Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.244/
Ședința publică din 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.53/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B,MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și reclamanții, ,cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE, intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B,MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și intimații - reclamanți, ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată;recurenta pârâtă solicită judecarea recursului în lipsă;au sosit la dosar relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila privind funcția fiecărui reclamant și perioada lucrată;după care:
Curtea, potrivit tabelului înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, constată că reclamanții, urmează să-și primească drepturile salariale solicitate raportat la perioada lucrată.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, iar recurenții reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.2548/113 din 5.09.2007 la Tribunalul Brăila reclamantele, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI,Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestora la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază pe perioada septembrie 2004 și până la data introducerii acțiunii civile și în continuare sume care să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății.
În motivarea acțiunii civile reclamantele au arătat că fac parte din personalul auxiliar al Parchetelor de pe lângă Judecătoria Brăila, Judecătoria Făurei și Judecătoria Însurăței.
Au mai arătat reclamantele că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată magistrații și personalul auxiliar de specialitate au beneficiat de un spor de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50% din salariul de bază.
Deși în nr.OUG177/2002 privind salarizarea magistraților,acest spor nu a mai fost prevăzut pentru personalul auxiliar de specialitate, au rămas în vigoare prevederile Legii nr.50/1996 care au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a nr.OG8/2007 care reglementează salarizarea personalului auxiliar.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii civile întrucât prin acordarea acestui spor instanțele și-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești deoarece numai legiuitorul ar putea stabili acordarea acestui spor,astfel că acțiunea civilă este inadmisibilă.
A mai susținut pârâtul că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin nr.OG83/2000 pentru modificarea acestei legi astfel și pentru acest lucru acțiunea civilă este inadmisibilă.
Prin cererea din 24.10.2007 pârâtul a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice B solicitând ca acesta să fie obligat solicitând să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantelor.
Și-a întemeiat cererea pe disp.art.131(1) din Legea nr.304/2004 și art.19 din Legea nr.500/2002 și art.3 din nr.OG22/2002.
Pârâtul și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea atât a acțiunii civile cât și cererii de chemare în garanție față de el întrucât potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice el exercită numai controlul față de constituirea,repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
A mai arătat că ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Prin sentința civilă nr.53 din 17.01.2008 s-a admis în parte acțiunea civilă a reclamanților,.
A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI,Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila să plătească reclamanților pe perioada 5.09.2004 - 18.01.2008 drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare de 50% din salariul de bază brut lunar actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
S-a respins acțiunea civilă formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Instanța de fond a reținut că acțiunea civilă formulată de reclamante este fondată în parte față de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și că este nefondată cererea de
chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice care nici nu are calitate procesuală pasivă ca pârât pentru următoarele considerente.
Cu privire la excepția inadmisibilității instanța de fond a reținut că susținerea este nefondată, având în vedere dreptul reclamantelor de a se adresa instanțelor judecătorești pentru repararea prejudiciului suferit în cadrul raporturilor de muncă.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor instanța de fond a reținut că excepția este fondată, ținând seama de faptul că, față de competențele legale ce-i revin și în lipsa raporturilor de muncă cu reclamanții, răspunderea acestei instituții pentru plata directă a drepturilor bănești nu poate fi angajată.
Cu privire la drepturile bănești instanța de fond a reținut că Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin art.47 a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Textul a fost abrogat prin Ordonanța nr.83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr.334/09.07.2001, și nu a mai fost prevăzut nici de Ordonanța de urgență nr.177/18.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr.347/2003, deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem.
După abrogarea textului care reglementa dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, condițiile în care personalul din justiție, inclusiv cel auxiliar de specialitate, își desfășoară activitatea nu numai că nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, au crescut exigențele.
Numărul mare a cauzelor, ca factor de referință în exercitarea funcției, implică eforturi susținute permanente și un grad de solicitare și oboseală profesională foarte mare.
Munca acestei categorii de personal este indispensabilă în înfăptuirea actului de justiție, iar gradul de încărcare a instanțelor și condițiile de muncă o afectează direct în îndeplinirea responsabilităților.
Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și ai parchetelor de pe lângă acestea, și reglementările legale în vigoare privitoare la salarizare nu sunt de natură să compenseze efectele riscului și suprasolicitării.
Or, față de menținerea în muncă a condițiilor de risc și suprasolicitare și ținând seama de faptul că sporul are caracter de drept legal câștigat, cererea pentru plata sporului, pe o perioadă de trei ani raportată la data sesizării instanței, este fondată a reținut instanța de fond.
În ceea ce privește cererea pentru viitor instanța de fond a reținut că cererea este nefondată, având în vedere faptul că prejudiciul fiind eventual și incert, nu sunt îndeplinite condițiile de stabilire a răspunderii angajatorului.
Instanța de fond a mai reținut că plata despăgubirilor să fie făcută în cuantumul ce va rezulta prin aplicarea coeficientului de inflație, reclamanții fiind îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului suferit.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor,instanța de fond a reținut că având în vedere faptul că instituția pârâtă, în calitatea sa de ordonator de credite, are posibilitatea de a solicita alocarea fondurilor bănești necesare achitării sumelor datorate în baza titlurilor executorii, cererea de chemare în garanție, formulată în baza art. 60 din Codul d e procedură civilă, este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție considerând- nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său pârâtul a susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești dispunând admiterea acțiunii civile și obligarea sa la plata sporului în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestuia a fost abrogat.
