Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 276/2009
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- judecător
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 367 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin Încheierea nr. 8294/18.12.2008 pronunțată de B în dosar nr-, au fost respinse cererile de abținere formulate în cauză de judecătorii Curții de APEL ALBA IULIA.
Instanța, având în vedere că punctele I și II din ord. 75/2008 au fost declarate neconstituționale, procedează la judecarea cauzei pe fond, reținând că se solicită judecarea pricinii în lipsă de către intimata Curtea de APEL ALBA IULIA.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar civil nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de periculozitate de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 07.06.2004-15.10.2005, actualizate cu indicele de inflație din ziua plății efective.
- efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea cererii, reclamanta arată că în perioada 07.06.2004-15.10.2005 a profesat ca judecător la Judecătoria Alba Iulia.
Având în vedere felul și complexitatea activității de mare risc social prestată, aceste responsabilități și competențe au fost recunoscute și consacrate expres de către legiuitor conform disp. art. 2 din nr.OUG 27/29.03.2006, stabilindu-se inclusiv riscurile funcției, dar și regimul de incompatibilități și interdicții, ținând seama de locul și rolul justiției într-un stat de drept.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reclamanta beneficiind de acordarea sporului de 15 % prevăzut de art. 7 din nr.OUG 27/2006, care a fost acordat în urma efectuării unei expertize de specialitate, în care a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Pârâtul arată că prevederile CCM nu sunt aplicabile magistraților întrucât magistrații beneficiază de drepturi salariale stabilite prin lege specială, respectiv nr.OUG 27/2006.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că în litigiile având ca obiect plata drepturilor salariale are calitate procesuală pasivă doar Ministerul Justiției.
Prin sentința civilă nr. 367/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției B, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA, cu opinia separată a asistenților judiciari în sensul admiterii acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că sporul de periculozitate i se cuvine reclamantei, în calitatea sa de magistrat, în temeiul art. 7 din OUG nr. 27/2006, proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Ordinul nr. 96/2005 al procurorului general al Parchetului de pe lângă a stabilit locurile și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, reclamanta beneficiind de acest spor, fiind emis Ordinul 80/2006.
S-a mai reținut că sporul de 15 % se acordă o singură dată pentru toate situațiile prevăzute la art. 7 și nu pentru fiecare din categoriile acestor condiții.
poziției față de drepturile salariale ale reclamantei s-a apreciat că nu revine instanței, ci legiuitorului.
Nefondată a fost apreciată și susținerea reclamantei, în sensul că s-ar afla într-o situație discriminatorie, fără însă a se motiva clar în ce constă aceasta.
Existența unui prejudiciu nu a fost dovedită de reclamantă, iar instanța a considerat că nu poate acorda despăgubiri pentru existența unui risc profesional care nu-și găsește reglementarea legală.
Contractul colectiv de muncă la nivel național s-a arătat că nu are aplicabilitate în speță, magistrații fiind salarizați prin lege specială.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, desființarea soluției instanței de fond și pe cale de consecință admiterea cererii sale.
În expunerea de motive arată că soluția dată de instanța de fond este în contradicție cu practica aceleiași instanțe a altor complete, situație incompatibilă cu exigențele art. 6 alin.1 CEDO.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune se susține că este lipsită de orice argument și de orice motivație de drept.
Mai invocă faptul că personalul din justiție beneficiază de două condiții deosebite, vătămătoare și periculoase, situații ce nu sunt identice și totuși nu beneficiază de plata sporului de periculozitate.
Prin natura profesiei, susține că magistrații sunt îndreptățiți la plata sporului de periculozitate potrivit art. 77 din Legea nr. 303/2004 și art. 27 din nr.OUG 27/2006.
Curtea de APEL ALBA IULIAa formulat întâmpinare (filele 5-6 dosar - - recurs), solicitând respingerea recursului.
De asemenea, întâmpinare a formulat și pârâtul Ministerul Justiției (filele 39-42), prin care a solicitat respingerea recursului de față.
Ca urmare a formulării de cereri de abținere de către toți judecătorii Curții de APEL ALBA IULIA, cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea de ședință din 19.06.2008.
Prin încheierea nr. 8294/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- au fost respinse cererile de abținere formulate de judecătorii Curții de APEL ALBA IULIA, astfel că după restituirea dosarului la această instanță, cauza a fost înregistrată sub dosar nr-.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursurile sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi arătate:
Reclamanta, judecător în cadrul Judecătoriei Alba Iulia, își întemeiază acțiunea în principal pe prevederile art. 7 din OUG nr. 27/2006 și art. 40 din CCM la nivel național.
Potrivit art. 7 din OUG nr. 27/2006 "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilorli se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Reclamanta susține că dispoziția legală "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase" instituie două categorii de sporuri pentru două categorii de situații deosebite: cele vătămătoare și cele periculoase.
Pentru a clarifica acest aspect trebuie recurs la tehnica de interpretare logică, gramaticală a unui text de lege.
Dacă formularea în discuție era "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare și periculoase" atunci reclamanții puteau solicita acordarea acestui spor numai dacă toate condițiile enumerate erau îndeplinite.
Dacă legiuitorul folosea formularea fie. fie(sausau/oriori) însemna că reclamanții pot solicita acordarea sporului cu condiția să se regăsească într-una dintre situațiile reglementate.
Astfel cum este însă formulat textul legal invocat în susținerea acțiunii, prin utilizarea conjuncției "sau" după o enumerare, prin folosirea virgulei, înseamnă că dacă beneficiarul normei se regăsește în oricare dintre situațiile reglementate este îndreptățit să primească sporul.
Prin urmare, judecătorii din cadrul instanțelor beneficiază de acest spor și în situația în care lucrează numai în condiții grele, sau numai în condiții vătămătoare sau numai în condiții periculoase.
Dat fiind modul de redactare, reclamanta este îndreptățită la un unic spor de 15% și în situația în care condițiile de muncă întrunesc două sau chiar trei din condițiile deosebite avute în vedere la editarea textului de lege.
În consecință, este corectă susținerea pârâtului Ministerul Justiției că textul de lege menționat nu prevede acordarea acestui spor pentru fiecare situație, cum greșit a interpretat reclamanta.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel național, și implicit aplicarea prevederilor din dreptul comun al muncii, la judecători, trebuie reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din Codul Muncii acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, iar la art. 295 se prevede că prevederile codului se aplică și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Astfel cum sunt redactate aceste dispoziții, rezultă fără nici un dubiu că nu se poate vorbi de o aplicabilitate a dispozițiilor din CCM la corpul magistraților, deoarece aceștia fac parte din puterea judecătorească, au o legislație aparte, bine conturată, completă, incompatibilă cu alte reglementări de drept comun.
Apoi, susținerea recurentei în sensul că soluția pronunțată de instanța de fond este în contradicție cu practica altor complete din cadrul aceluiași Tribunal nu are relevanță în cauză, întrucât practica judiciară, indiferent de materia în care este pronunțată, nu constituie izvor de drept.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune, deși lapidar motivată, a fost corect admisă prin invocarea din oficiu de către instanța de fond a dispozițiilor art. 3 și 12 din Decretul 167/1958, astfel încât înafara termenului de 3 ani prevăzut de lege, anteriori introducerii acțiunii, respectiv pentru intervalul 7.06.2004-13.03.2005 acțiunea este prescrisă.
Pentru considerentele menționate, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, se va dispune respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sent.civ. 367/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dos-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. NV, 2 ex.IM 27.04.2009
Jud.fond-,.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
