Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 265/CM
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă SC, cu sediul în B, sector 2,-,.1,.12 împotriva sentinței civile nr.1480/28.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în, str. -, -.C,.1,.38, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata - reclamantă, lipsind recurenta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că la data de 12 mai 2009 intimata a depus întâmpinare, care din lipsa fondurilor alocate expedierii corespondenței nu s-a comunicat recurentei - pârâte.
Intimata - reclamantă depune la dosarul cauzei adeverință medicală din data de 19.05.2009 și adresa nr.25394/4.05.2009 a Inspectoratului de Muncă al municipiului
Intimata - reclamantă arată că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, intimata - reclamantă solicită să se aibă în vedere faptul că din octombrie 2008 Casa Județeană de Pensii a predat carnetul de muncă și nu mai insistă în obligarea acesteia să facă mențiuni în carnetul de muncă cu privire la sporuri. Totodată arată că își menține celelalte capete de cerere.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 30.09.2008, sub nr-, reclamanta, a chemat în judecată B, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor la plata orelor de noapte și orelor suplimentare și daune rezultate din neexecutare, operarea acestor sporuri în carnetul de muncă și obligarea pârâtei la plata unor daune morale echivalent a unui salariu minim pe economie pentru perioada august 2008 până când i se vor trimite actele pentru pensie.
În motivarea cererii, s-a arătat că în ianuarie 2005 reclamanta s- angajat la SRL și a lucrat până pe data de 31.07.2008.
În iulie 2007 fost diagnosticată cu cancer la sân, a fost operată și apoi a urmat tratament până în luna iunie 2008.
În perioada cât a lucrat la SC. SRL, a avut program de 12-24; 12-48 din care reiese că a lucrat ore suplimentare și ore de noapte conform ștatelor de plată.
Se mai arata că, în anul 2007, făcut petiție la. C în urma căreia i-au fost plătite orele de noapte și cele suplimentare pe perioada februarie 2007- iulie 2007, restul pe perioada ianuarie 2005- ianuarie 2007 au fost prescrise.
La data de 01.07.2008, a primit avizul comisiei pentru pensionare pe caz de invaliditate și ulterior a solicitat (la începutul lunii iulie 07.07.2008) carnetul de muncă și fișa de calcul a trimiso la;ti în vederea întocmirii dosarului de pensionare. Se menționează că aceste acte nu au fost trimise nici până în prezent și din această cauză reclamanta nu a putut depune dosarul de pensionare.
Nu s-a motivat în drept; nu s-au solicitat probatorii; s-au anexat copii ale adresei nr.28690/R/18.06.2008 a ITM C, documentar de expertiză și recuperare a capacității de muncă nr.1315/23.06.2008 eliberat de Spitalul Clinic C, acte medicale.
Pârâta B, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arata că numita, a fost angajata societății în perioada 01.02.2007-31.07.2008, iar contractul individual de muncă a încetat la solicitarea acesteia, prin acordul părților.
Cu privire la primul capăt de cerere, se arata că nu se înțelege ce drepturi solicită reclamanta, deoarece așa cum recunoaște în chiar cererea de chemare în judecată, aceasta a primit o parte din drepturi iar cealaltă parte s-a prescris; de asemenea și cel de al doilea capăt de cerere este neîntemeiat.
În privința carnetului de muncă, acesta urmează a se restitui reclamantei fiind depus în prezent la Inspectoratul Teritorial d e Muncă în vederea efectuării înregistrărilor conform legii, iar adeverința necesară dosarului de pensionare a fost întocmită și urmează a se lua legătura cu reclamanta pentru a i se comunica.
În drept s-a invocat disp.art.296 Codul Muncii; în apărare s-a solicitat proba cu înscrisuri, anexându-se contractul individual de muncă înregistrat la. B sub nr.1391/19.02.2007; decizia de încetare a contractului individual de muncă și adeverința nr. 850/13.10.2008.
La termenul din 31.10.2008, reclamanta a precizat că înțelege să solicite plata orelor suplimentare și orelor de noapte prestate în perioada 01.04.2005 31.12.2006 și se judecă atât cu SC SRL B cât și cu Filiala D-C și că solicită atât daune morale cât și daune materiale.
