Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 303/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 303/
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în O S,-,.5, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2784 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 18 martie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 25 martie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2784/7 noiembrie 2007, Tribunalul Harghitaa respins excepția tardivității depunerii actelor, invocată de pârâta Voința Societate Cooperativă și excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii, invocată de reclamanta, precum și acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Voința Societate Cooperativă. De asemenea, reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 833 lei.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate, că la data depunerii de către reclamantă a "poziției procesuale" ( fila 85), prin care a modificat acțiunea inițială, cauza nu se afla la prima zi de înfățișare și că aceasta a săvârșit mai multe abateri disciplinare, dintre care unele în formă continuată, iar predarea documentelor sustrase a avut loc abia la data de 2 mai 2007, deși a luat cunoștință de revocarea sa din funcție la data de 23 aprilie 2007, când i-a fost înmânat procesul-verbal al adunării generale din 27 martie 2007.
Prin urmare, s-a apreciat că pârâta s-a aflat în termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei de concediere.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată, astfel că a dispus respingerea acesteia pentru următoarele considerente:
Conform procesului-verbal încheiat la data de 27.03.2007 (fila 35 ), Adunarea generală a membrilor cooperatori ai unității pârâte a hotărât revocarea reclamantei din funcția de PREȘEDINTE: Nemenționat
Aceste aspecte au fost menționate în Registrul Comerțului prin Încheierea nr. 1715 din 23 aprilie 2007 pronunțată de ORC H (fila 61), rămasă definitivă și irevocabilă.
În acest sens solicitarea reclamantei de a se anula hotărârea adunării generale a unității pârâte din data de 27.03.2007 este neîntemeiată. Această hotărâre a concretizat manifestarea de voință a tuturor membrilor cooperatori și a fost înregistrată la ORC H printr-o încheiere rămasă definitivă și irevocabilă. La art. 42 - 44 din Legea nr. 1/2005 se arată în mod clar cum se iau hotărârile adunării generale și cum pot fi contestate aceste hotărâri.
După revocarea din funcție, reclamanta a săvârșit mai multe abateri disciplinare, cea mai importantă fiind refuzul de a restitui documentele și actele oficiale ale societății.
După restituirea documentelor, a reieșit faptul că reclamanta a mai săvârșit și alte abateri, consemnate în raportul de cercetare disciplinară prealabilă.
La data de 14 mai 2007, pârâta a dispus ( fila 62 ) constituirea unei comisii pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, reclamanta fiind convocată ( fila 63 ) în acest sens la sediul unității.
Reclamanta, deși a primit un exemplar din convocator nu s-a prezentat cu ocazia efectuării cercetării prealabile, trimițând însă adresa nr. 111 din 21 mai 2007, în care a reluat ideea necunoașterii faptului că a fost demisă din funcția de președinte, deși prin completarea la acțiune arată că a luat cunoștință la data de 23.04.2007 de Procesul-verbal al adunării generale, după mențiunile efectuate de ORC
Deși art.267 pct. 3 din Codul muncii dă dreptul angajatorului ca în cazul neprezentării salariatului la convocarea făcută, să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării prealabile, pârâta a efectuat această cercetare, concretizată într-un raport (fila 31). În acest raport se descriu în amănunțire abaterile săvârșite de reclamantă, propunându-se concedierea disciplinară a acesteia. Ulterior a fost emisă Decizia nr. 50 din 23.05.2007 (fila 28), prin care reclamanta a fost concediată disciplinar, și aceasta în pofida aprecierilor susnumitei, fiind descrise abaterile disciplinare și prevederile încălcate.
În contextul atitudinii pasive a reclamantei prin neprezentarea la cercetarea prealabilă, unde putea să-și exprime poziția față de acuzațiile ce i se aduceau, instanța a apreciat că nu se poate pune problema încălcări dreptului la apărare, așa cum susnumita a lăsat să înțeleagă, prin modificările aduse cererii de chemare în judecată.
