Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 304/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 304/R-CM
Ședința publică din 07 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanții:, cu domiciliul procesual ales în C,-,.2, județul D, la avocat, de reclamanta, cu domiciliul ales în B, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în-, sector 2 și de reclamantul, domiciliat în B,-,.8,.3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3202 din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la 2 aprilie 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția VIII-a, reclamanții, foști și actuali judecători și magistrați-asistenți la Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bacău, Tribunalul Prahova, Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași, să se pronunțe o hotărâre prin care pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să fie obligată să recunoască, să calculeze și să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă începând cu data de 1.12.2001 și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la executarea hotărârii judecătorești; să acorde sporul de stabilitate în raport cu vechimea continuă în magistratură recunoscută prin Hotărârea nr.122/30.03.2005, coroborată cu art.104 din Legea nr.303/2004, începând cu data de 1 octombrie 2004 și pentru viitor; să efectueze modificările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților; să oblige pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția pârâților Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Bacău, Tribunalul Prahova, Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași, sumele necesare plății acestor obligații.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizația, sporurile precum și orice adaosuri, iar sporul de vechime a fost acordat magistraților în baza Legii nr.50/1996, pentru ca ulterior, prin nr.OG83/2000, categoria magistraților să fie exceptată de la beneficiul acestui drept, în condițiile în care art.33 din Legea nr.50/1996 nu a fost abrogat expres.
Personalul auxiliar de specialitate a continuat să primească spor de vechime în baza aceluiași text de lege, astfel că, prin excluderea magistraților, aceștia au fost puși într-o situație discriminatorie, fiind încălcate dispozițiile art.1 din nr.OG137/2001.
Sporul de vechime este un drept câștigat, fiind prevăzut și anterior intrării în vigoare a Legii nr.50/1996, iar prin neacordarea lui s-au încălcat dispozițiile art.16 din Constituție, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Sociale și Politice și art.5 și 6 din Codul muncii.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la sporul de stabilitate, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr.122/30.03.2005, Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit că vechimea continuă în magistratură prevăzută de art.80 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind Statutul magistraților (art.81 alin.3 după modificare), constituie perioada în care magistratul sau persoana asimilată acestuia a îndeplinit funcțiile prevăzute de art.85 din lege (art.86 după modificare), în mod neîntrerupt în ultimii 20 ani, înainte de data pensionării sau eliberării din funcție pentru motive neimputabile.
De asemenea, conform art.86 din Legea nr.303/2004, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.1 sau magistratul asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar și consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.1, precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau a îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau a Consiliului Legislativ.
Mai arată reclamanții că potrivit art.103 alin.1 din Legea nr.303/2004 (art.104 după modificare), magistrații în funcție și personalul de specialitate juridică asimilat acestora, care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr.92/1992, își păstrează această vechime.
În raport de aceste texte de lege, reclamanții au concluzionat că au vechime continuă în magistratură, ceea ce îi îndreptățește la obținerea sporului de stabilitate, în caz contrar situația de discriminare persistând între magistrații aceleiași instanțe.
Printr-o cerere completatoare reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție să-i elibereze o adeverință cu sporul de vechime în muncă, aferent perioadei 2006-2007.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu există nici un text de lege care să-i îndreptățească pe reclamanți la obținerea sporului de vechime, or, prin acordarea acestuia instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Prin sentința civilă nr.3202 din 17.05.2007, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost respinsă acțiunea față de acest pârât.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.12.2001-21.12.2003 și au fost respinse pretențiile reclamanților aferente acestei perioade.
A fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților sumele reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada decembrie 2003-martie 2007, ținând seama de perioada în care fiecare dintre reclamanți a lucrat efectiv în cadrul acestei instanțe, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă, și a fost de asemenea obligată să efectueze cuvenitele modificări referitoare la sporul de vechime în carnetele de muncă ale reclamanților și să-i elibereze reclamantului o adeverință cu sporul de vechime în muncă aferent perioadei 2006-2007.
Au fost obligați pârâții Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă aferent perioadei în care reclamanta a lucrat efectiv în cadrul acestor instanțe, după data de 21.12.2003.