În ședința publică din 14.11.2008, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a Filiala D-C
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere că, potrivit informațiilor comunicate de la Oficiul Național al Registrului Comerțului B sub nr.-/14.11.2006, Filiala D-CCa fost absorbită de B, iar prin încheierea nr.23279/26.07.2007 această societatea a fost radiată.
Având în vedere dispozițiile art.41 al.1 din Decretul nr.31/1954 potrivit cărora comasarea se face prin absorbirea unei persoane juridice de către o alta persoana juridica și efectele comasării stabilite de art.40 din același act normativ încetarea persoanei juridice a subiectului de drept supus absorbției,
Considerând capacitatea juridică drept aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligați, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a Filiala D-C
La același termen, instanța a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la drepturile salariale corespunzătoare perioadei 18.01.2005-30.09.2007.
Pentru a adopta această soluție, instanța a avut în vedere că, potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege și că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate - art.283 al.1 lit. din Codul Muncii.
Or, față de prevederile art. 7 din Decretul 167/1958, cum dreptul de a cere plata salariului s-a născut la momentul prestării muncii, iar acțiunea a fost introdusă la 30.09.2008, se impune constatarea intervenirii prescripției.
Prin sentința civilă nr. 1480/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând compensarea orelor suplimentare și orelor de noapte prestate în perioada 01.10.2005-31.01.2007, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, a fost obligată pârâta să facă înscrierile corespunzătoare acordării acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamantei și să plătească reclamantei suma de 1000 lei daune morale, dar s-a respins cererea de plată a drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie - 30.09.2005 ca prescrisă și cererea formulată în contradictoriu cu Filiala D-C C, ca introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală iar cererea de plată a daunelor materiale ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere materialul probatoriu constând în înscrisuri depuse de părți și foi colective de prezență, state de plată pentru perioada 05.decembrie 2006, extras carnet de muncă seria - nr.- reținând următoarele:
Prin contractul individual de muncă înregistrat la. C sub nr.6292/01.02.2005 reclamanta, a fost angajată începând cu 18.01.2005 de SC. Filiala D-C SRL pe durată nedeterminată în funcția de dispecer încasator) conform mențiunii de la poziția nr.55 carnetului de muncă - fila 87 dosar.
La 31.01.2007, reclamanta și-a încetat activitatea la această societate - în baza acordului părților -, pentru ca, de la 01.02.2007, să fie angajată de SC SRL B, în aceiași funcție, pe care a îndeplinit-o până la data de 31.07.2008, când - tot prin acordul părților - au încetat raporturile de muncă.
Conform informațiilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului B, SC SRL B a absorbit SC. Filiala D SRL, care și-a încetat astfel activitatea, mențiunile despre aceste operații fiind înscrise prin încheierea nr. nr.23279/26.07.2007 a
În urma unei sesizări a reclamantei către B - înregistrată sub nr.589/12.05.2008 - pârâta SC SRL B i-a plătit acesteia diferența de drepturi salariale reprezentând contravaloarea orelor suplimentare și orelor de noapte prestate în perioada februarie - iulie 2007.
Comparând ștatele de plată aferente perioadei octombrie 2005 - ianuarie 2007 cu fișele colective de prezență pentru aceiași perioadă, instanța constată că, deși reclamanta prestat muncă în timpul nopții și muncă peste programul normal de lucru nu a fost retribuită conform aceste activități suplimentare.
Astfel, în luna decembrie 2005 reclamantei i-au fost plătire 160 de ore de lucru în regim normal - conform statului de plată de la fila 28 -, dar în realitate a prestat 180 de ore - potrivit foii colective de prezență fila 52; în luna noiembrie 2005 reclamanta a lucrat 180 de ore (fila 53) fiind plătită pentru 176 de ore; în luna noiembrie 2006 reclamanta a fost plătită pentru 176 de ore de lucru în regim normal (fila 41) dar în realitate a prestat 192 de ore, din care 64 în regim de noapte (potrivit foii colective de prezență fila 65) și tot astfel pentru fiecare lună in care s-au depus statele de plată și foile colective de prezență.
