Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 268/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr. 268/R/ Dosar nr-
Ședința publică de la 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
- - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
- - președinte secție
grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâtele Curtea de Conturi a României, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin reprezentanta în teritoriu și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 1091 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentelor pârâte Curtea de Conturi a României, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin reprezentanta în teritoriu B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, precum și a intimaților reclamanți și și a intimaților pârâți Camera de Conturi a Județului B, Parchetul de pe lângă curtea de APEL BRAȘOV și a intimatului chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura îndeplinită.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1091/2007, Tribunalul Brașov a respins excepția necompetenței materiale, invocata de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție.
A respins excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de pârât prin întâmpinare.
A respins excepția autorității de lucru judecat invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, prin întâmpinare. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Direcția Generala a Finanțelor Publice B, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV,cu sediul in mun. B,-, jud.B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție, cu sediul in B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
A obligat pârâții Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului B, să plătească reclamantului diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de vechime, calculat potrivit dispozițiilor art.33 alin.1 din Legea 50/1996, începând cu 6.07.2002 și pana la 15.07.2005, sumă ce urmează a fi reactualizată în funcție de dobânda legală prevăzută de OG 9/2002 până la data plății efective.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție să plătească reclamantului diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de vechime, calculat potrivit dispozițiilor art.33 alin.1 din Legea 50/1996, începând cu 1.08.2005 și pana la 13.06.2006, sumă ce urmează a fi reactualizată în funcție de dobânda legală prevăzută de OG 9/2002 până la data plății efective.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
A obligat pârâții Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului B, să plătească reclamantului diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de vechime, calculat potrivit dispozițiilor art.33 alin.1 din Legea 50/1996, începând cu 6.07.2002 și pana la 1.04.2004, sumă ce urmează a fi reactualizată în funcție de dobânda legală prevăzută de OG 9/2002 până la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție împotriva paratului-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind rămasă fără obiect.
A respins acțiunea formulata de reclamanți împotriva pârâtei DGFP B ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Împotriva hotărârii instanței de fond, au formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, Curtea de conturi a României, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor este reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții determinat de lipsa raporturilor de muncă dintre părți.
Prin motivele de recurs formulate de Curtea de Conturi a României este invocată excepția puterii de lucru judecat față de sentința civilă nr. 692/M/10.08.2006 a Tribunalului Brașov rămasă definitivă și irevocabilă prin care acțiunea similară a reclamanților a fost respinsă.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Public este reiterată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 6.07.2002 - 07.2004, iar pe fondul cauzei este criticată soluția doar cu privire la petitul privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, arătându-se că potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuatădin acesta dacă nu există o bază legală, pentru respectiva cheltuială". De asemenea, este criticată soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, Curtea de Conturi a României a invocat, în esență, aceleași apărări formulate în fața instanței de fond, respectiv faptul că magistrații beneficiază de o lege specifică privind salarizarea acestora în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, de funcția deținută și vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare.
Examinând sentința atacată, curtea se va pronunța cu precădere asupra excepțiilor invocate.
Astfel, excepția puterii lucrului judecat a fost corect respinsă de instanța de fond deoarece cele două acțiuni, din dosarul nr. 970/2006 și din prezentul dosar au cauze diferite întrucât prima acțiune este întemeiată pe dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 iar cea de-a doua acțiune este întemeiată pe dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000, respectiv discriminarea magistraților față de alte categorii de salariați.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, excepție invocată din oficiu de către instanță, curtea reține că aceasta este nefondată deoarece aceste instituții au fost chemate în judecată în raport de pretențiile reclamantului pentru perioada 1.08.2005 - 13.06.2006, când a funcționat ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
În ceea ce privește excepția prescripției, curtea reține că potrivit art. 166 și art. 283 Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge "de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin D - privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art. 295 Codul muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale echivalente cu sporul de vechime în muncă începe să curgă de la data la acre acest drept pretins nu a mai fost recunoscut și nu a mai fost acordat de către angajator, reclamanta neinvocând nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției dintre cele expres și limitativ prevăzute de lege. În cazul de față, momentul din care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul invocat coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 care a înlăturat sporul de vechime în muncă pentru magistrați. Reclamanta nu poate pretinde că a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul muncii, este necesară " o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens. Trebuie menționat că recunoașterea trebuie să fi avut loc pe timpul derulării termenului de prescripție, iar nu după împlinirea lui.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 09.07.2007 astfel încât pretențiile cuprinse între 6.07.2002 - 9.07.2004 vor fi respinse ca prescrise.