Ținând cont de cele prezentate, instanța a considerat că unitatea pârâtă a respectat procedurile legale privind concedierea disciplinară a reclamantei.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la restituirea garanției, instanța a considerat-o neîntemeiată, prevederile art. 48 alin. 3 din Legea nr. 1/2005, fiind clare și concludente în acest sens. Adunarea generală a unității cooperatiste nu a aprobat bilanțul contabil pentru anul 2006 și nici nu i-a dat reclamantei descărcarea.
În același sens, s-a considerat ca fiind relevantă și aprecierea pârâtei potrivit căreia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu -S există dosarul penal nr. 275/P/20.02.2007, în care reclamanta este cercetată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni contra patrimoniului, ce au legătură cu perioada în care a ocupat funcția de președinte la unitatea pârâtă.
Având în vedere cele prezentate anterior, instanța a procedat la respingerea acțiunii promovată de reclamantă.
Reclamanta a declarat recurs împotriva aceste hotărâri, solicitând modificarea ei integrală, cu consecința admiterii acțiunii formulate și precizate, precum și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, susținându-se, sub un prim aspect, greșita respingere a excepției prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare, în condițiile în care pârâta a luat cunoștință de săvârșirea faptei imputate la data de 2 aprilie 2007, când, prin adresa nr. 241, i s-a solicitat reclamantei restituirea tuturor documentelor, evidențelor și registrelor sustrase. Prin urmare,s-a apreciat că emiterea deciziei de concediere la data de 23 mai 2007 s-a făcut cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin.1 din Codul muncii.
Prin memoriul de recurs, reclamanta a mai susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor invocate, în concret - asupra nulității absolute a deciziei privind desfacerea contractului său de muncă, pentru lipsa cercetării disciplinare prealabile și pentru neindicarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care ar fi fost încălcate de salariat, cerințe impuse, sub sancțiunea nulității absolute, de prevederile art. 267 alin.1 și 2, respectiv art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii. În plus, i-a fost încălcat grav dreptul la apărare, deoarece pârâta nu a precizat, în cuprinsul convocatorului, obiectul cercetării disciplinare, și nici în cuprinsul deciziei - data săvârșirii presupuselor abateri disciplinare.
În fine, reclamanta a arătat că în fața instanței de fond a solicitat și anularea Hotărârii din 27 martie 2007, iar respingerea cererii de restituire a garanției a fost respinsă, ca inadmisibilă, deși din cuprinsul considerentelor rezultă că aceasta a fost apreciată ca prematură.
Pârâta a formulat întâmpinare față de recursul declarat, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, pe considerentul legalității hotărârii atacate și a deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă al reclamantei.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că urmează a fi admis, însă pentru considerentele relevate în continuare:
Prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul de judecată din 10 octombrie 2007, reclamanta a solicitat și anularea Hotărârii Adunării Generale organizate de societatea pârâtă la data de 27 martie 2007, când s-a decis revocarea sa din funcția de președinte.
Respingând excepția tardivității depunerii respectivei precizări - invocată de pârâtă, prima instanță s-a considerat învestită cu soluționarea acesteia, iar în cuprinsul considerentelor a reținut că cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât hotărârea adunării generale concretizează manifestarea de voință a tuturor membrilor cooperatori, a fost înregistrată la. H printr-o încheiere rămasă definitivă și irevocabilă, iar dispozițiile art. 42 - 44 din Legea nr. 1/2005 prevăd în mod clar cum se iau astfel de hotărâri și cum pot fi contestate.
Or, prevederile legale invocate, respectiv dispozițiile art. 44 alin. 5 din legea menționată, stabilesc competența de soluționare a cererii în anularea hotărârii adunării generale a membrilor cooperatori în favoarea secției comerciale a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul societatea cooperativă.
Prin urmare, tribunalul - constituit în complet pentru soluționarea litigiilor de muncă, nu avea competența materială de a examina legalitatea Hotărârii adunării generale din 27 martie 2007, care a decis revocarea reclamantei din funcția de președinte al societății pârâte.
