pe raportul conducătorului de muncă din data de 26.02.2008, referatul conducătorului punctului de lucru din data de 26.02.2008, decizia privind numirea comisiei de cercetare disciplinară din data de 27.02.2008, interogatoriul luat salariatului și confirmările de primire a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă și de efectuare a cercetării disciplinare.
S-au mai depus la dosarul cauzei copie de pe, copie de pe actul de identitate al contestatorului și copie de pe carnetul său de muncă. Contestatorul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de către intimată.
La termenul de judecată din data de 09.05.2008, Tribunalul Prahova admite pentru contestator și pentru intimată probele cu interogatorii, înscrisuri și cu câte doi martori.
La termenul de judecată din data de 23.05.2008 se invocă din oficiu de către instanța de fond excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, dat fiind faptul că domiciliul contestatorului este în raza teritorială a Tribunalului Dâmbovița. Prin sentința civilă nr.1602/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
La Tribunalul Dâmbovița dosarul a fost înregistrat sub nr-. La termenul de judecată din data de 25.11.2008 s-a depus răspunsul la interogatoriul formulat de către contestator pentru a fi luat intimatei și s-a pus în discuția contradictorie a părților excepția nulității măsurii încetării disciplinare a contractului de muncă prevăzută de art.267 (2) din Codul muncii și excepția prevăzută de dispozițiile art. 268 alin.2 lit. a, c și f din Codul muncii.
Prin sentința nr.1944/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a respins excepția nulității măsurii încetării disciplinare a contractului de muncă prevăzută de art.267 alin.2 din Codul muncii, fiind admisă excepția prevăzută de dispozițiile art.268 alin.2 lit.a, c și f din Codul muncii. Pe cale de consecință s-a constatat nulitatea deciziei nr.482/13.03.2008, s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și actualizate.
Prin decizia nr.619/30.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul declarat de către intimată împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus casarea sentinței nr.1944/25.11.2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de APEL PLOIEȘTIa reținut că decizia contestată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art.268 alin.2 lit.a, c și f din Codul muncii, situație în care se impune reluarea judecății pentru a se verifica celelalte apărări referitoare la legalitatea propriu zisă a concedierii.
După reluarea judecății s-a administrat proba cu câte doi martori pentru ambele părți și proba cu interogatoriul contestatorului.
Prin sentința civilă nr.1662 din 6 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată de contestatorul OG, în contradictoriu cu intimata Metal SRL, a anulat decizia concediere nr. 482/13.03.2008 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, a obligat intimata să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea privind acordarea daunelor morale și a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 1800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că OG, în contradictoriu cu intimata - SRL a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr.482/13.03.2008 prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă iar, în subsidiar, anularea acesteia ca neîntemeiată cu consecința reintegrării în funcția avută, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate din momentul desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă, obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a mai reținut că prin întâmpinarea depusă de către intimată se solicită respingerea contestației formulate ca nelegală și netemeinică întrucât contestatorul a dat dovadă de neseriozitate la locul de muncă, a adresat cuvinte jignitoare la adresa colegilor și a șefilor ierarhici și a refuzat sistematic să își îndeplinească sarcinile de serviciu. A mai arătat intimata că prin decizia nr. 822/18.07.2007 contestatorul a fost sancționat cu avertisment, această decizie nu a fost contestată, iar angajatul a continuat să aibă aceeași atitudine. În urma raportului întocmit de către conducătorul de muncă sub nr.360/26.02.2008 și a referatului nr. 361/26.02.2008 al conducătorului Punctului de lucru s-a dispus prin decizia nr. 372/27.02.2008 numirea unei comisii de cercetare disciplinară prealabilă a contestatorului, acesta fiind convocat în termen legal în vederea efectuării cercetării disciplinare. În urma efectuării cercetării disciplinare s-a luat măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatorului, măsură legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.61 lit. a din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul săvârșește o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau de la regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Neseriozitatea la locul de muncă, adresarea de cuvinte jignitoare la adresa colegilor și a șefilor ierarhici și refuzul sistematic al îndeplinirii sarcinilor de serviciu reprezintă abateri grave pentru care se poate dispune desfacerea contractului de muncă.
Din analiza întregului material probator existent la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că, în realitate, nu se poate imputa contestatorului săvârșirea acestor abateri. Simplul fapt că prin decizia nr.822/18.07.2007 contestatorul a fost sancționat cu avertisment, iar această decizie nu a fost contestată nu poate reprezenta o dovadă că acesta este o persoană care nu respectă disciplina muncii. Această decizie trebuia unită cu un probatoriu din care să rezulte că pe data de 25.02.2008 contestatorul a săvârșit o serie de abateri grave de natură a determina sancționarea sa cu încetarea disciplinară a contractului de muncă.
