Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.30/
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CONSILIUL LOCAL G, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr. 1412/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă, intimata-pârâtă GRĂDINIȚA NR 41 "", intimatul-chemat în garanție L ȘCOLAR G,cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă CONSILIUL LOCAL G, intimata-reclamantă, intimata-pârâtă GRĂDINIȚA NR 41 "" și intimatul-chemat în garanție L ȘCOLAR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta-pârâtă CONSILIUL LOCAL Gas olicitat judecarea recursului în lipsă; intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise; după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, iar recurenta-pârâtă CONSILIUL LOCAL Gas olicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1412/09.10.2009 Tribunalul Galați a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Local G și Inspectoratul Școlar
A admis în parte acțiunea având ca obiect litigiu de muncă intervenit între reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local G, Grădinița nr. 41 și chematul în garanție Inspectoratul Școlar Județean
A obligat pârâții Grădinița nr. 41, G și Consiliul Local G să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale neacordate actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșe suplimentare de vechime de peste 30,35 și 40 ani vechime în activitate, calculate începând cu data de 11.06.2006, corespunzător perioadei lucrate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 11.06.2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL G, GRĂDINIȚA NR.41"" G, plata drepturilor salariale neacordate-reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime, că reclamanta îndeplinește condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu i-au fost acordate aceste drepturi.
În drept, a invocat art. 50 alin. 1,2 din Legea nr.128/1997.
Pârâtul, Consiliul Local G, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că nu are raporturi de muncă cu reclamata.
A formulat cerere de chemare în garanție a Inspectoratului Școlar Județean G, în temeiul art. 11 alin.5 din Legea 128/1997.
Chematul în garanție, Inspectoratului Școlar Județean G, a invocat la rândul său excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că nu are atribuții în calcularea și retribuirea cadrelor didactice.
În conformitate cu Legea 128/1997, pârâtul Consiliul Local G, are calitatea de ordonator principal de credite pentru învățământul preuniversitar de stat, situație care justifică scoaterea sa din prezentul proces.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este salariată a unității de învățământ pârâte și are o vechime de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverința nr.76/04.05.2009.
Potrivit art. 167 din Legea 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamantei.
În acest fel se justifică calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local G, motiv pentru care a fost respinsă excepția invocată ca nefondată.
Pentru aceleași considerente, având în vedere și atribuțiile Inspectoratului Școlar Județean G, astfel cum sunt prevăzute de Legea 128/1997, a respins cererea de chemare în garanție ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învățământ în care este încadrată reclamanta, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30,35,40 ani( în funcție de situația concretă a fiecărui (salariat) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 Codul Muncii, sarcina probei revine angajatorului.
Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamanta a primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din Legea 128/1997.
Față de aceste considerente, a fost admisă acțiunea, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate reprezentând c/val tranșelor suplimentare de vechime, începând cu data de 11.06.2006 la zi. În concret, angajatorul va verifica în ce categorie de vechime se afla reclamanta la data de 11.06.2006 și, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată și apoi creșterile ulterioare de la 35/ respectiv 40 de ani, de la data împlinirii condiției de vechime. Dacă la data de 11.06.2006 salariata nu avea o vechime de peste 30 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula și achita de la data împlinirii condiției de vechime. Se va lua în calcul perioada efectiv lucrată.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul a considerat-o întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul Muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care pârâții îi datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local G, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, a considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituția recurentă nu are calitatea de angajator a reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâtă, nu calculează salariile cadrelor didactice, ci doar aprobă proiectul de buget al instituției de învățământ.
În concluzie cheltuielile cu drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuiau cuprinse în proiectul de buget al instituției înainte ca acesta să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local, responsabilitatea cu privire la propunerile înaintate aparținând în totalitate conducerii instituției de învățământ.
De asemenea, susține că întrucât între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă, prezenta cauză nu pute fi soluționată potrivit dispozițiilor din Codul Muncii și nu poate fi considerat un litigiu de muncă.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local
Intimata - reclamantă a depus concluzii scrise prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, față de disp. art. 16 din nr.HG 219/2004.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentul Consiliul Local cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza nr.HG 538/2001, dată în aplicarea nr.OUG 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din nr.HG 538/2001 și nr.OUG 45/2003.
Chiar dacă între Consiliul Local și reclamantă nu există raporturi de muncă, obiectul prezentului litigiu este obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate datorită interpretării eronate a legii, ca urmare este vorba de un litigiu de muncă.
Evident angajatorul este cel care trebuie să calculeze și să plătească diferențele salariale, dar fiind vorba de o instituție publică, drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuie cuprinse în proiectul de buget al instituției care urmează să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local.
Ca urmare calitatea procesuală pasivă este justificată de necesitatea ca hotărârea pronunțată să fie opozabilă și persoanei care aprobă bugetul astfel modificat.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1412/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./20.01.2010
Tehnored./6 ex./ 25 Ianuarie 2010
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Com. 4 ex.părți/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