Conform art.117 al.1 muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară urmând ca, potrivit art.119 al.1, aceasta să se compenseze prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia sau, în cazul în care această compensare nu este posibilă, munca suplimentară să fie plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază (art.120 din muncii).
De asemenea, potrivit art.122 muncii, munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte. Recompensarea muncii de noapte se face potrivit art.123 muncii, legea impunând angajatorului fie să reducă programul de lucru cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie să acorde un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
Or, față de situația că reclamanta a prestat activitate peste program și în timpul nopții - evidențiată ca atare în fișele colective de prezență - dar neremunerate, plătindu-se doar salariul minim pe economie, conform unui program normal de lucru, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând compensarea orelor suplimentare și orelor de noapte prestate în perioada 01.10.2005-31.01.2007, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
În privința apărărilor pârâtei B potrivit cărora reclamanta i-a fost salariată doar în perioada februarie-iulie 2007, instanța reține că, datorită faptului absorbției fostului angajator Filiala D-C C, obligațiile ce-i incumbau acestuia au fost preluate de societatea absorbantă.
Astfel, având în vedere prevederile art.46 alin.2. din Decret nr.31/1954 conform cărora, în cazul absorbției, persoana juridica dobândește drepturile si este ținută de obligațiile persoanei juridice pe care o absoarbe, față de situația că, în această împrejurare, pârâta SC SRL B este parte în contractul individual de muncă nr.6292/01.02.2005 la fel cum era Filiala D-C C, a fost înlăturată această apărare.
Având în vedere situația că prin întâmpinare, pârâta a recunoscut deținerea carnetului de muncă al reclamantei,
Luând în considerare dispozițiile art.3 din Decretul nr.92/1976 conform cărora carnetul de munca se întocmește, se completează si se păstrează de către unitatea unde cel in cauza s-a încadrat și cele ale art. 20 al.4 ale aceluiași act normativ, din care reiese că, la încetarea raporturilor de munca, se verifica de către persoana care îndeplinește atribuții de evidenta a personalului, valabilitatea tuturor înregistrărilor făcute in carnetul de munca din perioada cât aceasta s-a aflat in păstrarea unității, instanța va obliga pârâta să facă înscrierile corespunzătoare acordării acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamantei.
Potrivit art. 998-999 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, instituindu-se responsabilitatea nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si pentru acela cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Condițiile răspunderii civile delictuale (care acoperă deopotrivă prejudiciul material sau moral) sunt existența unei fapte ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciul și vinovăția autorului faptei.
În privința daunelor morale instanța reține că, deoarece sunt rezultatul atingerii unor drepturi nepatrimoniale, acestea nu sunt perceptibile fizic. Chiar și așa, repararea prejudiciului moral este posibilă prin acordarea unor despăgubiri bănești care să reprezinte o satisfacției echitabilă și îndestulătoare.
Având în vedere situația concretă a reclamantei referitoare la starea de sănătate, dar și atitudinea pârâtei B care a făcut tot posibilul să evite plata drepturilor salariale suplimentare, deși nu a negat niciodată munca suplimentară și pe timpul nopții, plătind doar pentru perioada februarie - iulie 2007, cunoscând efectele unei absorbției unei societăți comerciale,
Cum salariul reprezintă unica sursă de venit a unei mari majorități a populației iar lipsirea de acest venit - fie și în parte, prin frustrarea de anumite sporuri corespunzătoare activității prestate peste programul normal de lucru sau noaptea - poate crea o justificată stare de neliniște, anxietate cu privire la posibilitatea satisfacerii propriilor nevoi dar și, eventual, ale persoanelor avute în întreținere, instanța va admite cererea de obligare a pârâte la plata unor daune morale și va obliga intimata la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu acest titlu.
Având în vedere soluția pronunțării asupra prescripției, instanța va respinge cererea de plată a drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie-30.09.2005, ca prescrisă.
Față de soluția adoptată referitor la lipsa capacității de folosință Filiala D-C C, instanța va respinge cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală
Potrivit art. 1169 Cod civil, acela care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Este stabilit astfel (dar și art. 129 al.1 final Cod pr.civ. potrivit căruia părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările) un principiu guvernant al sistemului probator din procedura civilă română conform căruia acela care declanșează procesul are obligația dovedirii solicitărilor sale.