În realitate singura probă existentă la dosarul cauzei este raportul conducătorului de muncă, martorul care, pe data de 26.02.2008 arată că abaterea disciplinară săvârșită de contestator ar fi cea de comentare a sarcinilor de serviciu și atitudine necuviincioasă față de șefi. Mai precizează același șef de atelier că nici un coleg nu ar vrea să lucreze cu contestatorul și că s-ar fi creat o situație tensionată în cadrul secției. În baza acestui raport și fără a fi audiat nici un martor care să confirme cele relatate de către șeful de atelier, în aceeași zi se propune prin referat întocmit de către conducătorul punctului de lucru, sancționarea disciplinară a contestatorului. Deși la interogatoriul luat în cadrul comisiei de cercetare disciplinară, contestatorul nu recunoaște săvârșirea vreunei abateri disciplinare, se dispune direct și fără a se administra nici o probă aplicarea celei mai grave sancțiuni prevăzute de Codul muncii.
Audiat în fața instanței de fond martorul a arătat că nu cunoaște motivele pentru care a fost concediat contestatorul, că nu se certa cu el, dar se certa cu alte persoane. Mai precizează martorul că s-ar fi certat cu șeful său ierarhic, fostul director -. Cum martorul nu-și amintește nimic despre ziua de 25.02.2008 și nici despre raportul întocmit, raport ce a stat la baza concedierii contestatorului, tribunalul a apreciat că pe data de 25.02.2008 nu a fost săvârșită o abatere gravă de natură a duce la sancționarea contestatorului.
Coroborând declarația martorului cu declarația martorei rezultă că la incidentul din data de 25.02.2008 nu a fost prezent martorul ci doar fostul director -, situație în care în mod evident, cele scrise în referat nu se confirmă. În plus, arată martora, în acea zi de 25.02.2008 nu au existat alte conflicte cu colegii ci doar un presupus conflict cu directorul - care însă nu a făcut un referat ci doar a dispus cercetarea disciplinară având la bază referatul întocmit de către.
Martorii A și au arătat că pe toată perioada cât au lucrat la același loc de muncă împreună cu contestatorul, acesta nu a avut nici un fel de conflicte cu colegii sau cu șefii ierarhici, comportamentul contestatorului fiind corespunzător.
Cum din declarațiile martorilor nu rezultă că pe data de 25.02.2008 contestatorul a săvârșit abaterile ce i se rețin în decizia contestată, tribunalul a dispus anularea acesteia.
În conformitate cu prevederile art.78 din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod nelegal și netemeinic, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate iar la solicitarea salariatului, instanța va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Ținând cont de aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că în cauză angajatorul a emis o decizie de concediere nelegală, decizie ce a fost anulată și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior iar angajatorul a fost obligat să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului și până la reintegrarea efectivă.
Tribunalul a respins cererea contestatorului privind acordarea de daune morale întrucât în conformitate cu decizia nr. XL/07.05.2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, acordarea daunelor morale se poate realiza numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens. Cum în speța dedusă judecății nu există astfel de clauze, cererea privind acordarea daunelor morale nu este admisibilă.
Ca parte căzută în pretenții, intimata a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata - SRL, arătând, în esență, că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât a fost pronunțată de un judecător care a mai pronunțat o hotărâre și în primul ciclu procesual.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, la Tribunalul Dâmbovița, din completul care a pronunțat sentința nr.1944/25.11.2008 au făcut parte judecătorii și G.
După casarea cu trimitere spre rejudecare la același tribunal, de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.619/30.03.2009, din completul de la Tribunalul Dâmbovița, care a pronunțat sentința nr.1662 din 6 octombrie 2009, au făcut parte judecătorii și.
Curtea constată că doamna judecător a făcut parte atât din completul care a pronunțat sentința nr.1944/25.11.2008, cât și din completul care a pronunțat sentința nr.1662/06.10.2009.
Potrivit dispozițiilor art.24 pr.civ.Judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
Este adevărat că potrvit art.99 alin.6 teza I din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătoreștiCauzele trimise spre rejudecare după desființare/casare revin la completul inițial învestit, însă potrivit tezei a II-a a aceluiași textDispozițiile art.98 se aplică în mod corespunzător în situația existenței unui caz de incompatibilitate.
Prin urmare, având în vedere că dispozițiile art.24 din Codul d e procedură civilă referitoare la incompatibilitate sunt de natură imperativă, iar nerespectarea lor duce la nulitatea absolută a hotărârii pronunțate, Curtea, în baza art.312 pr.civ. va admite recursul declarat de intimată, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata - SRL, cu sediul în comuna de,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1662 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator OG, domiciliat în comuna, nr.144, județul D, și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.5 ex./23.02.2010
/
.fond nr.4333,- Trib.
Jud.fond
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
