Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 260/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- -drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 260
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Bîrsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, C, -, toți cu domiciliul ales în municipiul B,- A, împotriva sentinței nr. 1036 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat reclamanții-recurenți, - și, asistați de avocat G, lipsă fiind reclamanții-recurenți, C, reprezentanții pârâților-intimați Curtea de Conturi a României și a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocat G, pentru recurenți, a arătat că la recursul formulat lipsește pagina 6, sens în care a depus copia acesteia și delegația de reprezentare în instanță.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat G, pentru reclamanții-recurenți, a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, să se respingă excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință să fie obligată Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților despăgubiri egale cu sporul de vechime neacordat și pentru perioada septembrie 2002 - 29 iunie 2004, precum și obligarea pârâtei să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților sporul de vechime aferent perioadei septembrie 2002 - 29 iunie 2004, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. A invocat dispozițiile din Decretul nr. 167/1958, precizând că acțiunea reclamanților nu este prescrisă pentru că dreptul la acțiune al acestora se naște de la data constatării discriminării prin Hotărârea nr. 171/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a Deciziei nr. 36 din 6.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin Hotărârea nr. 25 din 25 aprilie 2007, pârâta Curtea de Conturi a României a recunoscut pretențiile reclamanților, sens în care a făcut referire la decizia nr. 1204 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș. prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr. 3052/40/ din 29 iunie 2007, reclamanții, C, și - controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B, au chemat în judecată Curtea de Conturi a României solicitând ca, pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va pronunța, ea (pârâta) să fie obligată la:
- plata despăgubirilor egale cu sporul de vechime neacordat în perioada septembrie 2002 - 30 iunie 2007 și în continuare până la intrarea în vigoare a Legii de aprobare a nr.OG 27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi;
- actualizarea sumelor cuvenite la inflația calculată de la data neacordării drepturilor și până la plata efectivă a acestora;
- înscrierea în carnetele de muncă a drepturilor salariale rezultate ca urmare a acordării acestor despăgubiri civile, ca măsură pentru înlăturarea consecințelor discriminării.
În fine, au solicitat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru includerea în bugetul Curții de Conturi a fondurilor necesare plății despăgubirilor solicitate.
În motivare relevă că, din septembrie 2002 au fost excluși de la plata sporului de vechime.
Prin Hotărârea nr. 75 din 8 noiembrie 2006, Plenul Curții de Conturi a României a aprobat plata sporului neacordat numai pentru cei care au obținut hotărâri judecătorești (favorabile).
Mai susțin că neacordarea sporului de vechime constituie o încălcare a principiilor << dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000. Invocă și Hotărârea nr. 64/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a statuat că neacordarea sporului de vechime pentru controlorii financiari constituie o discriminare a acestora și un tratament diferențiat nejustificat de un scop obiectiv și legitim.
În drept fac trimitere la art. 8 din Legea nr. 50/1995 și la decizia nr. XXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1036 din 12 octombrie 2007 a respins excepția de necompetență materială a instanței, a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Curtea de Conturi a României, a respins excepția autorității de lucru judecat (în raport cu sentința nr. 1521/2005 a Tribunalului Botoșani - secția civilă).
A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente intervalului septembrie 2002 - 29 iunie 2004 și pe cale de consecință, a respins ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea reclamanților și, pe cale de consecință, a obligat pârâta Curtea de Conturi a României să plătească acestora despăgubiri egale cu sporul de vechime neacordat pentru perioada 29 iunie 2004 - 1 ianuarie 2007, precum și actualizarea acestor sume în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată, a obligat Curtea de Conturi să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților sporul de vechime aferent perioadei 29 iunie 2004 - 1 ianuarie 2007.
În fine, instanța a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
- o critică sub aspectul admiterii excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei septembrie 2002 - 29 iunie 2004.
că dreptul la acțiune al acestora se naște de la data constatării discriminării prin Hotărârea nr. 171/2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a deciziei nr. XXXVI/7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite. Pe de altă parte, prin Hotărârea nr. 25 din 25 aprilie 2007 Curtea de Conturi a României le-a recunoscut pretențiile.
În fine, reclamanții fac trimitere și la sentința nr. 1521 din 16 noiembrie 2005 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, prin care li s-a respins cererea acestora formulată în contradictoriu cu respectiva pârâtă.
Recursul reclamanților care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat.
Reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată a pârâtei pe data de 29 iunie 2007.
Potrivit deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 (Monitorul Oficial I nr. 715 din 23 octombrie 2007) a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, << dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din G nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că:
Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege >>.
De asemenea, referitor la prescripția dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale, art. 166 din Codul muncii prevede că dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
În cauză, n-a intervenit recunoașterea debitorului, respectiv a Curții de Conturi a României pentru a opera întreruperea cursului prescripției extinctive.
Niciunul din cele trei înscrisuri la care fac referire reclamanții - recurenți nu constituie o recunoaștere în sensul legii, după cum pe larg argumentează Curtea de Conturi a României în întâmpinarea depusă în recurs ( filele 30-33).
, potrivit art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
În fine, cât privește repunerea în termen, prevăzută de art. 19 alin. 1 din actul normativ menționat anterior, reclamanții - recurenți n-au făcut dovada unor eventuale motive temeinic justificate datorită cărora, anterior împlinirii termenului de prescripție, ei nu au putut solicita instanței de judecată drepturile salariale respective.
Acțiunea a fost promovată pe data de 29 iunie 2007.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a obligat pârâta să le plătească despăgubiri egale cu sporul de vechime neacordat pentru perioada 29 iunie 2004 - 1 ianuarie 2007.
Cum criticile recurenților nu sunt justificate;
Văzând și art. 3041din Codul d e procedură civilă;
Constatând nefondat recursul reclamanților, în temeiul art. 312 din același cod, el urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, C, și împotriva sentinței nr. 1036 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond
Ex. 2/19.03.2008
Președinte:Bîrsescu NicolaeJudecători:Bîrsescu Nicolae, Andrianu Virgil, Pungă Titus