Au fost obligați pârâții Tribunalul Bacău și Tribunalul Prahova să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă aferent perioadei în care reclamanta a lucrat efectiv în cadrul acestei instanțe, după data de 21.12.2003.
S-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamanta.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect pretențiile reclamanților pentru sporul de stabilitate, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bucureștia analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, excepție pe care a admis-o, apreciind-o ca întemeiată, cu motivarea că între acest pârât și reclamanți nu există raporturi de serviciu și că nu există prevederi legale sau relații contractuale în sensul celor prevăzute de art.281 și aart.282 din Codul muncii în care subiect pasiv să fie pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au sau au avut calitatea de judecători și magistrați-asistenți în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește sporul de vechime, el a fost acordat pentru magistrați prin Legea nr.50/1996, iar prin nr.OG83/2000, vechimea în muncă nu a mai fost prevăzută, fără însă a fi abrogat expres art.33 din Legea nr.50/1996.
Personalul auxiliar de specialitate a continuat să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege, pentru această categorie de personal fiind menținute aproape toate celelalte drepturi: spor de fidelitate, salarii de merit etc.
A apreciat tribunalul că, deși art.9 alin.4 din nr.OG83/2000 prevede că: "orice dispoziție contrară prezentei ordonanțe se abrogă", art.33 din Legea nr.50/1996 nu poate fi considerat un text contrar nr.OG83/2000, ci unul complementar.
Ca atare, conform art.33 alin.1 și 2 din Legea nr.50/1996, vechimea în muncă este recunoscută personalului din organul autorității judecătorești, dar sporul în discuție nu se acordă magistraților.
De altfel, din interpretarea în ansamblu a legii rezultă că, atunci când se face referire la personalul auxiliar, se folosește sintagma "celelalte categorii de personal", ceea ce înseamnă că noțiunea de "personal" utilizată în conținutul art.33 din Legea nr.50/1996 se referă atât la categoria magistraților, cât și la cea a personalului auxiliar de specialitate.
A mai reținut tribunalul că potrivit Codului muncii, munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă, iar potrivit art.155 și următoarele din același cod, salariul lunar (în speță indemnizația) cuprinde salariul de bază cât și sporurile, respectiv sporul de vechime.
Art.5 alin.1 și 3 consacră principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, statuând că reprezintă discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință care au ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii.
A concluzionat tribunalul că eliminarea sporului de vechime, a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților, fiind încălcate dispozițiile art.6 din nr.OG137/2000, și că magistrații se află într-o situație comparabilă cu alte categorii profesionale, având în vedere scopul sporului ce face obiectul prezentului litigiu, spor recunoscut din rațiuni aplicabile și magistraților (vechimea în muncă).
De altfel, prin art.41din Legea nr.45/2007, s-a prevăzut dreptul la spor de vechime, acesta acordându-se magistraților începând cu data de 12.03.2007.
Mai mult, prin decizia nr.36/7.05.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, decizie obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, s-a stabilit că judecătorul, procurorul și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar sau control financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților privind plata sporului de vechime sunt fondate și a admis acțiunea pentru perioada decembrie 2003-martie 2007, dispunând ca drepturile salariale să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A apreciat ca prescris dreptul la acțiune pentru perioada 1.12.2001- 21.12.2003 în temeiul art.3 din decretul nr.167/1958 și art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii.
Pe cale de consecință, a admis și capătul de cerere privind efectuarea în carnetele de muncă ale reclamanților a mențiunilor corespunzătoare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata sporului de fidelitate prin includerea perioadei în care o parte dintre reclamanți au îndeplinit funcția de avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau a Consiliului Legislativ, tribunalul a reținut următoarele:
Perioada în care reclamanții au îndeplinit funcțiile arătate mai sus, constituie vechime în magistratură potrivit art.86 din Legea nr.303/2004, astfel că acest capăt de cerere este lipsit de interes.
Conform art.4 din nr.OUG27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, beneficiază, în raport cu vechimea numai de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor de o majorare a indemnizației, calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară.
Rezultă, așadar, că sporul de fidelitate se stabilește în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau personal asimilat judecătorilor și procurorilor, iar nu și în raport de vechimea în alte funcții de specialitate juridică: jurisconsult, avocat etc.
