Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3001/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1557/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3001/
Ședința publică de la 06 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -, împotriva sentinței civile nr.458 din data de 16.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (279/2009), în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect:"drepturi bănești - plată sumă reprezentând servicii medicale".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta - și intimatul Ministerul Justiției și Libertăților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.458 din data de 16.02.2009, pronunțată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI și s-a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamanta - și pârâtul Ministerul Justiției, în favoarea Tribunalului Vrancea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.l și art.ll din nr.OUG75/2008, ce au instituit o competență specială, derogatorie de la dreptul comun al muncii pentru judecarea acțiunilor prin care se solicită valorificarea unor drepturi salariale ale personalului din domeniul justiției, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale.
S-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI, în temeiul art. 158 alin.1 și ale art.159 alin.2 raportat la art.2 alin.1 Cod procedură civilă, avându-se în vedere că decizia amintită este obligatorie pentru instanțe, conform art.26 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată.
Împotriva acestei hotărârii s-a formulat recurs de către reclamanta -, care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând următoarele:
Instanța de fond a aplicat greșit legea și a interpretat eronat actul juridic dedus judecății, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 129 aliniat 4 din Codul d e procedură civilă, avea obligația de a pune în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
S-a susținut că recurenta nu a renunțat la drepturile sale procesuale și anume dreptul la informare și dreptul la apărare, chiar dacă prin acțiune a solicitat judecarea cauzei, în condițiile art.242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
S-a arătat că instanța de fond avea obligația să comunice reclamantei întâmpinarea pârâtului, prin care acesta invoca excepția privind competența materială a instanței, pentru a se putea formula apărări asupra acestei excepții.
Chiar și în ipoteza în care instanța din oficiu și-a verificat competența, această împrejurare de drept trebuia să fie supusă dezbaterii părților, care trebuiau citate în acest sens, pentru exercitarea dreptului la apărare.
Prin urmare, s-a susținut că procedând la admiterea excepției la prima zi de înfățișare, instanța de fond a aplicat greșit legea, cu încălcarea dreptului la informare și la apărare.
În ceea ce privește natura acțiunii promovate de către recurentă, s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit natura acesteia, atunci când a considerat cauza ca fiind un litigiu de muncă, respectiv drept salarial.
S-a precizat că recurenta, în calitate de magistrat, se află în raporturi de muncă cu instanța la care funcționează - Tribunalul Vrancea, iar nu cu Ministerul Justiției, care este o instituție publică cu atribuții administrative în ceea ce privește justiția ca activitate socială, o instituție care deține poziția de ordonator principal de credite, Tribunalul fiind ordonator terțiar de credite.
Recurenta precizează că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din OUG nr.27/2006 privind salarizarea magistraților, care reglementează pe lângă drepturile salariale ale magistraților și alte drepturi, printre care și cel invocat în cauză, menționând în acest sens că potrivit dispozițiilor art.25 alin. 2 din acest act normativ "aceste drepturi (la acordarea în mod gratuit a asistentei medicale ) nu au caracter salarial.", astfel că instanța de fond nu putea să califice acțiunea ca fiind litigiu salarial.
S-a învederat că acțiunea dedusă judecății are un evident caracter contencios, fiind acțiunea unei persoane vătămate în drepturile sale de către o autoritate publică, prin care au fost criticate anumite proceduri administrative, care au condus la încălcarea drepturilor recurentei și prin care aceasta a solicitat atât recunoașterea drepturilor, cât și daunelor materiale și morale, ca urmare a încălcării unui drept non salarial dar și a unor drepturi fundamentale.
Recurenta a solicitat casarea încheierii și trimiterea cauzei spre competentă soluționare instanței Curtea de APEL BUCUREȘTI, secția contencios administrativ, instanță competentă potrivit dispozițiilor art.1 și 10 alin.1 ipoteza a doua din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenta reclamantă, care pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 5, 8 și 9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea adresată instanței, reclamanta recurentă a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând ca în contradictoriu cu această instituție: să se constate dreptul său, în calitate de magistrat, la acordarea în mod gratuit a asistenței medicale, conform dispozițiilor art.25 din OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007; să fie obligat pârâtul să achite sumele 3878 lei, 69,85 lei, 303,52 lei, reprezentând servicii medicale și cost medicamente, pentru care a avut contribuție personală și pe care le-a solicitat la plată; actualizarea acestor sume cu indicele de inflație al prețurilor de consum de la momentul plății efective, potrivit dispozițiilor art.1082 din civil; obligarea pârâtului la respectarea dreptului fundamental la viață intimă și de familie, garantat prin art.26 din Constituție; plata de daune morale în cuantum de 30.000 Euro pentru încălcarea dreptului fundamental la viață intimă, familială și privată.
Intimatul pârât Ministerul Justiției nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care să invoce excepția necompetenței materiale a instanței, astfel că instanța de fond nu avea obligația de a comunica din oficiu acest act de procedură, în temeiul prevederilor art.86 din pr.civ. critica recurentei sub acest aspect fiind evident nefondată.
Excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în soluționarea prezentului litigiu, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii recurate, a fost invocată de către prima instanță,din oficiu, la prima zi de înfățișare.
Prevederile art.129 alin.4 pr.civ. enunțate de către recurenta reclamantă nu instituie obligația de citare a părților în vederea formulării de apărări cu privire la excepțiile invocate din oficiu de către instanța de judecată.
Curtea reține că recurenta reclamantă, potrivit art.129 alin.1 pr.civ. avea îndatorirea de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, precum și sarcina de a-și face apărările necesare, cu atât mai mult cu cât prin cererea de chemare în judecată a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 pr.civ.
Prin urmare, pentru considerentele arătate, Curtea constată că primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 pr.civ, este nefondat, întrucât din actele dosarului nu rezultă faptul că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ.
Referitor la celelalte motive de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 pr.civ. Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile aduse hotărârii recurate, întrucât prima instanță a reținut judicios că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu de muncă este instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul recurenta reclamantă, respectiv Tribunalul Vrancea.
Este adevărat că prin acțiunea adresată instanței de fond reclamanta nu a solicitat plata drepturilor salariale, însă prezentul litigiu izvorât ca urmare a nedecontării sumelor pentru serviciile medicale și medicamentele achitate de către reclamantă, reprezintă un veritabilconflict de drepturiși se circumscrie jurisdicției muncii, așa cum este reglementată de Codul muncii și de Legea nr.168/1999.
Acțiunea adresată instanței de fond a fost întemeiată în drept pe dispozițiile din OUG nr.27/2006 privind salarizarea magistraților, art.1082 civ. și art.998 civ. iar dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ au invocate de către recurenta reclamantă direct în fața instanței de recurs, contrar prevederilor art.316 pr.civ. coroborate cu dispozițiile art.294 alin.1 pr.civ. care menționează că în calea de atac "nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
Prin urmare, nu se poate considera că acțiunea formulată în fața primei instanțe are un caracter contencios, de competența instanței de contencios administrativ, de vreme ce recurenta reclamantă nu a atacat un act administrativ de autoritate al unei autorități publice, în condițiile strict prevăzute de Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art.312 pr.civ. va respinge, ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta -, împotriva sentinței civile nr.458 din data de 16.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (279/2009), în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției și Libertăților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
05.06.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
