Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.271/CM
Ședința din data de 19 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Tase Vanghelița
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentele - contestatoare:, cu domiciliile procesuale alese la Tribunalul Constanța,-, împotriva sentinței civile nr. 309/21 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți: TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi bănești - contestație la titlu.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Grefierul de ședință referă oral asupra cauzei, după care;
Având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
La 8.11.2007, contestatoarele, și au formulat în condițiile art. 399 alin. 1 teza a II-a și art. 401 cod proc. civilă, CONTESTAȚIE LA TITLU față de sentința civilă nr. 1286/03.08.2007 a Tribunalului Constanța -secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, solicitând, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL CONSTANȚA și MINISTERUL JUSTIȚIEI, lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu.
În considerente s-a susținut că prin sentința civilă sus-menționată a fost admisă în parte acțiunea contestatoarelor ( alături de alți reclamanți ), pârâții Tribunalul Constanța și Ministerul Justiției fiind obligați să achite despăgubiri civile echivalente cu sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, actualizate cu rata inflației la data plății efective, pentru perioada 8.11.2003 - 12.03.2007.
S-a arătat că noțiunea de,spor de vechime corespunzător vechimii în muncă a fost interpretată discreționar cu ocazia punerii în executare a acestei hotărâri, luându-se în considerare situația comunicată în acest sens de către Serviciul Personal al Curții de APEL CONSTANȚA.
Contestatoarele au menționat că perioada nerecunoscută ca fiind inclusă în sfera vechimii în muncă, în sensul neaplicării procentului corespunzător sporului cuvenit, este cea în care s-au aflat în concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, sau în concediul medical pre- și post natal.
Au fost invocate dispozițiile art. 18 alin. 7 din OU. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, care menționează că,perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani - constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport de aceasta.
Art. 261din Legea nr. 7/2007 dispune că prevederile nr.OUG 148/2005 se aplică și persoanelor care au beneficiat până la data de 31.12.2005 de drepturile prevăzute la art. 79 alin. 4 din Legea nr. 303/2004; prin urmare, disp.art. 18 alin. 7 din nr.OUG 148/2005 se aplică și judecătorilor și procurorilor.
Raportându-se aceste prevederi la situația judecătorilor de la data de 31.12.2005, evident că dispozițiile Legii nr. 7/2007 au aplicabilitate de la aceeași dată.
Contestatoarele au susținut că aceasta este interpretarea corectă, întrucât însăși Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 pronunțată în recursul în interesul legii, a arătat că,dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
În mod concret, în explicitarea drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de vechime, contestatoarele au arătat că li se cuvine:
- pentru -: sporul de vechime de 10% care trebuie acordat și în perioada de 8.11.2003 - 31.12.2004, când s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului, iar sporul de 15% pentru 10 ani de vechime - calculat începând cu data de 01.01.2006, iar nu începând cu luna februarie 2007, astfel cum eronat s-a comunicat de către Biroul Resurse Umane din cadrul Curții de APEL CONSTANȚA;
- pentru -: sporul de vechime de 5% nu a fost
recunoscut pentru luna noiembrie 2003, iar din 01.12.2003 sporul de vechime de 10% pentru o vechime de peste 5 ani;
- pentru -: sporul de 10% inclusiv pentru perioada în
care s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului, iar vechimea în muncă de 10 ani s-a împlinit la data de 01.12.2005, iar nu la data de 01.12.2006, cum eronat s-a comunicat de către serviciul resurse umane;
- pentru: cu toate că nu a beneficiat de concediu pentru
creșterea copilului, ci de concediu pre - și post natal în perioada 01.01.2004 - 11.05.2004, nu i s-a acordat sporul de vechime în muncă pentru această perioadă.
A fost depusă sentința civilă menționată, ce constituie titlul executor pentru drepturile invocate, Ordinul nr. 2702/C din 29.10.2007 al Ministerului Justiției referitor la acordarea sporului de vechime, rapoartele de expertiză extrajudiciară efectuate în executarea hotărârii judecătorești.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat, în principal, inadmisibilitatea contestației formulate pentru lămurirea dispozitivului, în sensul acordării exprese a sporului de vechime în muncă și pentru perioadele în care s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului, precum și în concediu pre și postnatal.
S-a arătat că prin dispozițiile art. 399 alin. 1 și art. 400 alin. 2 cod proc. civilă se dă posibilitatea părților ca, în urma formulării unei contestații la executare, dacă nu s-a utilizat procedura de lămurire a dispozitivului conform art. 2811cod proc. civilă, instanța care a pronunțat hotărârea să lămurească înțelesul, întinderea ori aplicarea dispozitivului ce se execută ori să înlăture dispozițiile potrivnice.
Ori, cererea formulată nu vizează lămurirea titlului executoriu pe motiv că ar fi neclar sau imprecis, ci se constituie în fapt ca o nouă cerere în fond, în cadrul fazei de executare.
S-a solicitat să se constate că, la data soluționării dosarului nr-, instanța a fost sesizată de către reclamanți cu o cerere privind acordarea de despăgubiri echivalente cu sporul de vechime în muncă neacordat, acesta fiind singurul capăt de cerere al acțiunii sub acest aspect.
Ori, ceea ce se solicită în fapt pe calea prezentei contestații la executare este acordarea sporului de vechime în care contestatoarele au primit indemnizația de maternitate și de concediu pentru creșterea copilului.