În ceea ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, curtea reține că potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004 stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate pe fondul cauzei, curtea reține că problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată prin decizia nr. 36/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, iar potrivit art. 329 al. 3 teza ultimă Cod procedură civilă, aceste dezlegări sunt obligatorii pentru instanțe.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursurile pârâților vor fi admise în parte ca urmare a admiterii excepției prescripției, iar hotărârea atacată va fi modificată conform dispozițiilor prezentei, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția autorității lucrului judecat.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Admite în parte recursurile formulate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, Curtea de Conturi a României și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1091/2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 06.07.2002 - 09.07.2004.
Admite în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință:
Obligă pe pârâții Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului B să plătească reclamantului diferențele de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de vechime pentru perioada 6.07.2004 - 15.07.2005,drepturi ce urmează a fi reactualizate în funcție de dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2002 până la data plății.
Respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind prescrisă ( perioada 6.07.2002 - 1.04.2004).
Respinge restul pretențiilor reclamantului pentru perioada 6.07.2002 - 9.07.2004 ca prescrise.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate cu privire la soluționarea excepțiilor necompetenței materiale, lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor și a B, autoritatea de lucru judecat, pretențiile reclamantului pentru perioada 1.08.2005 - 13.06.2006, obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare și soluționarea cererii de chemare în garanție.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 27 martie 2008.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
Red. - 16.04.08
Dact. - 21.04.08
2 ex.
Red. fond -
Cu opinie separată,
Doar în ceea ce privește respingerea excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile perioadei 6.07.2002 - 1.04.2004, 9.07.2004, pentru ambii reclamanți.
PREȘEDINTE,
- -
Opinia separată
Contrar considerentelor ce alcătuiesc opinia majoritară, consider că excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 6.07.2002 - 1.04.2004, 9.04.2004 trebuie respinsă și pe cale de consecință, recursurile pârâților sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI din 7.05.2007, ICCJ în soluționarea recursului in interesul legii a dezlegat problemele de drept privitoare la acordarea sporului de vechime pentru magistrați, stabilind că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin.1 din OUG160/2000 se interpretează, în sensul că:
"judecătorii, procurorii, ceilalți magistrați,[] beneficiau si de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
. fundamentez argumentele respingerii prescripției pe considerentele de fapt și de drept expuse de în decizia de recurs în interesul legii mai sus expuse, obligatorii pentru instanță, prin care se recunoaște aplicarea sporului de vechime pentru magistrați,cu caracter permanent, pe toată perioada de după intrarea în vigoare a OG83/2000 și până la data intrării în vigoare a legii 45/2007.
Tocmai de aceea consider că dreptul material la acțiune pentru pretențiile din prezenta cerere nu este prescris pentru perioada menționată.
În considerentele acestei decizii de recurs în interesul legii se lămurește existenta continuă a dreptului la sporul de vechime, până în momentul în care legiuitorul l-a prevăzut expres prin legea 45/2007, pornindu-se de la concluzia ca OG83/2000, care înlătura aplicarea pentru magistrați a dispozițiilor din legea 50/1996 cu privire la sporul de vechime, și nici actele normative ulterioare, respectiv legea 334/6.07.2001, OUG177/2002, OUG160/2000, nu abrogau expres prevederea acordării acestui spor, el continuând să existe.(pag. 5,fraza finală).
Așadar, se recunoaște implicit o suspendare a aplicării acestui drept de la data intrării în vigoare a OUG83/2000 si până la data intrării în vigoare a legii 45/2007, acest raționament fiind întărit și de mențiunea din considerentele deciziei-pag.6- "interpretarea sistematică a art. 31 (33) din legea 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați".
În consecință, dreptul material la acțiune pentru pretențiile constând în spor de vechime pentru toata perioada mai sus expusă, s-a născut odată cu intrarea în vigoare a legii 45/2007, prin această lege intervenind încetarea suspendării aplicării acestui drept, iar cursul prescripției este oprit pe toată durata suspendării aplicării dreptului, astfel că și dreptul la acțiune al reclamantei a fost suspendat, valorificarea dreptului putându-se realiza numai după încetarea suspendării.
Sunt incidente în aceste condiții dispozițiile art.15 alin.1 din decretul 167/1958, potrivit cărora, "după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare".
PREȘEDINTE,
- -
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