Această perioadă în care reclamanții au exercitat alte funcții de specialitate juridică este valorificată la calculul vechimii în magistratură, conform art.86 din Legea nr.303/2004, însă nu poate fi luată în considerare pentru acordarea sporului de fidelitate.
A mai reținut tribunalul că, hotărârea nr.122/30.03.2005, se referă la modul de calcul a vechimii continue în magistratură pentru stabilirea beneficiului indemnizației prevăzute de art.81 din Legea nr.303/2004 (indemnizația acordată cu ocazia pensionării sau eliberării din funcție pentru motive neimputabile), iar nu la vechimea valorificabilă pentru beneficiul sporului de fidelitate.
Hotărârea nr.122/30.03.2005, nu stabilește ce anume perioadă reprezintă vechimea în magistratură (această noțiune fiind stabilită fără echivoc de art.86 din Legea nr.303/2004), ci doar modul de calcul a vechimii continue în magistratură, în condițiile art.81 alin.3 din Legea nr.303/2004 și numai în vederea acordării beneficiului indemnizației prevăzute la alin.1 din același articol.
În fine, a apreciat tribunalul că în speță, nu poate fi reținută existența unei discriminări, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant că o diferență de tratament nu semnifică în mod automat încălcarea art.14 din Convenție, ci este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar o asemenea distincție să nu-și găsească o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În speță, a reținut tribunalul, nu există discriminare, întrucât sporul pentru vechime efectivă în funcția de judecător sau procuror este recunoscut tuturor magistraților, ceea ce diferă fiind cuantumul acestui spor, în raport de perioada în care aceștia au exercitat efectiv funcția de magistrat sau de personal asimilat magistraților. O astfel de diferențiere își găsește justificarea rezonabilă în faptul că legiuitorul a intenționat să răsplătească fidelitatea în funcția de magistrat și asumarea pe o perioadă îndelungată a răspunderii, complexității și riscurilor acestei funcții, cât și a incompatibilităților și interdicțiilor prevăzute de lege pentru această categorie de personal.
Așadar, acordarea sporului de fidelitate este o opțiune a legiuitorului și are o justificare obiectivă sau rezonabilă
În termen legal sentința a fost recurată de reclamanți, și, formulând recursuri separate de ceilalți reclamanți care au avut un recurs comun.
Reclamantul a criticat sentința (fila 228-232 din dosarul Curții de Apel București ) sub următoarele aspecte:
1. Într-un prim motiv de recurs încadrat în dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, recurentul a arătat că nu a fost citat pentru termenul de judecată din data de 17.05.2007, dată la care instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, fără aoa duce la cunoștința părților lipsă prin comunicarea încheierii de ședință.
Instanța nici măcar nu a amânat pronunțarea în vederea depunerii de către părțile lipsă a concluziilor scrise, situație în care recurentului i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Mai arată recurentul că instanța nu trebuia să invoce această excepție din oficiu, întrucât nu este o excepție de ordine publică, ci de ordine privată, din moment ce debitorul poate face acte de plată și pentru obligații pretins prescrise.
2. În cel de-al doilea motiv de recurs încadrat în prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, se arată că hotărârea instanței de fond este nemotivată în ceea ce privește admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.12.2001-21.12.2003, instanța rezumându-se la a indica textele de lege pe care le-a considerat aplicabile, ceea ce nu echivalează cu o motivare.
3. În cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada anterioară termenului de 3 ani dinaintea promovării acțiunii.
Astfel, în acțiunea formulată temeiul juridic a fost cel al art.21 din nr.OG137/2000, iar reclamanții au anexat Hotărârea din 6.07.2006 pronunțată de Consiliul Național de Combaterea Discriminării.
Potrivit art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării, ceea ce înseamnă că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru paguba suferită ca urmare a comiterii actului de discriminare s-a născut la data adoptării hotărârii din 6.07.2006 a
Reclamanta a criticat sentința (filele 235, 238 dosar apel) sub aspectul greșitei respingeri a capătului de cerere privind sporul de stabilitate.
Ceilalți reclamanți, într-un recurs comun (filele 2-4 din dosarul de recurs al Tribunalului București ), invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, au criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a capătului de cerere privind sporul de fidelitate.
