Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 283/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 283/2010
Ședința publică de la 22 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Finanțelor Publice B, prin Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 785/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, nefiind cereri formulate în cauză, față de actele și lucrările depuse în dosar și împrejurarea că se solicită judecarea pricinii în lipsă de către recurenți, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor civile de față;
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A, sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească în favoarea reclamantei, drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de încadrare brut lunar, începând cu anul 2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- să fie obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamantei;
- obligarea pârâtului să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arată că are calitatea de grefier arhivar registrator, în cadrul Judecătoriei A și că este îndreptățită la sporul pretins, deoarece deși gestionează și manipulează informații clasificate, prin actele normative speciale s-a prevăzut acordarea acestui spor doar unor categorii de persoane, cum ar fi personalul militar și funcționari publici prin Legea nr.444/2006, nr.OG 6/2007, membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, prin Legea nr. 656/2002, ceea ce reprezintă o formă de discriminare în senul nr.OG 137/2000.
În drept, a invocat art. 30 alin3. din nr.OG 137/2000, art.20 alin3. din Legea nr. 656/2002, art.15 din hotărârea CSM nr.328/2005, art.14 CEDO, Protocolul nr.12 la Convenție.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei raportat la art.2 alin.1 lit. c cod proc.civ. coroborat cu art.284 Codul muncii.
Totodată, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu ne aflăm într-o situație de discriminare în sensul Ordonanței Guvernului nr.137/2000, invocând în acest sens Decizia nr. 819/03.07.2008 a Curții Constituționale.
Pe fond, a susținut că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate deoarece nu există nici un act normativ în vigoare, care să prevadă sau să garanteze dreptul personalului auxiliar de speclitatate de a primi spor de confidențialitate (12-17).
Prin sentința civilă nr.405/28.11.2007 pronunțată de Judecătoria A în dosar nr-, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A și pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu.
Tribunalul Sibiu, prin încheierea civilă din 16.07.2008 pronunțată în dosar nr-, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului spre competentă soluționare, în primă instanță, Curții de Apel Alba Iulia, în temeiul art. I și II din nr.OUG75/2008.
Prin sentința civilă nr.177/27.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr-, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, motivat de împrejurarea că dispozițiile art. I și II din nr.OUG75/2008 au fost declarate neconstituționale, prin Decizia nr.104/2009 a Curții Constituționale.
Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 792/08.10.2009 în dosar nr- a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pe perioada 1.01.2004-7.11.2004 precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fond, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Sibiu, și în consecință:
- au fost obligați pârâții să plătească reclamantei, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din salariul brut lunar, începând cu data de 7.11.2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, sume care au fost actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- a fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiunii în carnetul de muncă al reclamantei;
- a fost obligat pârâtul pârâtului să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut, sub un prim aspect, că excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune ala reclamantei este întemeiată pentru perioada 1.01.2004 - 6.11.2004, deoarece în cauză sunt incidente dispozițiile art.28 lit. c Codul muncii care prevăd un termen de 3 ani pentru introducerea acțiunii având ca obiect plata de drepturi salariale, termen care se calculează de la data nașterii dreptului la acțiune.
Față de data introducerii acțiunii, 7.11.2007, instanța a apreciat că pretențiile reclamantei sunt fondate începând cu data de 7.11.2004, pentru perioada anterioară, fiind prescrise.
În al doilea rând s-a reținut că nici pârâtul nu are calitate procesuală pasivă deoare3ce art.282 Codul muncii reglementează părțile din conflictele de muncă iar pârâtul nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de acest text de lege.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului F instanța a constatat că este neîntemeiată, deoarece acest pârât, în baza nr.OG22/2002 răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sume aprobate în bugetele acestora la capitolul cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, deoarece aceasta, în calitate de personal auxiliar de speclitatate, are obligația să păstreze confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care
i-a cunoștință în exercitarea funcției, așa încât are dreptul la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul brut lunar, așa cum a statuat și J - Secțiile Unite, prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată în recursul în interesul legii.
Împotriva acestei sentințe, au declarat, recurs, în termenul legal prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii civile formulate în cauză de reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților arată că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009, așa încât acordarea sporului pretins și în continuare este nelegală și că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând drepturi salariale care nu sunt stabilite prin lege, (în acest sens invocă Deciziile Curții Constituționale) S- mai criticat sentința atacată ca fiind lipsită de temei legal deoarece, nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau personalului auxiliar de specialitate.
În drept, s-a invocat art. 304 punct 4 și 9 Cod procedură civilă.