În ciuda acestei reguli, reclamanta nu a propus nici un mijloc de probă în dovedirea afirmaților sale conform cărora neplata orelor suplimentare și orelor de noapte prestate în perioada 01.10.2005-31.01.2007 i-ar fi produs daune materiale, astfel că va fi respinsă această cerere.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului, aceasta a arătat următoarele: instanța de fond nu a manifestat rol activ în sensul că pârâta nu a înțeles ce drepturi pretinde reclamanta iar precizările formulate pentru termenul din 31.10.2008 nu a fost comunicată acesteia; instanța de fond s-a pronunțat fără a administra probele necesare, obligând societatea să plătească contravaloarea orelor de noapte și a orelor suplimentare fără a dispune o expertiză contabilă pentru a stabili în mod concret numărul de ore și felul acestora precum și valoarea drepturilor salariale; în mod greșit instanța de fond a reținut obligația pârâtei de a plăti daune morale; carnetul de muncă este depus la Inspectoratul Teritorial d e Muncă iar ulterior a fost înmânat reclamantei.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare în care a arătat că recurenta pârâtă este obligată să facă calculul orelor suplimentare și să elibereze o adeverință privind aceste drepturi, că daunele morale sunt corect stabilite întrucât reclamanta este prejudiciată prin necompletarea carnetului de muncă ceea ce face să nu poată beneficia de pensie și nu are resurse materiale necesare pentru tratarea unor boli.
În cauză nu s-a administrat alt probatoriu.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză, prima instanță a obligat societatea pârâtă în mod generic să "plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând compensarea orelor suplimentare și orelor de noapte prestate în perioada 01.10.2005-31.01.2007, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă".
În realitate, în acest mod, prima instanță nu a soluționat litigiul dintre părți, pentru că nu a stabilit în concret care este obligația pârâtei.
Astfel, obligația pârâtei de a achita drepturi salariale suplimentare pentru activitatea desfășurată în timpul nopții sau în timpul orelor libere este una prevăzută de lege - art. 123 și art. 119-120 din Codul Muncii.
Motivul pentru care reclamanta a formulat cererea introductivă este tocmai acela că în opinia sa pârâta nu a respectat aceste prevederi legale.
În aceste condiții, instanța este datoare să soluționeze în mod efectiv litigiul dintre părți, prin stabilirea concretă a obligației pârâtului dar și a întinderii acestei obligații, iar nu să reproducă doar prevederi legale care stabilesc o anumită obligație în sarcina pârâtului, în caz contrar, dreptul de acces la o instanță fiind iluzoriu și lipsit de caracterul efectiv, lipsit de finalitate și eficacitate.
Nici din considerentele hotărârii nu rezultă întinderea obligației pârâtei, care prin pronunțarea hotărârii judecătorești trebuie să devină certă și lichidă.
Astfel, prima instanță reține în considerente că "în luna decembrie 2005 reclamantei i-au fost plătire 160 de ore de lucru în regim normal - conform statului de plată de la fila 28 -, dar în realitate a prestat 180 de ore - potrivit foii colective de prezență fila 52; în luna noiembrie 2005 reclamanta a lucrat 180 de ore (fila 53) fiind plătită pentru 176 de ore; în luna noiembrie 2006 reclamanta a fost plătită pentru 176 de ore de lucru în regim normal (fila 41) dar în realitate a prestat 192 de ore, din care 64 în regim de noapte (potrivit foii colective de prezență fila 65) și tot astfel pentru fiecare lună in care s-au depus statele de plată și foile colective de prezență".
Rezultă astfel, nu numai că prima instanță nu a stabilit întinderea obligației pârâtei, dar nici nu a analizat în întregime situația de fapt dedusă judecății, rezumându-se la a expune exemplificativ unele date din ansamblul celor care rezultă din materialul probatoriu.
O astfel de hotărâre nici nu poate fi pusă în executare, pârâta fiind în imposibilitate de a executa de bună voie (în condițiile art. 3711Cod.pr.civ.) o hotărâre care nu stabilește o creanță certă și lichidă, în aceeași situație aflându-se însă și reclamanta, care la rândul său este prejudiciată în această situație întrucât nu poate obține executarea silită a hotărârii judecătorești câtă vreme nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3712(2) Cod.pr.civ. în sensul că nu s-a stabilit plata unei sume de bani.
