Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 258/
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, -, a OG, I, -, cu domiciliul ales în G,- - la Curtea de APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr. 1480 din 9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL GALAȚI, CURTEA DE APEL GALAȚI, ambele cu sediul în G,- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.04.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.04.2008.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 1480/09.10.2007 a Tribunalului Galați, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, a OG, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr.6226/07.09.2007, reclamantele, A OG, I, -, -, -, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Finanțelor Publice plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.09.2004 până la data de 01.02.2007.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar și, că ulterior prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Precizează că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat, întrucât odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficientă sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
Pârâtul Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 prevede că Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești se modifică și completează, iar art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin textul de lege precizat.
În combaterea susținerilor reclamantelor, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamantele în calitate de personal auxiliar de specialitate, au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50%, spor prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se prevedea că pentru risc și suprasolicitate neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest drept salariat a subzistat, până la data de 1 septembrie 2000, când a fost adoptată OG. Nr. 83.
Potrivit disp. art. 42 din actul normativ sus-arătat, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în tot, nefăcându-se nicio distincție cu privire la abrogare pentru magistrați sau personal auxiliar din care fac parte reclamantele.
Așadar, dreptul la sporul de 50% pentru stres instituit prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, a încetat să existe pentru ambele categorii de personal și deci inclusiv pentru reclamante în calitate de personal auxiliar, dreptul încetând la data de 1 februarie 2007, prin OG nr. 8/2007, cum au pretins reclamanții prin acțiune.
Rezultă deci, că în aplicarea disp. art. 42 din OG nr. 83/2000 a încetat aplicabilitatea disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin abrogare expresă, prin care categoriile de personal din activitatea judecătorească vizate de acest text beneficiau de sporul de stres de 50% instituit anterior.
Încetând dreptul care a constituit temeiul acțiunii, acțiunea reclamantelor este nefondată și a fost respinsă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea hotărârii și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive.
Restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă este necesar într-o societate democratică. Sporul de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică de care beneficia și personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres însă, procedându-se în acest mod, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și disp. Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Conform acestor dispoziții, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 însă, cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
În drept, au invocat disp. art. 304.pr. civilă.
Intimata pârâtă Curtea de APEL GALAȚIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Intimata pârâtă Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând faptul că OG nr. 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2000.
A mai învederat că adoptarea OG nr. 83/2000a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în Legea nr. 154/1998.
În aceste condiții, nu există nici un fundament legal pentru a reține că s-au încălcat normele de tehnică legislativă.
Din oficiu, Curtea a solicitat să se depună la dosar relații privind funcția îndeplinită de fiecare reclamant în parte și perioada efectiv lucrată de aceștia, sens în care s-a atașat tabelul cuprinzând aceste informații la filele 190-191.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză, la data de 10 martie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea rn. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, apărările formulate de pârâtele intimate Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției nu pot fi reținute ca întemeiate iar acțiunea promovată de reclamanți este fondată.
Întrucât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a emis după data pronunțării hotărârii primei instanțe, devin incidente disp. art. 305. Civilă, fiind vorba un înscris nou.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3 și art. 304 indice 1.pr. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanți și se va modifica în parte sentința civilă nr. 1480/09.10.2007 a Tribunalului Galați.
În rejudecare, se va admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, a OG, I,.
Se vor obliga pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției la plata către reclamanți a sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50%calculat din salariul de bază brut lunar pe perioada 01.09.2004-01.02.2007, actualizată cu rata inflației la data plății efective, cu luarea în calcul a perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant.
Se vor menține dispozițiile sentinței civile recurate privind respingerea acțiunii față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Galați întrucât reclamanții nu au raporturi de muncă cu acești pârâți, fiind personal auxiliar în cadrul pârâtei Curtea de APEL GALAȚI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, -, -, a OG, I, -, cu domiciliul ales în G,- - la Curtea de APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr. 1480 din 9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.1480/9.10.2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Admite în parte acțiunea civilă a reclamanților, -, -, a OG, I, -, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL GALAȚI, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL GALAȚI să plătească reclamanților sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar actualizat cu rata inflației la data plății efective pe perioada 01.09.2004 - 01.02.2007 cu luarea în calcul, a perioadei efectiv lucrată de fiecare reclamant.
Menține dispoziția sentinței civile recurate privind respingerea acțiunii față de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, și TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 Aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
:
:DC/2 ex/16.05.2008
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
