Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 247/2009
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1444/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantei recurente prin avocat concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23.02.2009 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții " " A I și Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei nr.11/20.08.2003 emisă de pârâta de ord.1 și să se dispună reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii;
- să fie obligată pârâta de ord.1 la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei începând cu data de 20.08.2003, la compensarea în bani a concediului legal de odihnă începând cu 3.06.2002;
- să fie obligată pârâta de ord.1 la plata obligațiilor către bugetul asigurărilor de stat și la eliberarea carnetului de sănătate;
- să fie obligat pârâtul A la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei, conform prezentei sentințe;
- să fie obligată pârâta de ord.1 la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale a susținut că a fost angajată a " " A I, pe postul de vânzătoare, până la data de 20.08.2003, când prin decizia nr.11/20.08.2003 i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, conform art.61 lit. a Codul muncii.
A mai arătat că decizia de sancționare este lovită de nulitate deoarece a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.268 alin.2 lit. a și b, alin.3 și 4 Codul muncii și art.267 alin.2 Codul muncii.
S-a mai susținut de către contestatoare că decizia de sancționare nu a fost comunicată reclamantei în termenul prevăzut de lege, ci doar pârâtul A, și că aceasta a luat cunoștință despre măsura dispusă împotriva sa doar la data de 2.11.2003, când a intrat în posesia carnetului de muncă. De asemenea a mai arătat că pârâta " " AIa modificat data emiterii deciziei de concediere aceasta fiind înregistrată la data de 25.08.2003.
Reclamanta a depus două precizări ale acțiunii inițiale, 19 și 183, prin care a arătat că solicită a fi obligată pârâta " " A I la plata salariului cuvenit pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, începând cu data de 3.06.2000 și până la data concedierii, precum și la plata salariului net pe perioada august - octombrie 2003 și a contravalorii concediului de odihnă, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație.
Referitor la capătul de cerere vizând reintegrarea pe post a declarat că renunța la judecata lui.
Pârâta " " A I, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii reclamantei cu motivarea că dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris, raportat la data la care s-a născut dreptul pretins, că suma solicitată cu titlu de salariu net este nedatorată deoarece la data de 21.07.2003, reclamanta a solicitat în scris, acordarea concediului legal de odihnă, cerere care i-a fost aprobată, și că la baza concedierii reclamantei a stat minusul în gestiune, constatat cu ocazia inventarului efectuat la magazinul unde își desfășura activitatea reclamanta. Referitor la cererea reclamantei de acordare a salariului cuvenit pentru zilele de sâmbătă și duminică, a arătat că orele suplimentare au fost introduse doar din luna aprilie 2002 și că la cererea salariaților au fost compensate cu zile libere.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei cu motivarea că raporturile juridice de muncă dintre aceasta și pârâta " " AIs -au derulat începând cu 3.06.2002 și până la data de 20.08.2003, când aceasta a fost corect concediată și că reclamanta intrat în posesia carnetului de muncă la 2.11.2003, când i-a fost înmânat. A mai arătat că pârâta " " AIa făcut dovada plății contribuției la asigurările sociale de stat și la fondul de șomaj și că în calitate de prestator de servicii nu poate cenzura actele depuse de angajatori, acest atribut revenindu-i în condițiile legii doar instanței de judecată competente.
Prin sentința civilă nr.1444/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește plata drepturilor salariale solicitate pentru perioada 3.06.2000-29.09.2000.
Pe fond, s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții " " A I și Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, și pe cale de consecință:
- pârâta de ord.1 a fost obligată să plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite și neacordate acesteia pe perioada 3.06.2002 - 20.08.2003, actualizate cu indicele de inflație, în sumă de 443,96 lei;
- pârâta " " AIa fost obligată să procedeze la plata obligațiilor datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat și fond de șomaj, pentru perioada desfășurată de către reclamantă, ca muncă suplimentară;
- s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la predarea carnetului de sănătate și la plata obligațiilor;
- s-au respins celelalte capete de cerere din acțiune;
- pârâta " " AIa fost obligată să plătească reclamantului suma de 400 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, în ce privește excepția invocată de pârâta " " A I, că este fondată și că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris pentru perioada 3.06.2000-29.09.2000, conform dispozițiilor art.283 alin.1 lit. c Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, raportat și la precizările de acțiune depuse ulterior de către reclamantă că acțiunea în conflict de drepturi este fondată, în parte, în sensul constatării existenței raporturilor juridice de muncă pe perioada 3.06.2002-20.08.2003, dată la care a fost concediată, prin Decizia nr.11/20.08.2003.
Cu privire la aspectele legate de nulitatea deciziei de concediere, s-a reținut că acestea sunt nefondate și că pârâta " " AIa respectat prevederile art.264 și urm. Codul muncii care reglementează concedierea salariaților.
