Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 250/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă Nr. 250/R Dosar Nr-
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
--- judecător
grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BRAȘOV Tribunalul Brașov, împotriva sentinței civile nr. 15 din 10 ianuarie 2008, Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției și Curtea de APEL BRAȘOV, precum și a intimaților reclamanți, și a intimaților pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Covasna.
Procedura îndeplinită.
Constatând că, prin recursurile formulate, pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, instanța consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentinâța civilă nr. 15/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, toate cu domiciliul ales la Tribunalul Covasna cu sediul în Sf. G,-, jud. C, camera 23 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL BRAȘOV cu sediul în B,-, jud. B, și Tribunalul Covasna cu sediul în Sf. G,-, jud. C, și pe cale de consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna la plata sumei de câte 1700 lei către fiecare reclamantă în parte, actualizată în funcție de indicii de inflație începând cu data de 01.01.2006 până la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Acțiunea reclamantelor se întemeiază pe Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminării indirecte, potrivit prev. art. 2 al.1, 2, art. 3 lit.c, art. 8 al.3, art. 9 al.4 din OG nr.137/2000 cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1700 lei, doar pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor și pentru procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin urmare ME. nu are calitate procesuală în cauza de față, raportat la prevederile Legii 146/1997, care stabilește în mod clar care este instituția căreia îi revine obligația de a colecta fondurile și respectiv de a al împărți la beneficiari, sens în care tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Raportat la fondul cauzei tribunalul reține că suma de 1700 lei s-a acordat cu titlu de stimulente financiare doar judecătorilor care au avut o vechime în muncă de până la 3 ani inclusiv, luându-se în calcul doar vechimea în magistratură, care reprezintă un criteriu obiectiv, și care reprezintă așa cum a motivat și Consiliul Național pentru Combaterea discriminării " o discriminare" ce poate fi înlăturată doar prin acordarea aceleiași sume actualizate și reclamanților din prezenta cauză, deoarece criteriul avut în vedere la acordarea stimulentelor stabilite prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 dezavantajează judecătorii care au o vechime mai mare de 3 ani.
Tribunalul mai reține că stimulentele acordate de Ministerul Justiției trebuia să aibă în vedere și respectarea principiului egalității, al excluderii privilegiilor și a discriminării.
Prin urmare acordarea stimulentelor reprezintă un scop legitim pentru personalul din sistemul justiției, dar criteriul avut în vedere, cel al vechimii de 0-3 ani nu reprezintă un criterii care să ducă la atingerea scopului urmărit de legiuitor, privitor la acordarea lor. că aceste criterii nu sunt limitativ prevăzute se pot avea în vedere și alte criterii la stabilirea și acordarea stimulentelor financiare, dar nu se pot limita doar la vechimea în muncă.
Se impune aplicarea indicelui de inflație pentru a acoperii prejudiciul produs în patrimoniul reclamanților prin curgerea timpului, între data recunoașterii dreptului și data plății efective.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții:
Curtea de APEL BRAȘOV critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, considerând că nu există discriminare în cauză, iar Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată ca temei al acțiunii nu are decât caracter de recomandare și nu este obligatorie pentru instanță.
Curtea de APEL BRAȘOV nici nu are calitatea procesuală în cauză față de temeiul de drept invocat.
În eventualitatea respingerii recursului și admiterii acțiunii introductive, instanța ar trebui să precizeze prin soluția sa, natura sumei, respectiv dacă este vorba de o sumă brută, la care se aplică impozitul prevăzut de lege.
Ministerul Justiției prin recursul formulat critică sentința prin prisma art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Se susține că în mod greșit s-a apreciat existența unei fapte discriminatorii ca temei de drept al acțiunii, această sumă fiind acordată doar ca stimulent financiar după norme cu caracter de recomandare.
Prim Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, în anexă fiind specificate sumele repartizate în funcție de ordonatorii cărora le-a revenit responsabilitatea distribuiri și plății sumelor acordate cu titlul de stimulente.
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor (în același timp).
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o serie de factori: existența unei sume, criterii de performanță apreciate ca prioritare.
La anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia că, în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Analizând recursurile formulate prin prisma legalității sentinței atacate, instanța constată că nu sunt întemeiate.
Într-adevăr, hotărârea dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are efectul unei decizii de recurs în interesul legii, ea nu dezleagă o chestiune de drept, însă stabilește că starea de fapt expusă prin Ordinul 1921/2005 al Ministrului Justiției este discriminatorie, reprezintă acte de discriminare conform art. 2 alin. 1 și2 și art. 6 lit. e, art. 8 alin. 3 și art. 19 alin.4 din nr.OG 137/2000.
Efectele acestei hotărâri nu pot fi schimbate decât dacă se promovează o contestație împotriva ei și este admisă, sau dacă însuși Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării își revocă hotărârea prin care a constatat discriminarea.
Instanța de judecată nu mai este investită cu constatarea existenței unei fapte discriminatorii ci cu o acțiune în despăgubiri pentru o faptă discriminatorie deja constatată.
Așadar, nu se poate reține apărarea uniformă a pârâților prin care se arată că s-au interpretat greșit dispozițiile nr.OG 137/2000 în sensul reținerii existenței faptei discriminatorii.
Criteriile invocate în recurs de Ministerul Justiției pentru stabilirea și acordarea stimulentelor financiare, nu se pot limita doar la vechimea în muncă. Aceste stimulente trebuie să aibă în vedere respectarea principiului egalității, al excluderii privilegiilor și a discriminării.
Asupra caracterului sumei de 1.700 lei instanța nu se poate pronunța în recurs, fiind o cerere nouă "omisso medio" cu încălcarea neîngăduită a principiului dublului grad de jurisdicție.
Așa cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență, este inadmisibilă o cerere nouă, distinctă, de stabilire, în calea de atac, a caracterului sumei brut sau net, cât timp la instanța de fond poziția părții a fost de respingere a petitului.
Soluția decurge din funcția fundamentală a instanței de control judiciar de a examina regularitatea primei instanțe cu privire la pretențiile deduse în fața acesteia.
Pentru acest motiv, legalitatea și temeinicia hotărârii, chiar și în temeiul art. 304 Cod pr. civilă nu pot fi examinate decât cu privire la aspectele cu care a fost investit tribunalul.
Față de considerentele menționate, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursurile declarate vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Curtea de APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 15/10.01.2008 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
Opinie separată
În sensul admiterii recursului declarat de recurentul pârât Curtea de APEL BRAȘOV, modificării în parte a sentinței civile nr. 15/10.01.2008 a Tribunalului Covasna, obligării pârâților la plata sumei brute de 1700 RON și păstrării celorlalte dispoziții ale sentinței.
JUDECĂTOR,
---
Opinie separată,
Motivul de recurs prin care se solicită de recurenta pârâtă curtea de APEL BRAȘOVa se stabili că sumele la care e obligată pârâta sunt sume brute este admisibil în condițiile art. 3041Cod pr. civilă, raportat la art. 294 alin. 1 teza a II-a și art. 316 Cod pr. civilă.
Este evident că în aplicarea art. 55 Cod fiscal și următoarele, la executare urmează a fi înregistrată orice sumă ce reprezintă venituri salariale, legea prevăzând veniturile exceptate de la impunere, sumele în cauză nefăcând parte din acea categorie.
Pentru aceste considerente, se impunea admiterea recursului declarat de recurenta pârâtă Curtea de APEL BRAȘOV.
PREȘEDINTE,
---
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Maria Carmen