În dezvoltarea recursului recurenții au arătat că sunt îndreptățiți să le fie recunoscută vechimea în magistratură și pentru perioadele în care au funcționat în alte activități juridice dintre cele prevăzute de art.86 și art.87 alin.1 din Legea nr.303/2004, având în vedere și Hotărârea nr.122/30.03.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin încheierea nr.425 din 24.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel București la Curtea de APEL PITEȘTI, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei ultime instanțe la data de 3.03.2008.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de reclamantul este nefondat.
Astfel, din actele dosarului, rezultă că recurentul a avut calitatea de reclamant (fila 7 dosar fond) și că la termenul de judecată din data de 25.01.2007 (fila 203 dosar fond), pentru toți reclamanții a răspuns avocat.
Ca atare, Tribunalul Bucureștia acordat reclamanților reprezentanți prin avocat, termen în cunoștință în conformitate cu dispozițiile art.153 alin.1 Cod procedură civilă, motiv pentru care nu a mai dispus citarea acestora la termene ulterioare.
Având deci termen în cunoștință încă de la primul termen de judecată, în mod corect Tribunalul București nu a mai dispus citarea recurentului-reclamant pentru nici unul din termenele care au urmat, deci nici pentru cel din data de 17.05.2007.
La acest termen de judecată, instanța, nu a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune, așa cum greșit susține recurentul, ci a pus în discuție cele două excepții invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare (fila 298): excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
În altă ordine de idei, Curtea apreciază că excepția de prescripție este o excepție de ordine publică, care poate fi deci invocată și din oficiu de instanță, ceea ce nu a fost însă cazul în speță.
Această excepție, nefiind invocată din oficiu de către instanță, nu se poate imputa acesteia că nu ar fi comunicat-o către reclamanți, ei având cunoștință de această excepție încă de la termenul de judecată din 22.02.2007, termen la care în dosar exista deja întâmpinarea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor. Mai mult, avocatul reclamanților a fost prezent la termenul de judecată din data de 17.05.2007.
Al doilea motiv de recurs formulat de reclamantul este nefondat.
Curtea constată, din considerentele sentinței recurate, că instanța de fond a motivat admiterea excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 1.12.2001-21.12.2003, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, făcând trimitere la dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 și ale art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Al treilea motiv de recurs formulat de același reclamant este fondat.
Conform art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 (act normativ pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea): "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării", iar potrivit alin.2 "termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Cum hotărârea prin care s-a constatat existența unui tratament discriminatoriu între categoriile profesionale aparținând aceluiași sistem în legătură cu acordarea sporului de vechime, a fost emisă la data de 6.07.2006 (filele 20-25 dosar fond), rezultă că aceasta este data la care reclamanții puteau să ia cunoștință de existența faptei de discriminare.
Ca atare, Curtea apreciază că dreptul la acțiune prin plata sporului de vechime s-a născut la 6.07.2006, dată în raport de care dreptul la acțiune al reclamantului nu este prescris.
Recursul declarat de reclamanta, precum și recursul declarat de ceilalți reclamanți împreună, sunt nefondate.
Trebuie remarcat în primul rând că acțiunea a fost întemeiată atât pe Legea nr.303/2004, cât și pe nr.OG137/2000, reclamanții invocând și existența discriminării, situație în care Tribunalul Bucureștia analizat capătul de cerere privind plata sporului de stabilitate din ambele perspective, lucru pe care îl va face și Curtea de APEL PITEȘTI.
Astfel, în primul rând reclamanții au susținut atât în acțiune, cât și în cererea de recurs, că sunt îndreptățiți să primească sporul de fidelitate, invocând incidența dispozițiilor art.86 din Legea nr.303/2004, potrivit căruia (în varianta actuală): "onstituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin.(1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector și consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.(1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau în care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului sau în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ".
Acest text de lege nu cuprinde prevederi și deci nu are incidență asupra sporului de fidelitate, care este reglementat de art.4 din nr.OUG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007.
Art.86 din Legea nr.303/2004 invocat de reclamanți definește "vechimea în magistratură" care atrage beneficiul anumitor drepturi legate de pensie, diferite texte din acest act normativ făcând trimitere la vechimea în magistratură: art.81, art.82, art.831.
