Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 266/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr. 266/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
--- - JUDECĂTOR 3: Ligia
- judecător
grefier
*******
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 68 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, respectiv a recurenților pârâți Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, a intimaților reclamanți, -, ta, -, -, și a intimatului pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura îndeplinită.
Se constată depusă la dosar o notă de ședință formulată de recurentul pârât Ministerul Justiției.
Curtea
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 68/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașova fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Tribunalul Brașov.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BRAȘOV și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă cuvenite și neacordate pentru perioada iunie 2004-iunie 2007,după cum urmează:: ta-suma de 5629,59 lei net; -suma de 5698,44 lei net; -suma de 5014,64 lei net; -suma 5509,86 lei net;,-suma de 5531,41 lei net; -suma de 5195,86 lei net; -suma de 4680,48 lei net; -suma de 5601,05 lei; -suma de 5723,94 lei net; --suma de 4539,73 lei net; -suma de 5606,98 lei net; -suma de 4573,01 lei net; -suma de 2098,55 lei net; -suma de 5648,98 lei net; - suma de 5662,98lei net; - suma de 5270,09 lei net; suma de 5700,87 lei net; suma de 5873,86 lei net; suma de 5710,99 lei net;, suma de 5959,69 lei net;, suma de 2074,84 lei net; suma de 5803,64 lei net; suma de 5747,28 lei net; suma de 5598,38 lei net; suma de 5792,13 lei net; suma de 5762,28 lei net; suma de 5307,42 lei net; suma de 5602,67 lei net; suma de 5678,89 lei net; suma de 5831,92 lei net; suma de 5465,11 lei net; suma de 5725,19 lei net,conform raportului de expertiză contabilă nr.-/2007 întocmit de ec. care face parte integrantă din prezenta împreună cu anexele.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
In perioada solicitata in acțiune,reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate, desfășurând activitate în cadrul Tribunalului Brașov,aspect ce rezultă din mențiunile expertului si necontestat de către pârâți.
Prin prezenta acțiune se solicită obligarea pârâților la plata contravalorii tichetelor de masa pe perioada iunie 2004 - iunie 2007, având in vedere situația discriminatorie creata prin acordarea acestor drepturi salariale personalului auxiliar din cadrul altor instanțe,precum si din cadrul aceleiași instanțe( Tribunalul Brașov, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea ).
Pornind de la temeiul juridic al acțiunii, respectiv dispozițiile OG 137/2000, Tribunalul urmează să analizeze dacă în cauza de față reclamanții sunt într-o situație discriminatorie față de persoanele care ocupă aceeași funcție ca și reclamanții și cărora le-au fost recunoscute aceste drepturi prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Legislația internă nu prevede dispoziții discriminatorii în ceea ce-i privește pe cetățenii României.
Astfel articolul 16 alin.1 și 2 din Constituția României prevede că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Analizând reglementările internaționale referitoare la drepturile omului, instanța constată că potrivit art. 2, pct. 1 din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricărei discriminări, iar potrivit art. 29, pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite de lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democrată.
Articolul 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențele, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii.
În speță, însă trebuie analizat dacă prin faptul că instanțele judecătorești din țară au acordat aceste drepturi unor persoane ocupând aceiași funcție ca și reclamanții instituie un tratament discriminator față de reclamanți care nu sunt beneficiarii drepturilor respective.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
În speță neacordarea contravalorii tichetelor de masa reclamanților instituie un tratament inegal în raport de personalul auxiliar de la alte instanțe din tară,si chiar din cadrul acestui tribunal,care au obținut în justiție recunoașterea acestor drepturi( Decizia nr.506/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea - fila 146, Sentința nr.814/2007, pronunțata de Tribunalul Brașov ).
Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice orice discriminare, nu numai în privința drepturilor prevăzute în Convenție ci și în exercitarea oricăror drepturi recunoscute de legislația internă a statelor membre.
Discriminarea constatată în prezenta cauză își are temeiul în dispozițiile OG 137/2000 care sancționează orice discriminare în "stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau salariului și acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Prin urmare, existând o hotărâre judecătorească irevocabilă ce vizează personalul auxiliar al Tribunalului Bihor si Curții de Apel Oradea, neacordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanți din prezenta cauză ar crea o situație de discriminare directă, un tratament diferențiat prin exceptarea de la aplicarea art.411din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG nr. 83/2000, având ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitatea în activitatea economică, și în materie de angajare și profesie, potrivit art. 6 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B și Ministerul Justiției.
Prin recursul formulat, recurentul pârât Curtea de APEL BRAȘOVa solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Curtea de APEL BRAȘOV pentru perioada cuprinsă între 1.06.2004 - 1.07.2005, în care Curtea de APEL BRAȘOV nu a avut calitatea de ordonator secundar de credite. Totodată, se arată că prima instanță și-a depășit atribuțiile, săvârșind acte ce intră în sfera de activitate, în atribuțiile unor alte organe aparținând unei alte autorități (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ), respectiv a puterii legislative.
Pe de altă parte, se evidențiază faptul că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, a bugetelor locale și că prin art. 4 din Legea nr. 193/ 2006 se menționează colegiile de personal care pot beneficia de aceste tichete, cu condiția respectării prevederilor cuprinse în legile bugetare.
Prin recursul formulat, Tribunalul Brașova solicitat modificarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de dispozițiile nr.OG 137/2000 și faptul că reclamanții au mai formulat o acțiune, care are același obiect, părți și cauză și care a fost respinsă, fără însă a se ridica vreun element pentru identificarea acesteia.
Totodată, se arată că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, fiind invocate prevederile art. 1 din Legea nr. 42/1998, art. 49 din Legea nr. 743/2001, art. 39 din Legea nr. 691/2002, art. 46 din Legea nr. 507/2003, art. 2 și 4 din HG5/1999, art. 11 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 142/1998 și art. 2 din Legea nr. 324/2006.
În ceea ce privește plata sumelor solicitate cu aplicarea indicelui de inflație, se evidențiază inaplicabilitatea prevederilor art. 1088 Cod civil.
Prin recursul formulat, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Bas olicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs este reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive acestui recurent și sunt invocate prevederile art. 39 din Legea nr. 631/2002 și ale art. 40 din Legea nr. 511/2004.
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 care cuprinde norme cu caracter dispozitiv, jurisprudența CEDO și prevederile art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002, ale art. 46 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2006 și art. 3 din OUG nr. 88/2006.
Recursurile formulate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B și Ministerul Justiției sunt întemeiate pentru următoarele motive:
Prin decizia nr. 14/18.02.2008, ICCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ și a stabilit că dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se pot acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această distincție și acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă.
Întrucât reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Brașov, în raport de prevederile art. 329 alin. 3 teza finală, conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, curtea va admite recursurile declarate de recurenții pârâți, împotriva sentinței civile atacate, pe care o va modifica în parte, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerii dispozițiilor privind respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, a autorității de lucru judecat și privind respingerea restului pretențiilor reclamanților.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 68/21.01.2008 a Tribunalul Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții ta, --, -, -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de APEL BRAȘOV.
Menține dispozițiile privind respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, a autorității de lucru judecat și privind respingerea restului pretențiilor reclamanților.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red. - 15.05.08
Dact. - 26.05.08
2 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică, Ligia
