Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2381/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2381
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 92 din 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în municipiul P,-,. 6, jud. P, G, cu domiciliul în municipiul P,-, -. 3, jud. P, intimații- pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează
instanței că la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții - fost magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și G - fost magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceștia să fie obligați la restituirea sumei corespunzătoare procentului de 9,5 % reținut ca urmare a achitării drepturilor salariale restante reprezentând sporul de vechime obținute conform sentinței civile nr.634/19.04.2007 privind pe și sentința civilă nr.1091/16.12.2005 privind pe G, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, hotărâri definitive.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că departamentul economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu ocazia executării sentinței sus-menționate, pe baza indicațiilor date de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din drepturile fiecărui procuror reținut un procent de 9,5 % reprezentând contribuție de asigurări sociale. Această reținere a sumelor de bani aferentă procentului de 9,5 % a fost motivată de aplicarea prevederilor Legii nr. 250/2007 și ale Ordinului nr.680/1.08.2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, emis în aplicarea Legii nr. 250/19.07.2007.
Au mai precizat reclamanții că procedând în acest mod pârâții au făcut să retroactiveze dispozițiile Legii nr.250/2007, dar mai ales a art.1 din Ordinul nr.680/01.08.2007, ordin ce a fost dat în scopul aplicării corecte a legii și nu pentru ca aceasta să-și producă efectele pentru trecut.
Pârâții au fost legal citați darnu au formulat întâmpinări în cauză și nici nu s-au înfățișat la judecata în primă instanță.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.92 din 10.01.2009, admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților sumele rezultate ca urmare recalculării prin aplicarea coeficientului de 9,5 %, conform art.23 din Legea nr.19/2000, pentru drepturile salariale stabilite în baza sentinței civile nr.634/19.04.2007 și a sentinței civile nr.1091/16.12.2005, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.634/19.04.2007 și prin sentința civilă nr.1091/16.12.2005 ambele pronunțate de Tribunalul Prahovas -a dispus plata sporului de vechime către reclamanți, iar cu ocazia achitării drepturilor salariale restante fiecăruia, i s-a reținut un procent de 9,5% reprezentând contribuție de asigurări sociale.
Această reținere sumelor de bani aferentă procentului de 9,5 % fost motivată de aplicarea prevederilor Legii nr.250/2007 și ale Ordinului nr.680/1.08.2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, emis în aplicarea Legii nr.250/19.07.2007.
S-a considerat de către pârâți că Legea nr.250/2007 se aplică și drepturilor salariale restante, chiar dacă perioada de referință pentru care s-au obținut aceste drepturi salariale este mult anterioară acestei modificări.
Tribunalul a stabilit că acțiunea este întemeiată deoarece Legea nr.250/2007 nu se poate aplica retroactiv pentru drepturile salariale neîncasate din motive neimputabile asiguraților, iar o lege sau un ordin al unui ministru nu pot încălca principiul neretroactivității legii, principiu consacrat de Constituția României în art.15 alin.2.
Este evident că la calculul contribuției de asigurări sociale trebuia aplicat textul din vechea reglementare, respectiv Legea nr.19/2000 care limita reținerea CAS la o bază de calcul ce nu putea depăși plafonul de 5 salarii medii pe economie.
În termen legal, împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție(filele 4-12) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazurile de recurs prevăzute de art.304, pct.3, 4 și 9 cod pr.civ, recurentul-pârât a susținut că sentința a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială, în condițiile în care potrivit art.36 alin.1,2 din OUG nr.27/2006, personalul salarizat pe baza acestui act normativ poate face contestație cu privire la modul de stabilire a drepturilor salariale, în termen de 15 zile de la comunicare, organelor de conducere ale Ministerului Justiției, Parchetul de pe lângă ICCJ- iar împotriva hotărârilor acestor organe, se poate face plângere în termen de 30 zile de la comunicare, la Secția de contencios Administrativ și Fiscal a ICCJ, sau după caz, la Curtea de Apel București.
Drept urmare, a concluzionat recurentul-pârât, legiuitorul a stabilit instanța competentă să judece astfel de litigii, așa că în temeiul art.304, pct.3 cod pr.civ. s-a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța fondului, competentă respectiv Curtea de Apel București.
Recurentul-pârât a invocat lipsa calității sale procesuale, motivat de împrejurarea că potrivit Anexei 1, pct.3,5,6 din Ordinul 1646 din 17 oct.2007 al MEF, procedura de restituire a sumelor constând în procentul de 9,5% reprezentând CAS se aprobă de către conducătorul Casei Naționale de Pensii care va confirma sumele plătite în plus față de obligația fiscală, pe fiecare an în parte.După aprobare, dispoziția se comunică solicitantului, astfel că se impune introducerea în cauză a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și respingerea acțiunii față de recurent ca fiind introdusă împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală.
