Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.261/CM
Ședința publică din 12 Mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN MANDATARUL ALES Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu sediul în T,- Bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 340/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în T,-, -.3,.C,.7, județul T și intimații pârâți TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 50% - judecători.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față, Curtea constată:
Reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata, în solidar, a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1,04,2004-01,07,2005, drepturi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora.
A arătat că în cauză Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării are calitate procesuală doar sub aspectul opozabilității prezentei hotărâri, sens in care a solicitat sa fie citat.
În considerente a arătat că a făcut parte din corpul personalului auxiliar de specialitate, în cadrul Tribunalului Tulcea.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
Art. 6 alin. 2 Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu care se regăsește și în prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
OG nr.137/2000 cu modif. garantează egalitatea între cetățeni în exercitarea drepturilor, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Au fost invocate, totodată, prevederile art. 20 și art. 53 din Constituție, apreciindu-se că restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau libertății.
Contrar acestor principii, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările aduse prin nr.OG 83/2000, s-a dispus ca grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii să beneficieze de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație au beneficiat și conducătorii de carte funciară. S-a apreciat că salarizarea inegală constituie o discriminare fără includerea unui criteriu obiectiv și rațional.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată având în vedere că, atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt stabilite potrivit fișei postului, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin nr. 387/2005.
Persoana care îndeplinește atribuții dintre cele menționate în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 modificată, a beneficiat de indemnizația de 10% din salariul brut în măsura în care a rezultat din raportul întocmit în acest sens care a fost atribuția îndeplinită, precum și timpul efectiv lucrat. Ministerul Justiției a apreciat că în raport de prevederile care reglementează această situație și de procedura concretă de acordare a acestei indemnizații, personalul auxiliar care nu efectuează acest tip de activități nu poate beneficia de acest drept salarial.
Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit art. 138 alin. 2 din Constituția României, această instituție are doar drept de administrare a bugetului de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege aprobată de Parlament.
Prin sentința civilă nr.340 din 06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar la plata către reclamantă a despăgubirilor constând în indemnizație lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 3.12.2004 - 1.07.2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile bugetare aferente plăților cuvenite reclamantei.
s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins cererea privind plata despăgubirilor pentru perioada 1.04.2004 - 2.12.2004, ca fiind prescrise.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a făcut parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, modificată la 1 oct. 2000 prin nr.OG 83/2000, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Instanța de fond a analizat, dacă din perspectiva dispozițiilor legale menționate, ca și a celor cu valoare de principiu statuate prin art. 6 alin. 2 Codul muncii, reclamanții se află sau nu într-o situație de discriminare, ce poate fi analizată prin prisma prevederilor nr.OG 137/2000.
S-a reținut că, față de modalitatea concretă de numire a personalului care participă la aceste activități cât si de răspunderile ce revin celorlalți grefieri se poate invoca existența unei situații de discriminare.
In ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, s-a reținut că aceasta este întemeiată deoarece față de data formulării acțiunii, pentru perioada 01.04.2004-02.12.2004, dreptul la acțiune este prescris.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții pârâți Ministerul Justiției si Ministerul Economiei si Finanțelor, care au formulat următoarele critici:
Ministerul Justiției,a criticat sentința în raport de disp. art. 304 pct. 4 si 9 cod procedură civilă.
Față de temeiul juridic reținut și anume existența unei situații discriminatorii între grefieri, instanța de fond trebuia să analizeze și să constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
Pentru a avea calitatea de parte în proces aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
În esență cererea reclamantei are ca obiect o acțiune privind obligația de a da, respectiv obligarea pârâților la repararea pagubelor cauzate prin discriminare, însă conform dispozițiilor legale Ministerul Justiției nu are nici o atribuție în acest sens.
II. Instanța trebuia să aibă în vedere că disp.art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și art.8 din OG8/2007 referitoare la acordarea unei indemnizații în cuantum de 10% din salarul brut anumitor categorii de grefieri, nu sunt discriminatorii.
În cadrul fiecărei funcții sau meserii salarizarea se diferențiază în raport de treapta profesională sau gradul profesional, de gradația, respectiv clasa de salarizare. Este firesc ca rezultatele muncii din punct de vedere cantitativ și calitativ, să determine o anumită salarizare. Remunerarea în funcție de cantitatea muncii este caracteristică formelor de salarizare în acord (direct, progresiv, individual, colectiv). Într-o atare situație, salariul de bază se determină având în vedere volumul, cantitatea de produse sau lucrări realizate într-o anumită perioadă de timp.
