Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2705/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2705
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier -- -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 1195 din 10.12.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SERVICIUL DE TELECOMUNICAȚII SPECIALE B, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât SERVICIUL DE TELECOMUNICAȚII SPECIALE B, prin consilier juridic și recurentul reclamant G reprezentat de avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurent reclamant G, expune oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Olt și trimiterea cauzei spre rejudecare cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale, solicită respingerea recursului ca nefundat conform motivelor arătate în întâmpinare și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la nr- petentul Gac hemat în judecată pe pârâta Serviciul de Telecomunicații Speciale B solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația prevăzute pentru funcția de șef birou - coeficientul de ierarhizare și indemnizația de comandă - pe perioada 30.10.2004- 30.10.2006, recalcularea salariilor compensatorii cu cheltuieli de judecată.
În motivare petentul a arătat că a deținut funcția de ofițer activ cu grad de colonel la UM 0360 S până la 31.10.2006 când a fost trecut în rezervă din oficiu. A mai arătat că în ultimii 8 ani de activitate a deținut prin cumul și funcția de comandă a biroului radiocomunicații pentru care nu a fost plătit corespunzător, respective nu a primit coeficientul de ierarhizare pentru șef de birou și indemnizația de comandă deși a îndeplinit atribuțiile de comandă.
Petentul a depus la dosar în susținere copia deciziei de pensionare, acte medicale, adresa nr. -/2007, corespondență cu pârâta.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare în care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului O l t, apreciind că în cauză competența teritorială aparține Tribunalului București, invocând ca temei dispozițiile art. 5 CPC. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că petentul nu a îndeplinit condițiile pentru numirea în funcția de comandă pe care a deținut-o în fapt, astfel încât salarizarea sa s-a făcut corespunzător reglementărilor normative interne.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 1195/10 dec. 2007 respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G, domiciliat în S, - -, nr.33,.A,.13, județul O, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL DE TELECOMUNICAȚII SPECIALE cu sediul în B,strada - -, sector 5.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul analizând actele aflate la dosarul cauzei a reținut că petentul a deținut funcția de ofițer activ cu grad de colonel la UM 0360 S, funcție pe care a deținut-o prin cumul cu cea de șef birou radiocomunicații din cadrul Oficiului Județean de Telecomunicații Potrivit susținerilor sale, recunoscute și de pârâtă prin întâmpinare, petentul a deținut această funcție de conducere în fapt, fără titularizare, deoarece studiile avute nu îi dădeau posibilitatea să dețină și în drept această funcție. Astfel potrivit Legii 92/1996 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Telecomunicații această instituție este organul central care organizează, conduce, controlează activitățile în acest domeniu iar numirea în funcțiile de conducere a șefilor de birouri, de sectoare pentru oficiile județene se face potrivit reglementărilor normative interne. Aceste reglementări impuneau îndeplinirea unor condiții de studii, promovarea unor teste de aptitudini, profesionale și eventual probă practică, toate acestea reprezentând procedura de numire. În cazul petentului acesta neîndeplinind condițiile de studii, respectiv pregătire în domeniul tehnic de specialitate, nu a îndeplinit condițiile pentru a fi propus în vederea unei eventuale participări la concursul de numire în funcția vizată. Cu toate acestea, cum la nivelul județului O, petentul deținea cea mai mare funcție, respective grad, s-a făcut aplicarea art. 12 conform căruia este considerat comandant acela care deține cea mai mare funcție, respectiv grad, acesta fiind considerentul pentru care petentul a fost nominalizat pentru a coordona anumite activități de comandă.
Petentul a cunoscut aspectul neîndeplinirii condițiilor de studii tehnice care să îi permită participarea la procedura de numire în funcție de comandă, aspect pe care timp de 8 ani nu l-a contestat și nici nu l-a acoperit prin suplimentare de studii situație în care instanța urmează a respinge cererea sa ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond respingându-i acțiunea s-a referit doar la legea nr.92/1996, privind organizarea și funcționarea serviciului de telecomunicații speciale, fără a face vre-o referire la legea nr. 138/1999, lege pe care și-a întemeiat acțiunea, aceasta deoarece a arătat că a fost numit la comanda Biroului radiocomunicații O,desfășurând această activitate timp de 8 ani, aspect reținut și de instanța de fond, fiind numit prin ordin de serviciu pe unitate.
În aceste condiții își aveau aplicarea dispozițiile art. 6 alin. 1 din legea nr. 138/1999, fiind îndreptățit la indemnizația de comandă.
Textele respective a arătat recurentul nu prevăd anumite condiții de studii, ci doar să fi asigurat îndeplinirea atribuțiilor funcțiilor de comandanți.
A mai arătat recurentul că instanța de fond a făcut o greșeală și când s-a raportat la prevederile Regulamentului de ordine interioară, pentru că nu este vorba de o reglementare ce privește salarizarea cadrelor militare, ci este vorba de reglementarea subordonării cadrelor militare.
O altă critică a vizat faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că el nu a contestat situația creată odată cu numirea sa la comanda biroului, în condițiile în care nu putea contesta acest fapt deoarece fusese numit prin ordin de zio pe unitate și în calitate de militar era obligat să execute acel ordin.
Chiar și în situația în care nu a contestat, art. 57 din legea nr. 138/1999 îi dădea dreptul să ceară drepturile respective.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Acțiunea reclamantului s-a întemeiat în drept pe dispozițiile legii nr. 138/1999, motivat de faptul că timp de 8 ani a îndeplinit funcția de șef al Biroului teritorial O l t, și că în această calitate ar fi trebuit să primească indemnizația de comandă.
Pârâtul s-a apărat în întâmpinare în sensul că reclamantul nu ar fi îndeplinit această funcție ci ar fi coordonat doar anumite activități ale biroului.
Această apărare a fost însușită de către instanța de fond fărpă însă a verifica pe baza probatoriului dacă într-adevăr reclamantul a îndeplini în fapt atribuțiile de comandant al biroului respectiv.
Acest fapt se putea demonstra cu ajutorul actelor solicitate a se prezenta de către pârât, solicitare formulată de altfel de către reclamant, și asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
De asemenea la ultimul termen de judecată, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale, invocate de pârât prin întâmpinare, excepție pe care a unit-o cu fondul dar asupra căreia nu s-a mai pronunțat.
Procedând în acest mod, instanța a pronunțat o sentință cu încălcarea formelor legale și a soluționat cererea fără a cerceta în fapt fondul cauzei, motiv pentru care în baza art. 304 pct. 9 cod proc. Civ. rap. la art. 312 pct 5 cod proc. Civ. se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare instanța urmează să administreze probele pe care le consideră necesare pentru a verifica dacă reclamantul a îndeplinit în fapt o funcție de comandant și dacă în raport de aceasta erau aplicabile dispozițiile legale menționate de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 1195 din 10.12.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SERVICIUL DE TELECOMUNICAȚII SPECIALE
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
4 ex/14.05.2008
Tehn,A,
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