Pentru aceleași motive recurentul pârât a susținut că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea legii.
A arătat că art.47 din Legea nr.50/1996 fost abrogat expres prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000.
Instanța de fond,a mai susținut recurentul pârât,în mod nelegal a dispus plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației în situația în care Ministerul Public nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
A arătat că angajarea cheltuielilor bugetare nu se poate face decât în limita creditelor bugetare aprobate.
A mai susținut pârâtul că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
A arătat că această cerere este întemeiată pe disp.art. 131(1) din Legea nr.304/2004 potrivit cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
A mai arătat că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice - chematul în garanție coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale,ale legilor de rectificare bugetară, el răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite,precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile a reclamanților ca inadmisibilă.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Reclamantele intimate nu au depus întâmpinare în cauză.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului,de dispozițiile legale aplicabile în cauză,de criticile formulate cât și de disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea este netemeinică astfel că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă formulată reclamantele au solicitat plata sporului pe perioada 5.09.2004 - până la introducerea acțiunii civile 5.09.2007 și în continuare,instanța de fond dispunând acordarea drepturilor bănești pentru toate reclamantele de la data de 5.09.2004 - până la 18.01.2008 data pronunțării hotărârii.
Din adresa nr.6158/III/13/2007 din 4.04.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila rezultă că nu toate reclamantele au lucrat toată perioada pentru care instanța de fond le- acordat drepturile bănești solicitate.
Astfel reclamantele a lucrat între 5.09.2004 - 31.08.2007, între 5.09.2004 - 31.08.2007, între 5.09.2004 - 28.02.2006, între 09.09.2004 - 31.05.2005, între 5.09.2004 - 31.08.2005, între 10.07.2006 - 18.01.2008, între 1.10.2006 - 18.01.2008, între 1.10.2006 - 18.01.2008, între 5.09.2004 - 31.08.2007 și între 5.09.2004 - 31.12.2005 și 15.01.2007 - 18.01.2008.
Ori,față de acestea,instanța de fond trebuia să le acorde drepturile solicitate în funcție de perioada efectiv lucrată.
Deci sub acest aspect hotărârea instanței de fond, față de actul nou depus în recurs este netemeinică.
Susținerile recurentului pârât cu privire la inadmisibilitatea acțiunii civile,întrucât instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești și că prin acordarea sporului s-ar fi încălcat legea,nu pot fi primite pentru următoarele motive:
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea atât a dispozițiilor Legii nr.24/2000 cât și a dispozițiilor Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe întrucât prin acest din urmă act normativ Guvernul a fost abilitat doar să modifice Legea nr.50/1996 și nu să abroge dispoziții din ea.
Ori prin OG nr.83/2000 au fost abrogate disp.art.47 din Legea nr.50/1996 privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50%,deși Guvernul nu a fost abilitat în acest sens,încălcându-se astfel disp.art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
În atare condiții,întrucât abrogarea disp.art.47 din Legea nr.50/1996 este neconstituțională această dispoziție a rămas în vigoare,cu consecința acordării sporului de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică.
Cum acordarea acestui spor a rămas în vigoare, acțiunea civilă a reclamanților corect a fost considerată ca fiind fondată de către instanța de fond,însă cu corectările mai sus menționate.
În ceea ce privește obligarea la plata drepturilor actualizate cu indicele de inflație,susținerile recurentului sunt nefondate întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a disp.art.269 din Codul muncii,astfel că nu poate fi considerată ca o obligație imposibilă și nici ca un mijloc de constrângere.
În mod corect s-a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice întrucât această instituție potrivit Legii nr.500/2002 are numai rolul de a controla modul de cheltuire a banilor publici,ea întocmind proiectele de buget și de rectificare bugetară pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite care este și pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice chiar dacă fondurile aprobate fiecărui ordonator principal de credite prin bugetul de stat aprobat sau rectificat.
Având în vedere cele menționate mai sus în baza art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă urmează admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.53/2008.
Urmează a modifica în parte sentința civilă în sensul că va obliga pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila să plătească reclamantelor, și drepturile bănești reprezentând spor de risc și suprasolicitare de 50% din salariul de bază brut lunar actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective cu luarea în calcul a perioadei efectiv lucrate de acestea conform adresei nr.6158/III/13/2007 din 4.04.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.
Urmează a obliga aceiași pârâți să plătească reclamantei aceleași drepturi pe perioadele 5.09.2004 - 31.12.2005 și 15.01.2007 - 18.01.2008.
Urmează menține celelalte dispoziții din sentința civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.53/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.53/17.01.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că:
Obligă pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila să plătească reclamantelor, și, drepturile bănești reprezentând spor de risc și suprasolicitare de 50% din salariul de bază brut lunar actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective cu luarea în calcul a perioadei efectiv lucrate de acestea.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei aceleași drepturi pe perioadele 5.09.2004 - 31.12.2005 și 15.01.2007 - 18.01.2008.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Aprilie 2008.
Judecător, Ptr.Judecător, Ptr.Judecător,
- - - aflată - - aflată
în conf.art.261 al.2 în conf.art.261 al.2
semnează Vicepreședinte semnează Vicepreședinte
Grefier,
- -
dec.jud.-/08.07.2008
Tehnored. /2 ex./08 Iulie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