În ce privește temeinicia acestei măsuri, s-a reținut că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a constatat cu putere de lucru judecat că reclamanta se face vinovată de producerea unui prejudiciu în dauna pârâtei " " A I, constând în lipsă în gestiune în sumă de 109.665.120 ROL.
Prin urmare, față de această împrejurare s-a apreciat de către instanța de fond a apreciat că aspectele invocate de reclamantă nu pot fi primite și că motivele care au stat la baza luării acestei măsuri sunt de o gravitate deosebită de natură a justifica această sancțiune disciplinară.
Referitor la compensarea în bani a concediului legal de odihnă pe anul 2003, instanța a constatat că această cerere este neîntemeiată deoarece din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a efectuat acest concediu, conform cererii care i-a fost aprobată, în perioada iulie-august 2003.
În legătură cu plata orelor suplimentare, s-a reținut că potrivit art.117-120 Codul muncii și art.12 și urm. din, reclamanta este îndreptățită la plata muncii prestate suplimentar în afara programului normal de lucru, motiv pentru care având în vedere concluziile expertizei contabile întocmită în cauză, varianta I, și probele testimoniale administrate, s-a apreciat că aceasta este îndreptățită a primi de la pârâta recurentă " " A I, suma de 443,96 RON, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Totodată s-a admis ca întemeiată și cererea de obligare a pârâtei la plata obligațiilor la bugetul de stat și la fondul de șomaj pentru munca prestată suplimentar.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii și a celorlalte capete de cerere care au fost respinse.
În expunerea motivelor sale de recurs, a susținut sub un prim aspect, că soluția instanței de fond este greșită deoarece nu a observat că decizia de concediere a fost emisă fără ca reclamanta să fi fost convocată în scris, pentru cercetarea disciplinară prealabilă, încălcându-se astfel prevederile art.267 alin.2 Codul muncii.
În al doilea rând, recurenta reclamantă a arătat că decizia de concediere nu a fost comunicată sub semnătură reclamantei, în termenul prevăzut de art.268 alin.4 Codul muncii și că și din acest punct de vedere decizia este nelegală.
O altă critică s-a referit la neacordarea salariului care i se cuvenea pe perioada 20.08.2003-1.12.2003, în care a prestat în continuare activitate.
Referitor la respingerea cererii de acordare a compensației în bani a concediului de odihnă, recurenta a susținut că instanța a încălcat dispozițiile art.163 Codul muncii câtă vreme pârâta nu a dovedit cu state de plată achitarea acestor drepturi iar expertiza ordonată în cauză menționează că nu au fost găsite documente care să ateste plata acestui concediu.
Legat de plata orelor suplimentare, reclamanta a învederat că deși a acordat plata orelor suplimentare cu totul nejustificat, instanța nu a acordat și sporurile salariale calculate prin raportul de expertiză și solicitate de către reclamantă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat.
Cu privire la prima critică adusă soluției pronunțate, se constată că este nefondată și că pârâta " " AIa emis decizia de concediere, cu respectarea prevederilor art.267 alin.2 Codul muncii.
Astfel, din cuprinsul deciziei nr.11/20.08.2003 depusă la dosar la fila 5 rezultă că decizia a fost comunicată, sub semnătură reclamantei, la 25.09.2003, fiind astfel respectate prevederile art.268 alin.4 Codul muncii și că din înscrisurile depuse la dosar rezultă în mod cert că aceasta a fost convocată la cercetarea disciplinară, dând notă explicativă în acest sens (27) și răspunzând la întrebările care i-au fost puse în legătură cu lipsa în gestiune reținută ca abatere gravă în sarcina reclamantei (38).Prin urmare, criticile aduse de reclamantă sub aceste aspecte urmează să fie înlăturate.
Legat de plata salariului net pe perioada 20.08.2003-1.12.2003, se constată că nici aceste susțineri nu sunt demonstrate deoarece nu s-a dovedit prestarea vreunei activități după data desfacerii contractului individual de muncă iar referitor la concediul de odihnă se constată că în raportul de expertiză s-a menționat reclamanta a încasat drepturile de concediu, semnând statul de plată. De altfel, reclamanta a efectuat concediul de odihnă, în perioada 22.07.2003-19.08.2003, conform cererii sale depuse la dosar la fila 163, cerere aprobată de conducerea " " A I, acest fapt rezultând și din pontajele întocmite pe lunile iulie-august 2003 (179-180).
Nici critica referitoare la neacordarea sporurilor aferente orelor prestate suplimentar nu poate fi reținută, deoarece varianta I din lucrare a avut la bază documentele semnate de către reclamantă, neimpunându-se acordarea nici unui spor.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția pronunțată este la adăpost de criticile formulate motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1444/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red,.
Tehnored. / 03 Martie 2009
Jud. fond..,
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica
