Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 251/2010. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE

DECIZIA CIVIL Nr. 251/R/25.02.2010

Ședința public din 22 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judector

Judector

Grefier

.-.-.-.-.-.-.

Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliat în comuna, sat, jud. V și pârâta SC SRL, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 232/30.03.2009 pronunțat de Tribunalul Vrancea, în conflictul de drepturi intervenit între prțile recurente, având ca obiect "DREPTURI ".

Dezbaterile au avut loc în ședința public din data de 22.02.2010, fiind consemnate în încheierea care face parte integrant din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2010, dat la care a pronunțat urmtoarea decizie:

CURTEA

Asupra cererilor de recurs, înregistrate la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de munc și asigurri sociale, sub nr-;

Examinând actele și lucrrile dosarului constat urmtoarele:

Prin sentința civil nr. 232/30.03.2009 pronunțat de ctre Tribunalul Vrancea, s-a admis în parte acțiunea formulat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SRL

A fost obligat pârâta s plteasc reclamantei suma de 4197,2 lei compus din: 1659,2 lei venit net pentru zilele de sâmbt și duminic, 361 lei pentru luna octombrie 2008, 2177 lei reprezentând plata orelor suplimentare.

Din suma de 4197,2 lei s-a dedus suma de 1500 lei primit de reclamant în avans.

A fost obligat pârâta s plteasc reclamantei suma de 600 lei cheltuieli de judecat.

Pentru a pronunța aceast sentinț, prima instanț a reținut urmtoarele:

Prin acțiunea înregistrat la nr- reclamanta a chemat în judecat pe pârâta SC SRL pentru ca prin hotrâre judectoreasc aceasta s fie obligat s-i plteasc drepturile salariale reprezentând 15 zile perioada de prob, 7 zile concediu de odihn în perioada 10.10.2008 - 21.10.2008, perioada lucrat între 01 și 22.10.2008, orele suplimentare în toat perioada câte 4-5 ore în fiecare zi lucrtoare, zilele de sâmbta și duminica.

A artat reclamanta c a fost angajata pârâtei în perioada 01.07.2007 - 22.10.2008 în funcția de operator calculatoare, deoarece aceasta a vrut s-i schimbe locul de munc reclamanta a fost nevoit s cear rezilierea contractului de munc în baza art. 55 lit. b din Codul muncii. Pârâta nu i-a pltit drepturile salariale; și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 166 și urmtoarele Codul muncii.

Pârâta legal citat nu a depus întâmpinare.

Din probele administrate în cauz s-au reținut urmtoarele:

Reclamanta a fost angajata pârâtei conform contractului de munc nr. 11238/19.07.2008, cu un salariu de 528 lei pentru un program de 8 ore și o perioad de prob de 15 zile.

Contractul a încetat la data de 22.10.2008 prin acordul prților.

În afara celor opt ore de program zilnice, reclamanta a lucrat peste program în fiecare zi câte o or, a lucrat în fiecare zi de sâmbt și alternativ câte o zi de duminic.

Aceste împrejurri rezult din raportul de expertiz contabil care a stabilit valoarea drepturilor salariale pentru zilele de sâmbt și duminic pe baza facturilor emise de reclamant în calitatea sa de operator calculator.

Depozițiile martorilor audiați în ceea ce privește timpul lucrat în zilele de sâmbt și duminic sunt contradictorii și nu au fost reținute.

În schimb au fost reținute de ctre instanț în ceea ce privește timpul lucrat peste program în cursul sptmânii și acesta este în medie de circa o or zilnic.

Sumele datorate de pârât au fost stabilite prin expertiza astfel: pentru zilele de sâmbt și duminic conform facturilor emise salariul nepltit este de 1659,20 lei (fila 30 dosar fond), pentru un program depșit cu o or suma este de 2177 lei (fila 53 dosar fond) iar salariul nepltit pentru perioada 1 - 22.10.2008 este de 361 lei.

Din raportul de expertiz s-a reținut c perioada de prob a fost pltit iar prin acordarea salariului pentru luna octombrie nu se mai pune problema și a plții celor șapte zile de concediu deoarece reclamanta a lucrat în aceast perioad.

S-a mai reținut c reclamanta a primit de la pârât la data de 09.10.2008 un avans salariu pentru lunile septembrie și octombrie în valoare de 1500 lei ce urmeaz s fie dedus din drepturile salariale ce se datoreaz.

Cum pârâta nu i-a pltit toate drepturile salariale cuvenite acțiunea reclamantei a fost apreciat ca fiind întemeiat în parte și a fost admis în baza art. 287 Codul muncii și art. 39 al. 1 lit. a Codul muncii.

Pârâta a fost obligat s-i plteasc reclamantei sumele reținute mai sus cu titlu de drepturi salariale iar în baza art. 274 și urmtoarele Cod procedur civil a fost obligat s plteasc cheltuieli de judecat reprezentând onorar de expert și aprtor.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegal și netemeinic doar pentru motivul c prima instanț nu trebuia s dispun deducerea sumei de 1500 lei.

În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 8.pr. civil.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs pârâta SRL F, considerând-o nelegal și netemeinic pentru urmtoarele motive:

Nu au fost luate în considerare zilele și orele de recuperare luate de intimat, deși martorii audiați au declarat c aceasta își lua zile sau ore libere pentru a merge la cursuri sau examene. De asemenea, a considerat c în mod greșit prima instanț a obligat-o la plata sumei de 2177 lei pentru orele lucrate peste program deoarece acestea nu au fost efectuate. Intimata rmânea peste program pentru c nu reușea s își aranjeze monetarul sau nu îi ieșeau banii îns aceste situații nu sunt imputabile societții și nu exist nici o prob din care s rezulte c societatea i-a impus s stea peste program.

A solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.

În drept, a invocat disp. art. 304 indice 1.pr.civil.

În cauz nu s-au formulat întâmpinri, îns aprtorul recurentei reclamante, prezent în instanț, a solicitat respingerea recursului declarat de pârât și admiterea recursului reclamantei așa cum a fost formulat.

Analizând sentința civil recurat, prin prisma motivelor de recurs invocate de ctre recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1. Curtea apreciaz c ambele recursuri sunt fondate pentru urmtoarele considerente:

Prima instanț a reținut c reclamanta a lucrat peste program în fiecare zi câte o or și a lucrat în fiecare zi de sâmbt și alternativ câte o zi de duminic, așa cum rezult din raportul de expertiz contabil.

Îns prima instanț nu a fcut o corect interpretare a probelor și nici nu le-a administrat în mod corect.

În primul rând, instanța trebuia s porneasc de la dispozițiile legale aplicabile în materia muncii suplimentare, respectiv prev. Secțiunii a 2-a a cap. I Titlul III din Codul muncii.

Astfel, corect a artat pârâta recurent c potrivit disp. art. 118 alin. 1 din Codul muncii, la solicitarea angajatorului salariații pot efectua munca suplimentar. Prin urmare, cel care trebuie s aib inițiativa efecturii orelor suplimentare este angajatorul care le solicit, în scris sau verbal.

În cauza de faț, nu s-a administrat nici o prob din care s rezulte faptul c angajatorul-recurent ar fi solicitat reclamantei s efectueze munc suplimentar.

Îi revenea reclamantei sarcina de a face dovada îns acesta nu a probat în nici un fel c a exista o solicitare din partea recurentei expres sau tacit, în scris sau verbal, din care s rezulte c i s-a impus efectuarea unor sarcini suplimentare faț de cele curente, a cror îndeplinire reclama prestarea unei munci suplimentare sau c necesitțile de serviciu impuneau acest lucru.

Mai mult, potrivit disp. art. 119 alin. 1 și art. 120 din Codul muncii, regula este c munca suplimentar se compenseaz cu ore libere pltite în urmtoarele 30 de zile dup efectuarea acestora. În cazul în care compensarea nu este posibil în luna urmtoare, salariatul va primi un spor la salariu, stabilit prin negociere ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baz.

Rezult astfel c sunt dou condiții legale pentru acordarea contravalorii orelor suplimentare: cererea din partea angajatorului, expres sau tacit; imposibilitatea compensrii prin ore libere pltite.

În condițiile în care reclamanta a considerat c a efectuat ore suplimentare în favoarea societții pârâte, nimic nu o împiedica s solicite compensarea prin ore libere pltite în urmtoarele 30 de zile dup efectuarea acestora și cu atât mai mult, prima instanț trebuia s verifice dac s-au acordat ore libere pltite în compensare, cu cât la dosar existau cereri din partea acesteia pentru acordarea de zile libere.

Instanța de fond nu reține aplicarea acestor dispoziții legale din Codul muncii și nu se arat în nici un fel dac reclamanta a solicitat compensarea orelor suplimentare pltite iar acest lucru nu a fost posibil.

