Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2383/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2383
Ședința publică din 7 iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen DR.-
GREFIER:
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr. 321 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 3 iulie 2008; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie când pronunțarea s-a amânat pentru data de 7 iulie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 21.01.2008 reclamanta a chemat în judecată pârâta Banca Comercială Română B solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 81.120 lei reprezentând drepturi bănești rezultând din raporturi de muncă.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că din 09.09.1991- 1.05.2007 a fost salariata pârâtei, îndeplinind funcția de Director Executiv al Agenției, iar în baza Ordinului Președintelui Executiv al BCR nr.347/24.04.2007 i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul art.56 lit.d din Codul Muncii, datorită faptului că în ultima perioadă a activității sale, 08.08.2006 - 23.02.2007, a fost în concediu medical, totalizând un număr de 182 zile, emițându-i-se decizia nr.31 prin care i-a fost stabilită incapacitatea de muncă, iar la 04.04.2007 CJP a emis decizia nr.- privind pensia de invaliditate.
Reclamanta a mai arătat că în baza deciziei de pensionare, prin Ordinul nr.347/24.04.2007, Președintele BCR a dispus eliberarea sa din funcția de Director Executiv al Agenției și cu aceiași dată de 01.05.2007 a dispus încetarea contractului individual de muncă, dar tot din aceiași dată în cadrul băncii s-a demarat un program intitulat " Retragerea de ", adresat salariaților care în cursul anului 2007 mai aveau între 5 și 7 ani până la îndeplinirea condițiilor pentru pensionare la limită de vârstă și care nu se încadrau în condițiile pentru pensionare anticipată, iar potrivit acestui program, pe lângă cele 4,5 sau 6 salarii brute lunare acordate în funcție de vechimea în BCR- prevăzute în contractul colectiv de muncă, Adunarea Generală a Acționarilor BCR a hotărât acordarea unei recompense suplimentare de 3,25 salarii brute lunare pentru fiecare an rămas până la îndeplinirea condițiilor de pensionare la limită de vârstă, în speță, 6 ani 5 luni 16 zile.
Totodată, a învederat instanței că, prezentându-se la sediul băncii cu decizia de pensionare, a luat cunoștință despre Precizările din 24.04.2007 la Programul "Retragerea de " și aflând că acestea se adresează inclusiv și salariaților care se pensionează pe caz de boală. Ca urmare a acestui fapt, reclamanta arată că a adresat o cerere/memoriu centralei BCR solicitând recompensa, dar prin adresa 1879/24.04.2007, pârâta a refuzat cererea pe motiv că decizia de eliberare din funcție a reclamantei ca urmare a pensionării de invaliditate a fost emisă anterior înregistrării Memoriului și astfel nu i se poate da curs solicitării sale.
Reclamanta a precizat că la data de 24.04.2007 când BCR- Direcția de Resurse Umane formulează refuzul de acordare a recompensei, era în posesia Memoriului pe care-l analizase deja, iar Ordinul președintelui nr.247/24.04.2007 privind eliberarea din funcție și încetarea contractului individual de muncă este cu aplicabilitate din 01.05.2007, deci a considerat reclamanta că la data comunicării refuzului era salariată a BCR (Sucursala A) și beneficia de toate drepturile acordate salariaților fără nici o discriminare, iar în ceea ce privește recompensa, reclamanta a considerat că aceasta se cuvine pe perioada de 6 ani 5 luni 16 zile și se cifrează la suma de 81.120 lei.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat admiterea excepțiilor invocate respectiv, în temeiul art.283 alin.1 lit.a Codul Munciia excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei arătând că aceasta era îndreptățită să conteste actul emis de bancă, respectiv, ordinul nr.347/2007 până la data de 01.06.2007, dată la care s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 21.01.2008, peste termenul legal prevăzut de lege privind formularea cererilor privind jurisdicția muncii și a excepției inadmisibilității acțiunii pe motiv că nu a făcut altceva decât a luat act de voința unilaterală a salariatei și a dispus aducerea la îndeplinire voinței acesteia și respingerea acțiunii.
