Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 294/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.294
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.04. 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta C împotriva sentinței civile nr.715/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL, - B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCĂ B, - SRL - prin administrator, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21.04.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 23.04.2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.715/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de C, împotriva - SRL B, și în consecință;
A fost obligată pârâta - SRL să plătească reclamantei C drepturile salariale și indemnizația de concediu de odihnă neefectuat, aferente perioadei 15 noiembrie 2004 - 15 aprilie 2005.
A fost obligată aceeași pârâtă să vireze pentru reclamantă contribuțiile pentru asigurările sociale, sănătate și șomaj aferente perioadei 15 noiembrie 2004 - 15 aprilie 2005.
S- respins ca nefondată cererea formulată în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial d e Muncă și pentru anularea mențiunilor din carnetul de muncă.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2851/113/4.07.2005 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâta - SRL B pentru a-i plăti drepturile salariale pe lunile martie 2005 - aprilie 2005, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat în perioada cât a fost salariata - SRL B; - patron al - SRL B și pe -salariată la. B pentru că au evidențiat cu rea credință în carnetul său de muncă 4 zile de învoire fără plată și 5 zile absențe nemotivate, solicitând în contradictoriu și cu Inspectoratul Teritorial d e Muncă B - anularea acestor mențiuni.
Ulterior, în termen legal, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei - SRL B la plata drepturilor salariale și a indemnizației pentru concediul de odihnă neefectuat în perioada 15 noiembrie 2004 - 15 aprilie 2005, la virarea pentru reclamantă a contribuției pentru asigurări sociale, sănătate și șomaj aferente aceleiași perioade, obligarea Inspectoratului Teritorial d e Muncă B și a lui la anularea mențiunilor din carnetul de muncă privind absențele și învoirile nemotivate și obligarea Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B, să plătească la stat toate contribuțiile prevăzute de lege.
Separat de această acțiune, reclamanta Caf ormulat plângere penală împotriva lui și pentru săvârșirea mai multor infracțiuni legate de obiectul judecății în civil.
Prin rezoluția din 20 octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr.4839/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor două persoane.
Soluția procurorului nu s-a schimbat în nici una din căile de atac exercitate de C (rezoluția fiind examinată și de instanțele judecătorești).
În cauză s-au administrat probe cu acte, din coroborarea cărora, tribunalul a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă la - SRL B în perioada 15 noiembrie 2004 - 15 aprilie 2005, încetarea raporturilor de muncă făcându-se prin demisie. În toată această perioadă reclamanta a prestat muncă, iar pârâta - SRL B era obligată să plătească salariul acesteia, conform clauzelor contractului de muncă.
Pârâta - SRL nu a depus întâmpinare, dar a atașat la dosar statele de plată aferente perioadei noiembrie 2004 - aprilie 2005 cu care a intenționat să facă dovada atât a plății salariului cât și a indemnizației pentru concediul de odihnă (filele 260 - 275).
Reclamanta a susținut în mod constant că sumele evidențiate în statele de plată nu sunt cele care îi sunt datorate de angajator, ele fiind mult inferioare. Nici una din părți nu a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate pentru calcularea drepturilor salariale ce fac obiectul litigiului.
Tribunalul, având în vedere că nici unul din statele de plată anexate la dosar, nu au fost semnate de reclamantă, precum și celelalte aspecte prezentate, s-a constatat că în cauză nu s- făcut dovada plății salariului și indemnizației pentru concediul de odihnă pentru perioada 15 noiembrie 2004 - 15 aprilie 2005, așa încât, în temeiul art.161 Codul muncii, urmează a obliga pe angajator la plata acestor drepturi.
Cu privire la contribuțiile la fondul de asigurări sociale, sănătate și șomaj, pentru C, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bac omunicat instanței cu adresa nr.18951/22 oct.2007 (fila 255) că pentru perioada 1 noiembrie 2004 - 22 septembrie 2007, reclamanta a beneficiat de plata venitului lunar de completare conform OUG nr.8/2003, motiv pentru care nu a plătit pentru aceasta contribuțiile respective.
Față de acest aspect, necontestat nici de reclamantă și nici de angajator, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei pentru obligarea B la plata contribuțiilor pentru asigurări sociale, de sănătate și șomaj este nefondată.
Referitor însă la obligația - SRL B de plată a acelorași contribuții pentru C, tribunalul a constatat că ea trebuie îndeplinită, iar dovezi în sensul plății contribuțiilor nu s-au administrat. De aceea tribunalul a admis și acest capăt de cerere și a obligat - SRL B la plata pentru Cac ontribuției pentru asigurări sociale, pentru sănătate și șomaj aferente perioadei 15 noiembrie 2004 - 15 aprilie 2005.
Al treilea capăt de cerere și anume cel legat de anularea mențiunilor din cartea de muncă privind absențele nemotivate și învoirile de la serviciu, nu este fondat pentru următoarele motive.
Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, prin întâmpinare a păstrat carnetul de muncă al reclamantei și a efectuat toate înregistrările în ce o privește, pe baza documentației primită de la angajator (- SRL B).
Tribunalul a mai reținut că persoana din cadrul B responsabilă cu aceste înregistrări în carnetul de muncă al reclamantei - a fost cercetată penal pentru fals, uz de fals, neglijență în serviciu ca urmare a plângerii depuse de C, iar cercetările s-au soldat cu neînceperea urmăririi penale.
Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada încălcării de către B sau de către a vreunei reguli privind înregistrările în carnetul de muncă, tribunalul a respins și acest capăt de cerere ca nefondat.
De menționat că reclamanta a formulat acest capăt de cerere, solicitând ca angajatorul împreună cu B să fie obligați să anuleze mențiunile din cartea de muncă privind învoirile și absențele nemotivate.
Instanța, a constatat că cererea de mai sus formulată împotriva - SRL B nu este fondată, și a admis în parte acțiunea inițială promovată de C împotriva angajatorului său.
Aceleași opinii au fost exprimate și de asistenții judiciari.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta C considerând-o netemeinică și nelegală, întrucât nu cuprinde suma de bani solicitată cu titlu de drepturi salariale datorate de - SRL B prin administratorul său.
A arătat faptul că a primit salarii mai mici decât cele înregistrate în carnetul de muncă pentru perioada noiembrie 2004-februarie 2005 iar pentru perioada martie 2005-aprilie 2005 nu a primit salariu deși situațiile financiare indicau acest lucru.
Intimata-pârâtă - SRL B nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind plata drepturilor salariale și încasarea lor iar instanța nu a acordat ceea ce s-a cerut.
Intimata-pârâtă nu a depus statele de plată cu semnăturile angajatului, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus nici întâmpinare, fiind administrate dovezi din dosarul nr.4839/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, respectiv document cumulativ de plată cât și dovezi depuse din partea Inspectoratului Teritorial d e Muncă
A solicitat drepturi salariale în sumă de 2.170.590 lei corespunzătoare perioadei noiembrie 2004-februarie 2005, iar pentru lunile martie și aprilie 2005 este raportată o altă situație a drepturilor salariale de către angajator rezultând o diferență de 3.451.976 lei de plătit.
A solicitat și dreptul la indemnizația de concediu pentru perioada lucrată, suma totală de plată indicată fiind de 8.676.782 lei inclusiv despăgubirile datorate pentru indemnizația de șomaj de care nu a beneficiat.
A solicitat rejudecarea cauzei.
Prin întâmpinare intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bas olicitat respingerea recursului, invocând lipsa de calitate procesuală pasivă în proces.
Au fost depuse dovezi reprezentând documente cumulative de plată a salariilor și pontaje pe perioada noiembrie 2004-aprilie 2005.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.129 al.6 pr.civilă obligă instanța să se pronunțe numai asupra obiectului cererii dedus judecății, cu respectarea întocmai a cadrului procesual determinat de părțile din proces potrivit principiului disponibilității.
În speță, prin cererea introductivă reclamanta Cas olicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL B prin administrator și angajată a Inspectoratului Teritorial d e Muncă B modificarea mențiunilor înscrise în carnetul de muncă privind lipsa sa de la serviciu și plata de despăgubiri reprezentând drepturi salariale restante pentru lunile martie- aprilie 2005 și a zilelor de concediu aferente perioadei lucrate.
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că recurenta- reclamantă și-a desfășurat activitatea în cadrul intimatei-pârâte - SRL pe perioada 15.11.2004-15.04.2005 în meseria de confecționer.
În cursul judecății recurenta-reclamantă a adus precizări asupra caracterului penal al plângerii solicitând efectuarea de cercetări în acest sens.
La dosarul cauzei au fost depuse din partea intimatului-pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă B înscrisurile pe baza cărora s-au efectuat înscrierile în carnetul de muncă al recurentei-reclamante( 163-167 și 257-275 dosar fond).
Prin încheierea de ședință din 3.11.2005 s-a dispus disjungerea plângerii penale de acțiunea civilă pentru plata drepturilor salariale, judecata fiind suspendată potrivit art.244 pct.2 pr.civilă.
Plângerea penală astfel formulată în cauză a fost soluționată prin rezoluția cu nr.4839/P/20.10.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila rămasă definitivă prin decizia penală nr.356/22.06.2007 a Tribunalului Brăila.
Cu ocazia concluziilor scrise depuse la dosar la data de 22.11.2007 recurenta-reclamantă a indicat valoarea pretențiilor sale în sumă totală de 8.676.782 lei și obligarea intimatei-pârâte la plata corespunzătoare a contribuțiilor datorate către stat.
În aceste condiții instanța de fond în mod legal și temeinic a obligat pe intimata-pârâtă - SRL B la plata către reclamantă a drepturilor salariale și indemnizației de concediu de odihnă neefectuat corespunzătoare perioadei 15.11.2004-15.04.2005 precum și la virarea corespunzătoare a contribuțiilor legale datorate către stat pe perioada de referință.
Neprecizarea în mod concret a cuantumului despăgubirilor cuvenite nu reprezintă un motiv de reformare a hotărârii judecătorești față de cadrul procesual al judecății și posibilitatea stabilirii lor ulterioare de către organul de executare conform art.3712pr.civilă.
Pe de altă parte, pentru corectarea și anularea mențiunilor în carnetul de muncă, așa cum a reținut și prima instanță, înscrierea acestora s-a realizat pe baza documentelor comunicate de către angajator iar cercetările penale efectuate nu au constatat săvârșirea vreunei infracțiuni.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive invocată de intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, în condițiile în care prima instanță a analizat și s-a pronunțat pe fond asupra cererii formulată în contradictoriu cu aceasta, în recursul reclamantei C nu poate fi primită o asemenea excepție întrucât s-ar aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta C împotriva sentinței civile nr.715/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C împotriva sentinței civile nr.715/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/13.06.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