O altă critică privește greșita obligare a recurentului la plata drepturilor bănești solicitate, deoarece acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca neîntemeiată, întrucât după modificarea Legii nr.19/2000 prin Legea nr.250/2007, art.23 alin.3 din legea pensiilor, modificat, a fost abrogat prin OUG 91/2007, iar procentul de 9,5% pentru contribuția de asigurări sociale se aplică pentru magistrați la venitul lunar brut individual și nu la sumele reprezentând sporul de vechime restant.
A arătat recurentul că cererea reclamanților vizează în realitate stabilirea unei baze de calcul pentru calcularea contribuției de asigurări sociale,ceea ce nu este posibil pentru că acordarea sumelor solicitate este de competența exclusivă a autorității legiuitoare iar nu a celei judecătorești, fiind astfel incident cazul de recurs prev.de art.304, pct.4 cod pr.civ.
Un alt aspect invocat de recurent este cel privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, în condițiile în care nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială, așa încât obligația stabilită de instanță este imposibilă.
Recurentul-pârât a formulat note scrise (fila 64) solicitând admiterea recursului.
Intimații-reclamanți, fiind legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanța de recurs.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurent, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Prima critică de nelegalitate întemeiată pe cazul de casare prev.de art.304, pct.3 cod pr.civ. nu se justifică.
Curtea constată că acțiunea reclamanților vizând obținerea unor pretenții pecuniare, este un litigiu de muncă, fiindcă revendicările din cererea de chemare în judecată derivă dintr-un raport de serviciu (de muncă) fiind astfel incidente dispozițiile art.282 din codul muncii.
Procedura instituită de art.36 alin.1 și 2 din OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007, invocată de recurent nu se aplică în cauza de față, deoarece actul normativ privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției reglementează modul de contestare a stabilirii drepturilor salariale prin noul act normativ în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență.
Orice alte litigii conținând revendicări referitoare la drepturile bănești, stabilite prin lege sau hotărâri judecătorești irevocabile, care nu sunt respectate de angajator, respectiv ordonator de credite, sunt de competența materială a instanței judecătorești, astfel cum aceasta este determinată prin normele de procedură ale art.2 alin.1, lit. cod pr.civ. rap la art. 284 din codul muncii și 70 și urm.din Legea nr.168/1999.
Cea de a doua critică privește excepția lipsei calității procesuale pasive pe care recurentul a opus-o ca apărare în recurs, este de asemenea nejustificată, Curtea constatând că procentul de 9,5% reprezentând cota la contribuțiile de asigurări sociale se reține și virează de ordonatorul de credite în cazul magistraților, astfel că procesul privind legalitatea reținerilor și cuantumul acestei cote trebuie purtat în contradictoriu cu acesta.
Critica referitoare la fondul dreptului este însă întemeiată, Curtea reținând că acțiunea reclamanților a fost admisă printr-o greșită interpretare și aplicare a legii, pentru următoarele argumente:
Potrivit art.23(3) din Legea nr.19/2000, așa cum aceste dispoziții legale au fost modificate de Legea nr.250/2007, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților, o constituie venitul lunar brut realizat.
Acest articol a fost abrogat expres prin OUG nr.91/2007 act normativ intrat în vigoare la 1.01.2008, astfel că procentul de 9,5% pentru calcularea contribuției de asigurări sociale s-a aplicat la venitul lunar brut, acesta constituind baza de calcul pentru reținerea contribuției respective.
În mod greșit instanța de fond, admițând acțiunea, a stabilit că Legea nr.250/2007 nu se poate aplica retroactiv pentru drepturile salariale neîncasate din motive neimputabile asiguraților, în condițiile în care modificările operate prin OUG nr.91/2007 au abrogat dispozițiile art.23(3) din Legea nr.250/2007 iar cota de 9,5% trebuie aplicată la venitul brut realizat lunar iar nu la valoarea sporului de vechime restant care a constituit obiectul cererii de chemare în judecată a reclamanților-intimați.
Astfel fiind, Curtea, constatând incidența cazului de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ. va admite recursul în temeiul art.312 cod pr.civ.și va modifica în totalitae hotărârea primei instanțe în sensul că rejudecând acțiunea, o va respinge ca neîntemeiată.
În raport de dezlegarea dată, ultima critică din cererea de recurs privind actualizarea sumelor cu coeficientul de inflație nu se mai impune a fi cercetată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr. 14, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 92 din 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în municipiul P,-,. 6, jud. P, G, cu domiciliul în municipiul P,-, -. 3, jud. P, intimații- pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./
Ex/ 8 ian 2010
f- Trib.
,
operator de date cu character personal
notificare nr. 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