S-a susținut pe fond, că în mod greșit contestatoarele consideră că art. 18 alin. 7 din nr.OUG 148/2005, prin aplicarea art. 261al aceluiași act normativ introdus prin Legea nr. 7/2007, le-ar îndreptăți la acordarea sporului de vechime în muncă și pentru aceste perioade.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr.309/21 martie 2008, prin care a respins contestația la titlu formulată de reclamantele, -, - și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1286 din 3 august 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, instanța nu a statuat în mod expres și asupra chestiunii cuantumului sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant în parte, întrucât nici nu a fost sesizată cu o astfel de cerere, ci doar asupra aspectului(necesar executării silite)privitor la perioada de acordare a acestor despăgubiri.
Cele invocate pe calea contestației la executare nu au fost avute în vedere de către instanță, întrucât nu s-a contestat, în cursul acelui proces, modalitatea de recunoaștere de către angajator a vechimii în muncă și procentul cuvenit fiecărui reclamant pe perioada indicată, fiind doar recunoscut generic dreptul reclamanților la plata de despăgubiri echivalente acestui spor.
Toate cele menționate mai sus exced însă fondului cauzei pentru care s-a pronunțat titlul executoriu, eventualele nereguli constatate în obligațiile angajatorului pot constitui obiectul unei alte acțiuni.
În termen legal, împotriva sentinței civile 309 din 21 martie 2998 au declarat recurs contestatoarele -, -, și, ca fiind nelegală și netemeinică.
1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că cererea formulată de către contestatoare face obiectul unei alte acțiuni în justiție. Cererea a vizat întinderea titlului executoriu, mai concret sporul de vechime datorat de către angajator pe perioada în care contestatoarele s-au aflat în perioada concediului pentru creșterea copilului sau concediului de maternitate.
2. Promovarea unei alte acțiuni în vederea recunoașterii vechimii în muncă pentru perioada menționată ar fi considerată de către instanță ca cerere lipsită de interes.
În motivarea cererii cu privire la lămurirea titlului executoriu contestatoarele au susținut că nu s-a dat eficiență prevederilor art. 18 al.7 din OUG 148/2005, care prevăd că perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport de aceasta.
De asemenea, în perioada concediului de maternitate constituie vechime în muncă în aceleași condiții în care s-a recunoscut și perioada de creștere a copilului, ca vechime în muncă.
3. Hotărârea pronunțată de către instanță este nelegală din prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât se încalcă dreptul de acces la un tribunal, de a primi soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Recursul a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia 2992 din 13 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 158 și art. 159 pct.2 cu trimitere la art.3 pct.3 din Codul d e procedură civilă a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA - secția civilă.
Analizând sentința recurată în baza motivelor de recurs invocate Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului - recurentele au solicitat acordarea de despăgubiri bănești echivalente valoric cu sporul de vechime ce nu le-a fost acordat pe perioada care a curs de la data intrării în vigoare a OG 83/2000 și până la 31 octombrie 2006, precum și în continuare până la încetarea stării de discriminare.
Soluționând cererea, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr.1286/3 august 2007, prin care a admis acțiunea în parte, obligând pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța să achite despăgubiri civile echivalente cu sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă și actualizate cu rata inflației la data plății efective pentru perioada 8 noiembrie 2003 - 12 martie 2007. Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă 530/CM/17 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
Ulterior, pe calea contestației la titlu(sentința civilă 1286/2007 rămasă irevocabilă și investită cu formulă executorie), cele patru contestatoare și anume:, -, - și au solicitat lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, în sensul acordării sporului de vechime pentru perioada în care au primit indemnizația de maternitate și de concediu pentru creșterea copilului, calculată în raport de vechimea în muncă.
Prin urmare, contestatoarele au formulat o nou cerere în fond, în faza de executare silită, astfel cum a reținut Tribunalul Constanța.
Dealtfel toate aceste aspecte exced fondului cauzei pentru care s-a pronunțat titlul executoriu, ele putând constitui obiectul unei acțiuni separate, cum corect a reținut Tribunalul Constanța.
Admiterea contestației la titlu ar fi condus la modificarea acestuia.
În mod greșit recurentele susțin faptul că dispozițiile art. 18 al.7 din OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, prin coroborare cu art.261introdus prin legea 7/2007 le îndreptățesc la acordarea sporului pentru pentru perioada în care s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului, solicitând în baza acestor prevederi recalcularea indemnizației de care au beneficiat în această perioadă.
Ori, dispozițiile art. 18 al.7 din OUG 148/2005 statuează că perioada pentru creșterea copilului reprezintă vechime în muncă și în serviciu, fiind avute în vedere la stabilirea drepturilor care se acordă în raport cu aceasta, însă pe parcursul acestui interval raporturile de muncă sunt suspendate, excluzând astfel acordarea sporului de vechime în muncă calculat la indemnizația de încadrare brută lunară. Pentru perioada concediului pentru creșterea copilului și maternitate recurentele au beneficiat de indemnizație de asigurări sociale, calculate în conformitate cu normele Legii 19/2000.
Așa fiind, sentința recurată este legală și temeinică.
Ca atare, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă ca respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentele - contestatoare:, cu domiciliile procesuale alese la Tribunalul Constanța,-, împotriva sentinței civile nr. 309/21 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți: TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/22.06.2009
- gref.
2 ex./2.07.2009
Președinte:Tase VanghelițaJudecători:Tase Vanghelița, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