În cauz s-a administrat proba testimonial și proba cu expertiz contabil îns prima instanț nu a manifesta rol activ și nu a întrebat martorii dac au cunoștinț de motivul pentru care reclamanta era nevoit s stea peste program și dac a existat vreo solicitare din partea societții în acest sens iar din raportul de expertiz efectuat în cauz nu rezult decât un mod de calcul al orelor suplimentare și nu are alt valoare probatorie decât un calcul a contravalorii orelor suplimentare, neputând stabili o situație de fapt.

Doar dovada efecturii unei munci peste program nu este suficient și nu atrage implicit plata contravalorii orelor suplimentare ci, așa cum s-a artat mai sus, conform voinței legiuitorului, instanța trebuia s cerceteze motivele prestrii activitții peste program și utilitatea acestei munci suplimentare prin administrarea de probe în acest sens, pentru a se dovedi îndeplinirea celor dou condiții artate mai sus.

Potrivit disp. art. 129 alin. 5.pr.civil, judectorii au îndatorirea s struie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeal privind aflarea adevrului în cauz, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corect a legii, în scopul pronunțrii unei hotrâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consider necesare, chiar dac prțile se împotrivesc.

Instanța de recurs consider c ar fi fost relevant declarația martorei în stabilirea exact a situației de fapt, aceasta fiind salariata societții. Din declarația acesteia prima instanț ar fi putut afla dac a existat o cerere din partea angajatorului adresat salariaților și în special reclamantei pentru prestarea muncii suplimentare și mai mult, martora a declarat c reclamanta se mai învoia și în cursul sptmânii și c își ținea evidența orelor suplimentare foarte strict.

Or, la dosar reclamanta nu a depus nici o evidenț în acest sens iar prima instanț trebuia s solicite expertului s verifice dac au existat cereri pentru compensarea orelor suplimentare efectuate, dac au fost aprobate și s fie evidențiate separat.

În aceste condiții, susținerile recurentei pârâte sunt corecte iar recursul declarat de aceasta este întemeiat, hotrârea pronunțat fiind nelegal.

De asemenea, este întemeiat și recursul declarat de reclamant în ceea ce privește deducerea sumei de 1500lei, întrucât nu rezult din nici o prob administrat în cauz natura juridic a sumei de 1500 lei acordat reclamantei potrivit unei dispoziții de plat aflat la dosar, specificându-se doar c este vorba de un avans pe lunile septembrie și octombrie, în condițiile în care salariul din contractul individual de munc al reclamantei era de 528 lei.

La dosar nu exist nici o cerere reconvențional din partea pârâtei pentru compensarea unei sume iar din raportul de expertiz nu rezult dac aceast suma a fost inclus sau nu în calculul drepturilor salariale.

Prima instanț ar fi trebui s solicite expertului contabil s precizeze în mod concret dac s-a evidențiat aceast suma de 1500 lei ca și avans pentru lunile septembrie și octombrie.

Pentru toate aceste motive, hotrârea primei instanțe este nelegal și se impune admiterea ambelor recursuri și casarea sentinței recurate potrivit disp. art. 312 alin. 1, 2, 3,.pr.civil îns cauza nu poate fi reținut spre rejudecare întrucât este necesar readministrarea probatoriilor admise în cauz, iar, potrivit disp. art. 305.pr.civil, în recurs nu se poate administra decât proba cu înscrisuri.

În consecinț, se vor admite recursurile, se va casa sentința recurat și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanț, potrivit disp. art. 312 alin. 5.pr.civil.

În rejudecare, se vor reaudia martorii și se va completa raportul de expertiz în sensul celor artate mai sus, se vor cere și lmuriri prților în ceea ce privește suma de 1500 lei și se vor avea în vedere toate motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE recursurile declarate de reclamanta, domiciliat în comuna, sat, jud. V și pârâta SC SRL, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 232/30.03.2009 pronunțat de Tribunalul Vrancea.

Caseaz în t o sentința civil nr. 232/30.03.2009 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanț.

IREVOCABIL .

Pronunțat în ședința public astzi, 25 Februarie 2010.

PREȘEDINTE: Alina Savin

Judector,

Judector,

Grefier,

: - -/15.03.2010

: 4 ex.//15 Martie 2010

Fond: /

Asistenți judiciari: /

Comunicat: 2 ex.//16.03.2010

Președinte:Alina Savin
Judecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 251/2010. Curtea de Apel Galati