Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 307/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 307
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - " " împotriva sentinței civile nr. 367 din 5.03.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenta - " "
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 187/99/16.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "", solicitând obligarea acesteia la plata diferenței de drepturi salariale începând cu luna iulie 2007 și până la data încetării sau modificării raporturilor de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este angajatul pârâtei de peste 30 de ani, iar în ultima perioadă a deținut funcția de șef birou mecano-energetic, cu un salariu de bază lunar de 2180 lei. În urma unor discuții contradictorii cu conducerea societății, a înțeles că s-ar dori schimbarea sa din funcția deținută, însă aceste discuții nu s-au concretizat prin emiterea vreunei decizii sau încheierea unui act adițional la contractul de muncă. Începând însă cu luna iulie 2007, observat că a primit un salariu lunar de 1200 lei, în loc de 2180 lei.
Reclamantul a mai susținut că singurul document primit de la societate îl reprezintă adresa nr. 1647/02.07.2007, prin care i s-a adus la cunoștință schimbarea din funcția deținută și diminuarea salariului. Ulterior, a primit și un duplicat după un act adițional la contractul de muncă, act pe care nu și l-a însușit și nu l-a semnat. Reclamantul a mai precizat faptul că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a acestui litigiu, însă nu a primit de la pârâtă nici un răspuns.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, notificarea nr. 1647/02.07.2007, actul adițional nr. -.07.2007, memoriul nr. 2994/12.12.2007, adresa nr. -.12.2007, referatul nr. -.12.2007, cererea nr. 2861/28.11.2007 și fluturași de salariu.
Pârâta "" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că la data de 12.06.2007 a fost înaintat conducerii societății referatul nr. 1452 cu privire la modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu de către reclamant. Ca urmare a acestui referat, s-a procedat la convocarea reclamantului în data de 18.06.2007, în vederea cercetării disciplinare, convocare pe care reclamantul a refuzat să o primească.
În data de 25.06.2007 s-a încheiat procesul - verbal nr. 1590 referitor la cercetarea disciplinară a reclamantului, proces - verbal pe care acesta a refuzat să-l primească. Ulterior, la data de 26.06.2007, în baza deciziei nr. 20 administratorului, s-a hotărât modificarea unilaterală a contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, ca urmare a constatărilor cercetărilor disciplinare și a modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. Ca urmare a refuzului reclamantului de a colabora, s-a dispus și emiterea unei notificări prin care acesta a fost informat cu privire la modificările intervenite și la noul post pe care trebuia să-l ocupe. Această notificare a fost primită de reclamant, însă acesta a refuzat să semneze actul adițional la contractul individual de muncă.
Pârâta a mai susținut că, în lunile următoare, reclamantul a continuat munca în cadrul departamentului în care lucrase până atunci și abia în luna decembrie a revenit cu solicitarea de noi lămuriri și răspunsuri.
Tot prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat și excepția tardivității formulării acțiunii. În motivarea acestei excepții, pârâta a susținut că, potrivit art. 283 Codul muncii, cererile privind soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea contractului de muncă sau în termen de 30 zile de la comunicarea deciziei de sancționare. Or, această comunicare a fost efectuată în data de 02.07.2007, prin documentul nr. 1647, document care, deși nu îndeplinește condițiile de formă și de conținut ale unei decizii, nu prezintă relevanță pentru momentul la care i-a fost comunicată această decizie și momentul în care reclamantul a luat cunoștință de decizia angajatorului. Mai mult, această modificare nu a fost o măsură de sancționare disciplinară, ci o consecință a cercetării disciplinare, care a fost determinată de modul de executare a sarcinilor de serviciu.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie,înscrisuri.
La termenul de judecată din 20.02.2008, reclamantul a precizat că solicită obligarea societății pârâte la plata diferenței de salariu aferentă perioadei iulie 2007 - 09.02.2008.
Prin sentința civilă nr.367/05.03.2008, Tribunalul Iașia respins excepția tardivității invocată de pârâta "", a admis acțiunea formulată de, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul tarifar de 2180 lei și salariul de 1200 lei plătit acestuia, pentru perioada 02.07.2007 - 09.02.2008 și a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtă, prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei iulie 2007 - 09.02.2008, fără a contesta vreo decizie de modificare a contractului său individual de muncă. Or, potrivit disp. art. 283 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi soluționate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Pe fond, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Începând cu data de 01.12.1999, reclamantul a fost salariatul pârâtei "" pe postul de șef atelier mecano - energetic, conform contractului individual de muncă nr. 11387.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (pag. 11 - 12) rezultă că până în luna iunie 2007 reclamantul a avut un salariu de bază de 2180 lei, iar începând cu luna iulie 2007 i s-a stabilit un salariu de bază de 1200 lei lunar.
