Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 268/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.268
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.04.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții CONSILIUL LOCAL AL MUN.ADJUD și PRIMĂRIA ADJUD, ambele cu sediul în A,-, jud.V împotriva sentinței civile nr.114/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în A,-, jud.V și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, cu sediul în F,-, jud.V și intimata-reclamantă, domiciliată în A, str. - nr.235, jud.V, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că intimata a depus la dosar întâmpinare în 2 exemplare, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.1708/173 din 29.10.2007 la Judecătoria Adjud reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Școala cu clasele I-VIII, A, Consiliul Local și Primăria A solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică pe perioada 1.09.2003 - 15.06.2006 precum și actualizarea acestor sume în raport de rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii civile reclamanta a arătat că a funcționat ca învățătoare titulară la Școala cu clasele I-VIII, din A până la data de 1.09.2007.
A mai arătat reclamanta că în această calitate nu a beneficiat de reducerea normei didactice în condițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997,lucrând astfel câte 2 ore săptămânal în plus, față de norma didactică fără ca aceste ore să-i fie plătite.
Prin sentința civilă nr.1011 din 28.11.2007 Judecătoria Adjud a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Adjuda avut în vedere disp.art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă potrivit cărora tribunalul judecă în prima instanță conflictele de muncă,litigiul de față fiind un litigiu de muncă.
Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Vrancea sub nr-.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.114 din 7.02.2008 Tribunalul Vranceaa admis în parte acțiunea civilă a reclamantei.
A obligat pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Școala cu clasele I -VIII din A, Primăria A și Consiliul Local A să plătească reclamantei contravaloarea muncii prestate în plus câte 2 ore săptămânal față de norma didactică aferentă perioadei școlare 29.10.2004-15.06.2006.
A constatat ca fiind prescrisă acțiunea civilă a reclamantei privind plata drepturilor bănești pentru perioada 1 septembrie 2003 - 9 octombrie 2004.
Instanța de fond a reținut că acțiunea civilă a reclamantei este fondată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajată ca invatatoare titulara la Școala cu clasele V-VIII A si s-a pensionat la data de 31.08.2007.
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și instituire practică din învățământ cu vechime de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Acest text prin sintagma folosită,personal didactic" nu distinge între profesori, învățători, educatori, institutori, cu excepțiile reglementate de al.2 și 3 referitoare la învățământul gimnazial rural și activitatea de dirigenție, ori, acolo unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu o poate face.
Relevant este și faptul că prin art.5 al.1 coroborat cu art.3 al.1 din Legea nr.128/1997 funcțiile de educator, educatoare, învățător, institutoare, sunt cuprinse în categoria personal didactic de predare și instruire.
Din textele legale de mai sus rezulta ca reclamanta este îndreptățită la plata drepturilor salariale pentru munca prestată în plus de câte 2 ore săptămânal peste norma didactica, îndeplinind condițiile prevăzute de acestea.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată, obligând pârâții către reclamantă la contravaloarea muncii prestate în plus de 2 ore săptămânal în perioada 29.10.2004-15.06.2006.
Referitor la perioada sept 2003 - 29.10.2004 instanța de fond a constatat că sunt incidente disp. art. 283 alin 1 lit c din Codul muncii cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, motiv pentru care va respinge pretențiile reclamantei pentru aceasta perioada ca fiind prescrise.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Consiliul Local A și Primăria A considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat de pârâți s-a arătat că prin Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobat prin nr.HG2192/2004, art.16 și 17, s-a stabilit că responsabilitățile privind asigurarea surselor de finanțare a învățământului preuniversitar din bugetul de stat, bugetul județean.
Nu există vreo obligație privind asigurarea sumelor de plată sau stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale,au mai arătat recurenții pârâți.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile față de aceștia.
În drept și-au întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă reclamanta a solicitat respingerea ca nefondat recursului declarat.
Reclamanta a susținut că recursul pârâților este nefondat întrucât ea nu a beneficiat de reducerea cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, lucrând norma întreagă.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurenți, cât și de disp.art.304 și art.3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea pronunțată este temeinică și legală,astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului pârâții au invocat dispozițiile HG nr.2192/2004 prin care au fost aprobate Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat - respectiv art.16 și 17.
Ori, prin aceste norme - art.16 - se stabilesc sursele de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat și care se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază de activitate își desfășoară activitatea - deci de către consiliile locale care aprobă aceste bugete și primarul care este ordonator principal de credite.
Art.17 din Norme menționează că de la bugetul de stat prin Ministerul Educației și Cercetării se asigură unele cheltuieli pentru unitățile de învățământ preuniversitar dar în aceste sume nu intră cele pentru cheltuieli de personal - salarii.
Dar această hotărâre de guvern nu se aplică recurenților pârâți pentru că potrivit nr.HG1942/2004 ea se aplica experimental pentru anumite județe pilot, ori dintre aceste județe nu face parte și județul în care se află municipiul A, ci pentru județele B, C, D, H, I, N, S M și
Recurenților pârâți li se aplică HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat potrivit căreia cheltuielile unităților de învățământ preuniversitar de stat, deci cheltuielile de personal, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
De altfel potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat între consiliile locale și unitățile de învățământ se încheie protocoale în care este menționată obligația acestora de a repartiza fondurile necesare unităților de învățământ pe care le finanțează și de a urmări plata la timp a drepturilor salariale.
Ori față de dispozițiile legale menționate mai sus criticile formulate de recurenți nu se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În atare condiții urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să se respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții Consiliul Local și Primăria A împotriva sentinței civile nr.114/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUD și PRIMARIA MUNICIPIULUI ADJUD cu sediul în A,-, jud.V împotriva sentinței civile nr.114 din 7.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Vrancea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2008.
Pt.jud. aflat în CO JUDECATOR JUDECATOR
Conf.disp.art.261 pct.2 pr.civ.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.I:
Dact.
2 ex/ 9.07.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