În recursul pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, s-a criticat sentința atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii sub aspectul soluționării excepției lipsei calități procesual pasive invocate deoarece curtea nu are nici calitatea de angajator al reclamantei, iar în calitate de ordonator secundar de credite poate dispune de plata oricăror sume doar în limita aprobată de ordonatorul principal -
În drept se invocă motivul de recurs prevăzut de art.304 punct 9 Cod procedură civilă.
În recursul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Sibiu, a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a acestui pârât, dat fiind faptul că între reclamanți și acest pârât nu există nici un raport juridic de dreptul muncii iar art.282 Codul muncii nu este incident în cauză.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 304/1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de, se constată că soluția instanței de fond este greșită deoarece nu există nici un raport juridic obligațional sau de despăgubire între această instituție și reclamanta în cauză, astfel că excepția invocată trebuia admisă de către prima instanță.
În ce privește recursul pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia este de reținut că în mod corect prima instanță a constatat calitatea procesual pasivă a acestei instituții, dat fiind atribuțiile acesteia de ordonator secundar de credite în sistemul judiciar (art. 44 din Legea nr.304/2004) și de păstrare și gestionare a carnetelor de muncă ale magistraților, potrivit Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
Pe fond, s-a reținut că recursurile de față sunt fondate doar în ce privește perioada de acordare a sporului de confidențialitate de 15 %.
Astfel, la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care la art.4 alin.(1) din Anexa nr.VI cuprinde reglementări specifice personalului din sistemul justiției și prevede pentru această categorie de personal, acordarea unui spor de confidențialitate de 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară sau salariul brut lunar.
Ca atare, este nelegală dispoziția primei instanțe de acordare a sporului de confidențialitate de 15% și după apariția acestei noi legi de salarizare, începând cu 12.11.2009 acordarea acestui spor urmând fi stabilită conform acestei legi (Legea nr.330/2009).
Restul criticilor aduse de pârâții recurenți sunt nefondate, prin Decizia nr. 46/15.12.2008 admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor<LLNK 12004 303 11 202 99 48>art. 99 alin.(1) lit. d) din Legea nr. 303/2004privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la<LLNK 12005 05704202 16 63>art. 16 alin. (1) și (2) din Codul deontologic al magistraților, și ale <LLNK 12004 567 10 202 78 40>art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la <LLNK 12005 05704212 9 28>art. 9 din Codul deontological acestora,
constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculatla indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit art.329 alin.3 din codul d e procedură civilă Deciziile J pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legiisunt obligatorii pentru instanța inferioară, în ce privește dezlegarea dată problemelor de drept dezlegate; scopul acestui recurs fiind acela de a asigura previzibilitatea dreptului și uniformitatea în aplicarea acestuia.
Aplicând, la speța dedusă judecății, norma legală în spiritul interpretării date de instanța supremă, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul celor invocate de recurentul L, ci dimpotrivă a îndeplinit atribuțiile de aplicare a legii consfințite de art.124 din Constituția României și art.2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Cu referire la, deciziile Curții Constituționale este de menționat faptul că acestea nu produc nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de J în exercitarea atribuțiilor conferite de art.329 Cod procedură civilă. Efectele deciziei Curții Constituționale nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a fi înfăptuite în viitor de către autoritățile implicate în conflictul de natură constituțională. Ca atare, decizia nr. 838/27.05.2009 invocată de recurent nu înlătură efectele Deciziei nr. 46/2008 pronunțată de în
În acest sens, Curtea Constituțională reține expres în conținutul considerentelor sale că "potrivit competențelor sale expres și limitativ prev. de art.146 din Constituție și din Legea nr.47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ,nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Față de cele ce preced, curtea, în conformitate cu art. 312 alin.1 coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 81 din Legea nr.168/1997 va admite ca fondate, recursurile cu care a fost investită de pârâți, va modifica sentința atacată în limita reținută mai sus, respectiv a perioadei de acordare a sporului de confidențialitate de 15 % în favoarea reclamanților și a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului
Vor fi menținute, în rest, dispozițiile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Finanțelor Publice, prin Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 785/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr- și în consecință:
Modifică, în parte, sentința atacată, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și perioada până la care va fi acordat sporul de confidențialitate de 15 %, în favoarea reclamantei - și rejudecând în aceste limite:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Sibiu, și pe cale de consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Stabilește obligația de plată a sporului de confidențialitate de 15 %, în favoarea reclamantei - ca fiind cuprinsă între data de 7.11.2004 și data de 12.11.2009, când a intrat în vigoare Legea unică a salarizării nr. 330/2009.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored.MS 9 ex.IM 03.03.2010
Jud.fond- M,.
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