Prin notificarea nr. 1647/02.07.2007, reclamantului i s-a comunicat de către pârâtă că, având în vedere decizia nr. 20/26.06.2007 a administratorului societății, începând cu data de 01.07.2007, va ocupa postul de tehnician la biroul mecano-energetic, ca urmare a necorespunderii pregătirii teoretice și practice în conformitate cu politica de perfecționare a calității personalului societății. Împreună cu această notificare, reclamantului i s-a comunicat și actul adițional nr. 408/02.07.2007 la contractul individual de muncă, act prin care s-a decis modificarea contractului individual de muncă în ceea ce privește funcția și salariul. Acest act adițional nu a fost însă semnat de către reclamant.
Potrivit disp. art. 41 alin. 1 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă. De asemenea, potrivit art. 48 Codul muncii, "angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod".
Or, în speță, prima instanță a reținut că pârâta a procedat la modificarea unilaterală a felului muncii și a salariului reclamantului, fără a face dovada existenței cazurilor și condițiilor prevăzute la art. 48 Codul muncii.
Cât privește decizia nr. 20/26.06.2007 a administratorului societății, prin care s-a hotărât modificarea unilaterală a contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul ca urmare a constatărilor cercetării disciplinare și a modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, instanța a reținut că aceasta nu poate avea drept consecință modificarea salariului de bază al reclamantului. Astfel, din cuprinsul acestei decizii, rezultă că modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este o consecință a sancționării salariatului. Or, atât potrivit art. 264 Codul muncii, cât și potrivit art. 48 din același cod, în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare, măsura dispusă trebuia să aibă un caracter temporar.
În consecință, având în vedere faptul că reclamantului i s-a modificat salariul lunar de 2180 lei la 1200 lei, fără a exista acordul părților în acest sens și fără a se face dovada existenței vreunei dintre situațiile prevăzute în mod expres de Codul muncii în care modificarea unilaterală a salariului ar fi fost posibilă, se reține de către instanță că este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata diferenței de drepturi salariale aferente perioadei iulie 2007 - 09.02.2008 (data încetării raporturilor de muncă).
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, având în vedere faptul că, în speță, nu s-a făcut dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta "", considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a ținut cont de elementele esențiale ale contractului de muncă încheiat între părți, diferențele salariale solicitate nefiind rezultatul unei munci prestate și neretribuite.
Se mai arată că reclamantul a prestat munca de tehnician, conform modificării intervenite în ceea ce privește funcția ocupată, pentru care a primit notificarea în luna iulie 2007, acceptând această modificare.
Recurenta mai invocă faptul că intimatul, prin acțiunea formulată, nu a contestat legalitatea modificării contractului său de muncă și nu poate fi plătit decât pentru munca pe care a prestat-o efectiv.
Analizând recursul formulat de pârâta " ", prin reprezentant legal, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civ. se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată la angajator sub nr. 1647/02.07.2007,s-a comunicat intimatului că, începând cu data de 02.07.2007, "ca urmare a necorespunderii pregătirii teoretice și practice în conformitate cu politica de perfecționare a calității personalului societății", în urma deciziei nr.20/26.06.2007 a administratorului societății recurente, se modifică atât funcția pe care o ocupă, din cea de șef birou mecano-energetic, în cea de tehnician, cât și salariul.
Prin răspunsul conducerii societății recurente la cererea adresată de către intimat, înregistrată sub nr.2984/11.12.2007, se arată că, în lipsa acordului părților, contractul individual de muncă încheiat între părți nu a fost modificat în baza art.41 alin.1 din Codul muncii, ci, în urma cercetării disciplinare efectuate, determinate de referatul nr.1452/12.06.2007 a șefului ierarhic superior al intimatului, contractul a fost modificat în mod unilateral, în temeiul disp.art.48, 266 și 267 alin.3 din Codul muncii.
Potrivit disp.art 41 alin.2 din Codul muncii, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a felului muncii și a salariului, este posibilă numai în cazurile și condițiile prevăzute de cod.
Articolul 48 din Codul muncii prevede că angajatorul poate modifica doar temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, cu titlu de sancțiune disciplinară.
Întrucât în speță s-a produs, începând cu data de 02.07.2007, o modificare unilaterală definitivă a funcției ocupate de către intimat și a salariului acestuia, cu titlu de sancțiune disciplinară, se reține că în mod corect prima instanță a constatat nelegalitatea acestei măsuri, ceea ce are drept consecință îndreptățirea reclamantului la despăgubiri reprezentând diferențele salariale de care a fost lipsit, în mod abuziv, până la data încetării contractului său de muncă.
Având în vedere și dispozițiile art.165 din Codul muncii, care prevăd că acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale, se reține că în mod corect prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamant.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civ. urmează să se respingă recursul formulat de pârâta I, prin reprezentant legal și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 367/5.03.3008, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 04.06.2008;
Jud.fond: - Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