Determinarea cuantumului sumei de bani datorate de pârâtă nu se poate face de către executorul judecătoresc, a cărei implicare în stabilirea sumei finale care trebuie executată este în mod expres limitată de art. 3712alin. 3 Cod.pr.civ. mai ales în condițiile în care pârâta nu a recunoscut pretențiile reclamantei.
Pentru determinarea cuantumului sumei datorate ar trebui ca executorul judecătoresc să administreze el însuși probe, respectiv să dispună realizarea unei expertize contabile și să analizeze state de plată, eventual să primească declarații de martori referitor la programul reclamantei, ceea ce este inadmisibil, administrarea probatoriului și soluționarea pricinii pe baza acestuia putând fi făcută numai de către instanța de judecată cu respectarea principiilor contradictorialității, nemijlocirii și respectării dreptului la apărare al pârâtului.
Obligația stabilită în sarcina pârâtei de către prima instanță nu este nici măcar determinabilă. Astfel, în situația în care prima instanță a fi determinat și stabilit cel puțin numărul de ore suplimentare și numărul de ore de muncă lucrate în timpul nopții, și ar fi stabilit procentual drepturile salariale cuvenite reclamantei într-o perioadă dată, obligația ar fi fost determinabilă, fiind vorba de un simplu calcul aritmetic care ar fi permis executorului judecătoresc să stabilească valoarea creanței sau s-ar fi putut proceda la lămurirea întinderii titlului executoriu.
Procedura lămuririi întinderii titlului executoriu, însă, nu trebuie să constituie o nouă judecată a cauzei. În cauza de față, într-o astfel de procedură ar trebui practic reluată judecata fondului, întrucât, prin hotărârea recurată nu s-a stabilit în realitate, în mod complet, nici măcar existența muncii prestate în ore libere sau noaptea, ceea ce nu este admisibil, întrucât o hotărâre judecătorească trebuie să soluționeze litigiu cu autoritate de lucru judecat fără a determina necesitatea reluării judecății fondului.
Mai mult, potrivit art. 129 alin.6 Cod.pr.civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, ceea ce presupune că, prin prisma prevederilor celorlalte prevederi ale aceluiași articol, raportate la prevederile art.112 Cod.pr.civ. instanța are obligația de a determina obiectul cauzei, chiar dacă cererea introductivă nu răspunde acestei exigențe din cauza nepriceperii părții neasistate de un avocat. Pentru a impune realizarea acestei obligații, instanța are la îndemână sancțiunea prevăzută de art.1551Cod.pr.civ.
Ca urmare, prima instanță avea obligația de a pune în vedere reclamantei să își prețuiască obiectul acțiunii, sau cel puțin să ofere elementele care să facă determinabilă valoarea pretențiilor sale, respectiv să indice numărul de ore suplimentare și ore de muncă în timpul nopții, aceasta beneficiind de prevederile favorabile ale art. 287 din Codul Muncii, ceea ce înseamnă că proba contrară, prin care să se combată susținerile reclamantei cu privire la numărul de ore pentru care pretinde drepturi salariale suplimentare, incumbă pârâtei, pasivitatea acesteia profitând reclamantei. Desigur, nimic nu împiedică însă instanța să admită probe pentru determinarea numărului de ore suplimentare și a drepturilor bănești pretinse la propunerea reclamantei.
Față de toate aceste considerente se reține că în realitate prima instanță nu a soluționat cauza în fond, fiind necesară casarea sentinței recurate și trimiterea ei spre rejudecare la aceeași instanță, în conformitate cu art. 312 (3) și (5) Cod.pr.civ.
În aceste condiții, restul motivelor de recurs nu mai au relevanță, întrucât soluționarea celorlalte capete de cerere depinde de soluția pe care prima instanță o va da capătului de cerere principal, și ca urmare nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere de către Tribunalul Constanța la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE legii
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta - pârâtă SC, cu sediul în B, sector 2,-,.1,.12 împotriva sentinței civile nr.1480/28.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în, str. -, -.C,.1,.38.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
redactat jud. - 18.06.2009
4 ex./30.06.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
