Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 269/2009
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B și Curtea de APEL ALBA IULIA, împotriva sentinței civile nr. 198 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că prin Încheierea nr. 7151 din 17.11.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosar nr-, au fost respinse cererile de abținere formulate în cauză se judecătorii Curții de APEL ALBA IULIA.
Instanța, având în vederea lucrările dosarului și împrejurarea că recurenții solicită judecarea recursurilor în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Sub Dosar nr- s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamanții, u, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Sibiu cu având ca obiect:
- obligarea pârâților la plata câtre fiecare reclamant a sporului de stres și suprasolicitare în cuantum de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare pentru perioada 01.09.2004 până la zi, iar pentru reclamanții, începând cu data de 01.08.2006 până la zi;
- obligarea pârâților la actualizarea sumelor conform indicilor de inflație, până la data efectuării plății;
- acordarea în continuare a sporului de risc, în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996;
- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba -I la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată în esență, că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar", drept urmare chiar dacă a intervenit abrogarea acestui articol prin art.50 din OUG nr.177/2002, această abrogare a fost înlăturată prin art.41 din OUG.nr.27/2006, act normativ care a înlăturat în totalitate OUG nr.177/2002. Art.41 din OUG.nr.27/2006, susțin reclamanții, abrogă numai OUG nr.177/2002 și nu Legea nr.50/1996, drept pentru care reclamanții apreciază că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/2996 este în vigoare și ca atare trebuie acordat.
Reclamanții susțin că odată cu intrarea României în Uniunea Europeană condițiile de risc și suprasolicitare nu s-au schimbat ci dimpotrivă s-au acutizat întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, eficiența acestuia. La creșterea factorilor de risc și suprasolicitare în activitatea magistraților contribuie și presiunea indirectă din partea justițiabililor care abuzând de dreptul de petiționare au formulat împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamanții, plângeri penale, care s-au dovedit a fi nejustificate, precum și volumul sporit de activitate al magistraților, câmpul infracțional tot mai complex.
Pentru considerentele prezentate, reclamanții solicită admiterea acțiunii așa cum au formulat-o, solicitând judecarea cauzei în lipsa acestora potrivit art.242 pr.civ.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată argumentat de prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 care au fost abrogate prin OG nr.83/2000 iar abrogarea dispozițiilor legale care prevăd acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare, o opțiune a legiuitorului deoarece numai el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor și adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Prin sentința civilă nr. 198/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost admisă, pârâții fiind obligați să le plătească reclamanților sporul de stres și suprasolicitare în procent de 50 % calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu 01.04.2004 până în prezent, actualizat cu indicele de inflație, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare, iar pentru reclamanții și începând cu 08.01.2006. Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa fost obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 505 din salariul de bază brut lunar".Prin art.1, pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate expres, dar procedându-se în această modalitate au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe. Astfel, potrivit art.108, alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acesta. Ori, prin art.1, pct.1 din Legea nr.125/2000, guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte. Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia, or este evident că ori de câte ori legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogare a unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. De altfel, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât nr.OG83/2000 este un act normativ inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și Legii nr.24/2000.
Instanța a considerat că în soluționarea prezentei cauze sunt incidente și prevederile art.1 din protocolul adițional nr.1 la convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care prevede că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", ori, drepturile salariale sunt drepturi de creanță și reprezintă bunuri în sensul reglementărilor acestui Protocol, prin abrogarea prevederilor art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun care nu s-a efectuat pentru utilitate publică.
De asemenea, instanța a constatat că există neconcordanță între Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19, pct.3 stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi și legea internă, astfel încât nu se poate aprecia că înlăturarea acestor sporuri a fost justificată de a apărării securității naționale și ordinii publice.
Pentru cele ce preced, instanța a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată, respectiv a acordat drepturile solicitate în valoare actualizată cu indicii de inflație, până la data efectuării plății și acordarea în continuare a acestui drept.
Întrucât drepturile salariale referitoare la sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică se adaugă la indemnizația lunară, instanța a constatat că cererea reclamanților referitoare la completarea carnetului de muncă este întemeiată deoarece potrivit art.3 din.nr.92/1976 aceasta este obligația persoanei juridice care are abilitarea legală de a completa carnetul de muncă cu toate datele ce reflectă existența raportului de muncă, drept pentru care a admis această pretenție reclamanților față de Curtea de Apel Alba -
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dându-și atribuții de legiferare pe care legea le conferă puterii legiuitoare, în condițiile în care art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat cu respectarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă. Este de asemenea considerată greșită soluția instanței de acordare a sporului și în continuare, fiind vorba de un drept viitor, care nu s-a născut încă.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.
Curtea, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041cod procedură civilă, reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data încadrării sale la Tribunalul Mureș (fila 23 dosar de fond).
Recurentul Ministerul Justiției susține că soluția instanței de fond este greșită întrucât are la bază un text de lege abrogat expres și total.
Sub acest aspect trebuie reținut că după pronunțarea sentinței atacate, ÎCCJ - Secțiile Unite a pronunțata Decizia nr. 21/2008 publicată în Of. nr. 444/13.06.2008 prin care a statuat că:în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, această decizie este obligatorie, motiv pentru care criticile formulate de către recurent nu mai pot fi luate în considerare, nici măcar sub aspectul acordării în continuare a acestui spor, atâta timp cât nu se modifică cadrul legislativ avut în vedere de către ÎCCJ la momentul pronunțării deciziei.
Nefondat este și recursul formulat de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA care are calitatea de angajator al reclamanților și deci, obligația, alături de pârâtul Ministerul Justiției, de a plăti acestora drepturile salariale restante aferente perioadei de timp în care au avut raporturi de muncă cu aceștia, dată fiind calitatea sa de ordonator secundar de credite. De asemenea, fiind operator de carte de muncă, pârâta are obligația să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților conform unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Față de cele ce preced, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod proc. civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sent. civ. 198/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dos-, cât și recursul declarat de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. CV, 2 ex.IM 29.04.2009
Jud.fond-,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