La data de 25 februarie 2008 reclamanta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepției de tardivitate introducerii acțiunii, a excepției de inadmisibilitate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr.321 din 26 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și cea a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Banca Comercială Română; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei Banca Comercială Română și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 81.120 lei reprezentând drepturi bănești rezultând din raporturi de muncă pe perioada de 6 ani 5 luni 16 zile. Totodată a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Tribunalul, a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei că aceasta nu poate fi primită, deoarece termenul de prescripție este de 3 ani, conform art.283 lit.c Codul Muncii și nu 30 de zile, iar așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, obiectul acțiunii îl constituie pretenții formulate în temeiul art.269 Codul Muncii și nu anularea unei decizii referitoare la încheierea, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă, dispozițiile art.283 lit.a Codul Muncii nefiind aplicabile în speță.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, de asemenea a considerat că nu poate fi primită și a respins-o, pe motiv că, contractul individual de muncă al reclamantei a încetat în baza Ordinului Președintelui BCR nr.347/24.04.2007, de eliberare din funcție, cu aplicabilitate de la 01.05.2007, data la care reclamanta a formulat cerere de includere în programul intitulat " Retragerea de ", program adresat salariaților ce îndeplineau condițiile de pensionare la limită de vârstă, de pensionare anticipată și apoi printr-o completare ulterioară la "Program" (adresa 1805/2007) și pentru motivele de boală reclamanta era angajata BCR.
Prin cererea din 01.02.2007, în baza deciziei de constatare a incapacității de muncă reclamanta și-a manifestat intenția de încetare a contractului individual de muncă după primirea deciziei de pensionare, decizie în baza căreia Președintele BCR a emis, Ordinul nr.347/2007 de încetare a activității începând cu 01.05.2007, cererea de includere în " Program" pe care a depus-o la 24.04.2007, înainte de data încetării raporturilor de muncă, respectiv 01.05.2007, în aceiași zi cu primirea adresei 1805/2007.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că, reclamanta a fost salariata pârâtei, îndeplinind funcția de Director Executiv al Agenției, iar la data de 01.02.2007 a formulat cerere de încetare a raporturilor de muncă cu pârâta pe motive de sănătate și întocmirea dosarului și a formalităților necesare în vederea acordării pensiei de invaliditate. Urmare acestui demers, la data de 04.04.2007, Casa Județeană de Pensii Aae mis decizia de pensionare nr.-, iar ulterior deciziei, pârâta a emis la data de 24.04.2007 ordinul de eliberare din funcție cu aplicabilitate de la data de 01.05.2007, dar la aceiași dată, respectiv la data de 24.04.2004 a fost înregistrată la Direcția Resurse din Centrala BCR cererea reclamantei privind includerea în programul "Retragerea de ", cerere care i-a fost respinsă prin adresa 1879/24.04.2007 pe motiv că decizia de eliberare din funcție ca urmare a pensionării de invaliditate a fost emisă anterior înregistrării cererii, neputându-se da curs solicitării.
Contractul individual de muncă al reclamantei a încetat în baza Ordinului Președintelui BCR nr.347/24.04.2007, de eliberare din funcție, cu aplicabilitate de la 01.05.2007, dar la data la care a formulat cererea de includere în programul intitulat "Retragerea de ", reclamanta era angajata BCR. Prin cererea din 01.02.2007, în baza deciziei de constatare a incapacității de muncă, reclamanta și-a manifestat intenția de încetare a contractului individual de muncă după primirea deciziei de pensionare, decizie în baza căreia Președintele BCR a emis Ordinul nr.347/2007 de încetare a activității începând cu 01.05.2007, iar cererea de includere în " Program" a depus-o la 24.04.2007, înainte de data încetării raporturilor de muncă, respectiv 01.05.2007, în aceiași zi cu primirea adresei 1805/2007, reclamanta încadrându-se în condițiile prevăzute în Programul " Retragerea de " astfel cum a fost completat prin adresa nr.1805/2007 (minim 90 de zile concediu de boală și recomandarea medicului specialist pentru pensionare pentru incapacitate de muncă) având deja decizia de constatare a incapacității de muncă.
Mai mult, prin Precizările din 24.04.2007 la Programul " Retragerea de " depuse la fila 40 dosar se arată că "în cazul salariaților care nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate în cursul anului 2007, dar au o situație deosebită, justificată de motive medicale bine întemeiate și dovedită cu documente, se va acorda o derogare de la aceste condiții, de la caz la caz, cu plata pentru minim 7 ani rămași până la îndeplinirea condițiilor pentru pensionarea la limită de vârstă".
Ca atare, reclamanta îndeplinea condițiile prevăzute în Programul "Retragerea de " fiind îndreptățită la plata sumei solicitate. Reclamanta a întocmit un calcul al compensațiilor bănești, calcul necontestat de către pârâtă în ceea ce privește atât calculul cât și perioada de calcul.
