Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 276/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 276/
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin împotriva sentinței civile nr.24/15.01.2008 pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2008 când părțile fiind lipsă și instanța constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, a rămas în pronunțare, iar în vederea deliberării,a a mânat pronunțarea pentru data de 1 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 24/2001 a Tribunalului Brașov, a fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată de Curtea de APEL BRAȘOV.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de APEL BRAȘOV,invocată de aceasta prin întâmpinare.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanțelor, invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B,prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și de reclamantele și cu domiciliul ales la Tribunalul Covasna, situat în Sf.G,str.- - nr.2,jud.C,în contradictoriu cu pârâții:
- Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5;
- Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în mun. B,-, jud. B;
- Tribunalul Covasna, cu sediul în mun. Sf.G,-, jud.
- Ministerul Economiei si Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 B și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL BRAȘOV si Tribunalul Covasna să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând din data de 11.10.2004 până la data de ramanerii irevocabile a prezentei hotarari,sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
Au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost respinsă acțiunea reclamantelor pentru perioada 01.01.2003 - 10.10.2004, ca fiind prescrisă.
Au fost respinse celelalte pretentii ale reclamantelor,ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele Potrivit art.137 alin.1 proc.civ. instanța urmează să se pronunțe mai întâi asupra exceptiilor invocate in cauza.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Curtea de Apel B este neintemeiata,deoarece nu are relevanta faptul ca,pe perioada 03.10.2004-01.07.2005,aceasta parata nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
La momentul solicitarii drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei actiuni,Curtea de Apel B are calitatea de ordonator de credite,astfel incat poate sta in judecta,in calitate de parata.
In consecinta,instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Curtea de Apel
Exceptia lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerului Economiei și Finanțelor,invocata de DGFP B, va fi respinsa,avand in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit art. 15 din nr.HG83/2005,instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozitiilor Legii nr. 500/2002,Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție,acesta avand,în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
In consecinta,instanta apreciaza ca are calitate procesuala pasiva deoarece,in cazul admiterii actiunii,acest parat poate fi obligat la alocarea fondurilor necesare achitarii drepturilor banesti.
Exceptia prescriptiei partiale a dreptului material la actiune pe perioada 01.01.2003-10.10.2004 este intemeiata,urmand a fi admisa, avand in vedere prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958,coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ,potrivit carora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Pe fondul cauzei,instanța constată că reclamantele au calitatea de asistenti judiciari la Tribunalul B,functionand in aceasta calitate inca din data de 30.06.2000.(filele 7-19-dosar atasat)
Potrivit art.55 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara,asistentii judiciari fac parte din completele pentru solutionarea in prima instanta a cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale,participa la deliberari cu vot consultativ, semneaza hotararile pronuntate si motiveaza opinia separata.
Sub aspectul salarizarii asistentii judiciari sunt asimilati magistratilor,salarizarea acestora facandu-se initial in baza OUG nr.177/2002,iar in prezent,in baza OUG nr.27/2006.
Potrivit disp. art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art.1 din Protocolul aditional nr.1 la CEDO," " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc si suprasolicitare nervoasa constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat,ele constituind "un bun" în sensul practicii,așa cum rezultă si din Hotararea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
In concluzie,dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească ), deci un bun în sensul primei fraze a art.1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantelor de a nu fi lipsite de ele în mod nejustificat,din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică,întrucât limitarea drepturilor nu era " necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri ".
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel incat,in baza art. 20 al.2 din Constituția României, că devin aplicabile dispozitiile art. art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO,ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
In concluzie,prin abrogarea art. art. 47 din Legea 50/1996,a fost incalcat dreptul reclamanților la bun,acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs în ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost soluționată în mod corect excepția lipsei calității procesual pasive a acestei recurente pentru perioada 9.11.2004 - 1.07.2005, perioadă în care Curtea de Apel nu avea calitate de ordonator de credite și implicit căderea de a solicita și aloca drepturi de natura celor ce fac obiectul pretențiilor reclamanților. Se mai arată că reclamanții nu sunt angajați ai Curții de APEL BRAȘOV, aceștia desfășurând-și activitatea în cadrul Tribunalul Covasna, iar obligația de a plăti sumele de bani solicitate, revine acestuia.