Pentru aceste considerente, Curtea constată incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe fiind dată, cu referire la capătul de cerere menționat, prin încălcarea competenței altei instanțe.
În consecință, nefiind posibilă modificarea hotărârii, se va dispune casarea integrală a acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în baza prevederilor art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, urmând a se pune în discuția părților necesitatea disjungerii respectivei cereri și invocarea necompetenței materiale a instanței de dreptul muncii.
De asemenea, se va supune dezbaterii oportunitatea suspendării judecății conflictului de drepturi intervenit între părțile aflate în litigiu, până la soluționarea irevocabilă a cererii având ca obiect anularea hotărârii adunării generale din 27 martie 2007, întrucât de rezolvarea dată acesteia din urmă depinde soluția ce va putea fi dată cererii de reintegrare în muncă a reclamantei - respectiv în funcția de președinte al societății cooperative pârâte, ( în condițiile în care decizia de sancționare disciplinară vizează în mod expres convenția de muncă nr. 1090/13 octombrie 2006, având ca obiect ocuparea de către reclamantă a funcției de președinte) sau în cea deținută anterior alegerii ca președinte (tehnician, conform înscrierii de la poziția nr. 37 din carnetul de muncă - fila 20 fond ), dacă reclamanta va opta pentru această variantă ( în situația menținerii de către instanța comercială a hotărârii de revocare din funcția de președinte ).
În ceea ce privește legalitatea Deciziei nr. 50/23 mai 2007, având ca obiect concedierea reclamantei, Curtea observă că examinarea de către prima instanță a excepției prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare s-a făcut prin raportare doar la una dintre faptele imputate, respectiv sustragerea de documente, evidențe, registre, etc. și refuzul nejustificat de restituire.
Or, din cuprinsul deciziei menționate rezultă invocarea de către pârâtă a încă trei fapte, apreciate ca fiind abateri disciplinare, și anume: încheierea contractului de administrare a patrimoniului cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie; majorarea nejustificată a prețurilor manoperei, în perioada derulării contractului de prestări servicii încheiat cu firma germană und; achitarea din fondurile societății cooperative a taxei de școlarizare aferente contractului de studii încheiat în nume propriu cu Universitatea " " Târgu
Cum, potrivit dispozițiilor art. 268 alin.1 din Codul muncii, aplicarea sancțiunii disciplinare se face în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, se impunea verificarea excepției prescripției și prin raportare la aceste fapte, mai ales în contextul în care pârâta a susținut că a luat cunoștință despre respectivele fapte doar după studierea documentelor predate de către reclamantă la data de 2 mai 2007 ( fila 104 fond ).
În ceea ce privește rezolvarea dată cererii având ca obiect restituirea către reclamantă a garanției depuse la numirea sa în funcția de președinte, Curtea constată că reținerea de către prima instanță a prevederilor art. 48 alin. 3 din Legea nr. 1/2005 s-a făcut fără verificarea condițiilor impuse de textul de lege menționat, deoarece la dosarul cauzei nu se regăsește pretinsa hotărâre a adunării generale -prin care nu s-ar fi aprobat bilanțul contabil pe anul 2006 și nu s-ar fi dat descărcarea de gestiune reclamantei, cum s-a reținut în considerentele hotărârii. Or, într-o atare situație, cererea de restituire a garanției nu poate fi apreciată decât ca prematur formulată, iar nu ca neîntemeiată, precum a procedat prima instanță.
Pentru considerentele expuse, reținând ca motiv de nelegalitate și necercetarea integrală a tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în cauză, neregularitate ce atrage incidența prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecății și, în vederea asigurării unei judecăți unitare, va casa integral sentința civilă atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care va supune dezbaterii aspectele relevate în cuprinsul prezentei decizii, precum și pe cele care vor fi invocate de către părți sau vor fi considerate necesare de către instanță, în virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în O-S,-,.5, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2784/7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
02.04.2008
Jud. fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