În baza probatoriului administrat instanța a constatat că acțiunea civilă promovată de reclamantă este întemeiată și a admis-
Împotriva aceste sentințe a declarat, recurs în termen legal, pârâta BCR, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă.
În motivarea acestuia s-a invocat greșita respingere a excepției prescripției, susținându-se că s-au încălcat prevederile art. 283 alin.1 lit.a Codul muncii. Ordinul de eliberare din funcție nefiind atacat în termen de 30 de zile.
S-a mai susținut că nu s-a luat în considerare apărările formulate, contractul de muncă încetând de drept la data comunicării deciziei de pensionare și nu la data emiterii Ordinului și neîncadrându-se reclamanta în programul intitulat " Retragerea de ", în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității.
S-a mai invocat că programul " Retragerea de " nu constituie izvor de drept pentru instanță și includerea reclamantei în aceasta se putea face numai cu acordul ambelor părți, ori în absența acordului angajatorului, nu se putea dispune plata drepturilor pretinse.
S-a mai susținut că a fost calificat greșit obiectul acțiunii ca fiind drepturi salariale, sumele plătite în cadrul programului fiind recompense și nu plata acestora, care nu era obligatorie.
Recursul este fondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi admis pentru următoarele considerente:
Prin programul intitulat " Retragerea de " s-a propus unei categorii de salariați ( cu vechime între 5 și 7 ani ) să solicite încetarea contractului de muncă prin acordul părților conform art.55 lit.b Codul muncii, contra unor compensații bănești. Chiar în prevederile acestuia se prevede că cererea formulată de angajat se aprobă de conducerea unității, deși incidența dispozițiilor art.55 lit.b Codul muncii implică acordul ambelor părți.
Reclamanta s-a pensionat de invaliditate conform deciziei -/4.04.2007, înregistrată la sediul angajatorului sub nr.19107/17.04.2007.
Conform prevederilor art.56 lit.d Codul muncii, la data comunicării deciziei de pensionare, contractul de muncă al reclamantei a încetat de drept.
Ordinul nr.347/24 aprilie 2007 nu are ca efect încetarea raporturilor de muncă ce nu încetau de drept, acest Ordin fiind doar un act constatator al efectului produs în virtutea legii ( ope legis ).
Emiterea acestui ordin nu era necesară în raport de dispozițiile art.56 Codul muncii și chiar dacă în conținutul sau se prevede că încetarea contractului de muncă se face începând cu 1.05.2007, acest ordin nu modifică temeiul de drept al încetării contractului și nu înlătură efectele deciziei de concediere, el confirmând cel mult existența unor raporturi de muncă pe perioada determinată de la data emiterii de drept până la 1.05.2007.
La data de 24.04.2007 când reclamanta a formulat cererea pentru includerea în programul " Retragerea de " raporturile de muncă încetaseră de drept, astfel că aceasta nu se mai încadra în prevederile acestui contract.
În același timp, acest program prevedea posibilitatea încetării raporturilor de muncă prin acordul părților, ori nu există nici un temei pentru a obliga pârâta să-și dea acordul pentru a înceta contractul de muncă și acest lucru nici nu mai era posibil, din moment ce s-a emis decizia de pensionare.
Sunt întemeiate și susținerile recurentei în sensul că acest program implicând acordul ambelor părți, nu poate avea efectele unui contract colectiv de muncă și, simpla cerere de înscriere neantrenând automat obligația plății compensațiilor, aceasta depinzând de acordul angajatorului.
În raport de cele de mai sus, nici modificările " Programului de " nu pot produce efecte în sensul obligării pârâtei la plata compensațiilor prezentate de acesta.
Prin urmare, printr-o apreciere greșită a probelor administrate și printr-o aplicare greșită a dispozițiilor legale de mai sus s-a admis acțiunea care este neîntemeiată și nu inadmisibilă, așa cum pretinde recurenta
Nici excepția tardivității contestației nu este întemeiată, nefiind incidente dispozițiile art.283 lit.a Codul muncii în raport de obiectul acțiunii.
Recursul fiind întemeiat pentru motivele arătate, va fi admis și va fi modificată sentința, respingându-se acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr. 321 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt.JUDECĂTOR
- - - - - DR.-
În
VICEPREȘEDINTE
- - -
GREFIER,
Red./17.07.2008
Thred./18.07.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Carmen