De asemenea, Hotărârea nr.122/30.03.2005, emisă de, nu are incidență în speță, deoarece ea se referă la vechimea continuă în magistratură prevăzută de actualul art.81 alin.1 din Legea nr.303/2004, vechime cerută pentru a putea beneficia de indemnizație cu ocazia pensionării sau eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile.
Sporul de stabilitate în magistratură a fost instituit prin art.5 din Legea nr.50/1996 și s-a acordat în raport de vechimea efectivă în funcția de magistrat. Acest text a fost modificat prin nr.OG83/2000 care precizează că "magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare lunară în raport de vechimea efectivă în funcțiile prevăzute de art.42 și art.43 alin.2 din Legea nr.92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Începând cu data de 1 ianuarie 2003 a intrat în vigoare nr.OUG177/2002, care la art.4 prevede că magistrații beneficiază, în raport de vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației.
În prezent porul de fidelitate este reglementat prin art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007, conform căruia "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3 alin.(1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează: de la 3 la 5 ani - 10%; de la 5 la 10 ani - 15%; de la 10 la 15 ani - 20%; de la 15 la 20 de ani - 25%; peste 20 de ani - 30%".
Rezultă din acest text de lege că sunt expres și limitativ enumerate funcțiile care atrag beneficiul sporului de fidelitate, respectiv judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau personal asimilat judecătorilor și procurorilor. Textele nu se referă la alte funcții juridice, dintre cele care fac obiectul prezentei acțiuni.
În concluzie, cele două texte de lege, respectiv art.86 din Legea nr.303/2004 și art.4 din nr.OUG27/2006, au aplicabilitate diferită, în sensul că primul reglementează "vechimea în magistratură" necesară pentru a beneficia de anumite drepturi la pensie, în timp ce al doilea reglementează condițiile necesare pentru acordarea sporului de fidelitate, care este un drept salarial, conform art.155 din Codul muncii.
Practic reclamanții au ajuns la concluzia că au vechime continuă în magistratură și sunt îndreptățiți la acordarea sporului de stabilitate în raport cu perioadele când au îndeplinit alte funcții juridice, făcând o confuzie între vechimea în magistratură definită de art.86 din Legea nr.303/2004 și vechimea în funcțiile expres și limitativ prevăzute de art.4 din nr.OUG177/2002, luată în calcul la stabilirea procentului de majorare a indemnizației de încadrare brută lunară.
În ceea ce privește cel de-al doilea temei al acțiunii privind existența discriminării, Curtea constată că nici acesta nu este fondat.
Într-adevăr, așa cum corect a reținut prima instanță, pentru a fi aplicabilă nr.OG137/2000, este necesar să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de tratament preferențial, întrucât nu orice diferență de tratament semnifică în mod automat o discriminare.
În speță, nu se poate vorbi despre situații analoage sau comparabile, deoarece funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, nu este comparabilă cu cea de avocat, notar, jurisconsult și alte funcții pe care le-au îndeplinit reclamanții anterior exercitării funcției de magistrat din punct de vedere al atribuțiilor, complexității, răspunderii, riscurilor, incompatibilităților și interdicțiilor prevăzute de lege pentru magistrați.
Reclamanții nefiind, pe perioada în care au exercitat alte funcții decât cea de magistrat, în situații comparabile sau analoage cu persoanele care au exercitat o astfel de funcție, Curtea consideră că în speță, nu se poate reține existența unei discriminări și pe cale de consecință nici aplicabilitatea nr.OG137/2000.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că soluția respingerii capătului de cerere privind plata sporului de stabilitate este corectă, astfel că recursul declarat de reclamanți sub acest aspect este nefondat.
În consecință, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de reclamantul și va modifica în parte sentința în sensul că va admite acțiunea privind plata sporului de vechime și pentru perioada 1.12.2001-20.12.2003, apreciind că nu a intervenit prescripția. Va menține în rest sentința și va respinge recursurile declarate de ceilalți reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.3202 din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că admite acțiunea formulată de acest reclamant privind plata sporului de vechime și pentru perioada 1.12.2001-20.12.2003.
Menține în rest sentința.
Respinge recursurile declarate de reclamanții, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
-
Red. /11.04.2008
GM/4 ex.
Jud. fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Florica Răuță