O altă critică, vizează fondul cauzei, arătându-se că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Acordându-se astfel drepturi salariale care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
În speță nu sunt incidente nici disp. art. 1 ale Protocolului adițional 1 al CEDO, pentru că la alin. 2 se stipulează că " prevederile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor pentru interesul general".
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Ministerul Justiției critică sentința pentru faptul că, sporul solicitat de reclamante nu a fost niciodată acordat asistenților judiciari, făcându-se trimitere la legislația care reglementează aceste drepturi.
Se mai arată că instanța de fond a ignorat dispozițiile OG 83/2000 și nu s-a pronunțat în nici un fel asupra apărărilor Ministerului, în ceea ce privește abrogarea încă din octombrie 2000 disp. art. 47 din legea 50/1996.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit prima instanță s-a pronunțat asupra incidenței în cauză a art. 1 din Protocolul I adițional la CEDO, care este exclusă în cauză deoarece asistenții judiciari nu au beneficiat niciodată de acest spor.
În final se solicită a se constat de instanța de fond că pretențiile intimaților reclamanți sunt neîntemeiate iar soluția Tribunalului Brașov, este una nelegală și netemeinică.
Examinând sentința primei instanțe în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt întemeiate, și în consecință, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă va fi modificată în parte în sensul respingerii acțiunii, pentru următoarele considerente.
Reclamantele au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Covasna. Legislația care reglementează statutul asistenților judiciari a înregistrat mai multe modificări în timp.
În ceea ce privește salarizarea acestora, asistenții judiciari nu au beneficiat niciodată de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, introdus prin OG 56/1997, care stipulează clar faptul că acest spor este instituit numai pentru magistrați și executorii judecătorești.
Ulterior, prin legea 104/1999 acest spor nu s-a mai aplicat executorilor judecătorești ci sfera de aplicabilitate a acestuia s-a extins la personalul auxiliar de specialitate.
Raționamentul instanței de fond cu privire la statutul asistenților judiciari care sunt asimilați magistraților prin OUG 177/2002 și prin OG 27/2006, este unul greșit, pentru că, analiza trebuia să se facă prin prisma reglementărilor de la momentul instituirii sporului.
Ori prin statutul lor, asistenții judiciari nu intrau în categoria personalului auxiliar de specialitate și nici în categoria magistraților, chiar dacă legea de salarizare a acestora face trimitere la salariul de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II. În perioada în care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus de legiuitor, asistenții judiciari, nu erau asimilați magistraților, ci erau funcționari publici, cărora l-i se aplicau dispozițiile legii de organizare judecătorească. Nu trebuie ignorat faptul că pretențiile în discuție reprezintă un spor, care se adaugă la indemnizația brută lunară, și nu se include în indemnizație, pentru a putea spune că beneficiază și reclamantele de această majorare salarială.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 21 din 2008, asupra problemei sporului în discuție, din dispozitivul deciziei rezultă că de acesta beneficiază numai "judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate". Ori, asistenții judiciari, nu se regăsesc în nici una din categoriile enumerate limitativ, de Instanța Supremă, astfel încât, în lipsa unui text legal care să prevadă expres acest drept, în mod greșit prima instanța a admis acțiunea reclamantelor.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și în consecință va fi modificată în parte respingând acțiunea reclamantelor și păstrând dispozițiile privind modul de soluționare al excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, împotriva sentinței civile nr. 24/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna și Ministrul Economiei și Finanțelor. Menține dispozițiile din sentința atacată cu privire la excepții.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi 01 Aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red NG 17.04.2008
Dact AG 18.04.2008/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pârvulescu, Cristina Ștefăniță