Examinând dispozițiile Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și prevederile OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, rezultă că legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri un beneficiu salarial concretizat într-un spor de 10% motivat de complexitatea atribuțiilor de serviciu, de responsabilitățile ce le implică îndeplinirea acestor atribuții - spre exemplu activitatea grefierilor de la compartimentul executări penale, precum și volumul de muncă.
În cazul de față nu poate fi vorba despre existența unei situații comparabile sau, cu atât mai puțin a unei analogii între personalul auxiliar de specialitate care au desfășurat activitățile prevăzute la art.19 din Legea nr.50/1996 și cei care nu au desfășurat astfel de activități.
III. Sentința pronunțată de Tribunalul Tulcea este nelegală și sub aspectul motivului de recurs prev. de art.304/1 cod pr.civilă, existând neconcordanță între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia.
În considerentele hotărârii instanța de fond a reținut că "analizând cererea introdusă de reclamantă se poate observa că aceasta a solicitat drepturi salariale pentru perioada 1 aprilie 2004 - 1 iulie 2005 ori, față de data introducerii cererii, instanța constată că a intervenit termenul de prescripție pentru perioada 1 aprilie 2004 - 5 decembrie 2005 și față de aceste considerente urmează a respinge cererea privind plata despăgubirilor pentru perioada 1 aprilie 2004 - 5 decembrie 2004, ca fiind prescrisă".
În dispozitivul hotărârii instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata către reclamantă de despăgubiri constând în indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 3 decembrie 2004 - 1 iulie 2005 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și pe care de consecință, a respins.cererea privind plata despăgubirilor pentru perioada 1 aprilie 2004 - 2 decembrie 2004.
Ministerul Economiei si Finanțelora criticat sentința de fond prin prisma încălcării dispozițiilor art. 16,19,20,28,34 si 35 din legea nr. 500/2002.
Arata recurentul ca, hotărârea prin care a fost obligată instituția să aloce fonduri bugetare pentru plata sumelor datorate reclamantei, în condițiile în care acesta nu poate decide cu privire la bugetele ministerelor, adaugă la lege ceea ce face ca sentința să fie netemeinică și nelegală.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, modificată la 1 oct. 2000 prin nr.OG 83/2000, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
De asemenea, art. 3 pct. 8 din nr.OG 8/2007 se prevede că, care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
În interpretarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia nr. 24/12.05.2008, pronunțată în urma soluționării recursului în interesul legii, că "indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate".
Conform art. 329 alin.3 din codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Așadar, instanța nu mai are de analizat în aceste condiții, aspectele referitoare la complexitatea activităților desfășurate de ceilalți grefieri, în raport de cei care îndeplinesc atribuții prevăzute în art. 3 pct. 8 din nr.OG 8/2007, deoarece decizia Curții nu lasă la latitudinea instanțelor o astfel de interpretare, dispozițiile legale fiind de strictă aplicare.
Discriminarea invocată de reclamanta în raport de ceilalți grefieri nu poate conduce la stabilirea unor drepturi în afara legii, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr.818/2008, astfel că, cererea reclamantei, de plata a unor drepturi nereglementate de lege, nu poate fi primită, instanța neavând competența de a crea norme de drept pe cale judiciară.
Pentru aceste considerente, va admite recursul formulat de Ministerul Justiției urmând a modifica în parte sentința atacată având în vedere că vor fi menținute dispozițiile privind excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Economiei si Finanțelor, acesta va fi admis având în vedere că prin respingerea acțiunii reclamantei, acestui recurent nu-i mai incumba vreo obligație referitoare la alocarea fondurilor, obligația stabilită de prima instanță fiind accesorie celei principale pe care a stabilit-o în sarcina Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurilor civile formulate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN MANDATARUL ALES Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu sediul în T,- Bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 340/06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în T,-, -.3,.C,.7, județul T și intimații pârâți TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 3.12.2004 - 1.07.2005.
Menține restul dispozițiilor referitoare la prescripție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /Șt.
Red.dec.Jud.-/01.06.2009
Tehnored.gref.RD/4ex./05.06.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
