Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 309/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație decizie de sancționare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 309
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, prin reprezentanții săi legali, Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S,-, și Tribunalul Suceava, cu sediul în-, împotriva sentinței nr. 1556 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru intervenienții - și, lipsă fiind aceștia, reprezentanții unităților recurente, reprezentantul pârâtului intimat Tribunalul București și reclamanții intimați:, -,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocat pentru intervenienți, a depus la dosar copia hotărârii nr. 39 din 30 ianuarie 2007 dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a solicitat a se da cuvântul la dezbateri.
Instanța, având în vedere că la dosar este depusă o cerere de renunțarea la judecare a recursului formulată de Tribunalul Suceava, urmează a lua act de aceasta și constatând celelalte recursuri în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimați, a solicitat a se lua act că Tribunalul Suceava și-a retras recursul. Cu privire la celelalte două recursuri declarate în cauză, apărătoarea intimaților a cerut respingerea acestora ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică întrucât magistrații asistenți, conform normelor în vigoare, beneficiază de aceleași drepturi ca și judecătorii, vechimea lor în muncă se consideră a fi vechime în magistratură și sunt îndreptățiți a li se acorda acest spor de risc și solicitare neuropsihică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 12.09.2007 reclamanții:, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata actualizată în raport de indicele de inflație în favoarea fiecărui reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată pentru perioada 1.09.2004 - 1.02.2007.
Reclamantul a chemat în judecată și pe pârâtul Tribunalul București solicitând aceleași drepturi pentru perioada 1.11.2006 - 1.02.2007.
La data de 12.10.2007 numiții și, asistenți judiciari la Tribunalul Suceava au formulat cerere de intervenție în interes propriu conform art. 49 și urm. pr.civ. solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții.
Motivându-și acțiunea reclamanții au susținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, chiar dacă prin OUG nr. 177/2002 acest articol a fost abrogat întrucât abrogarea a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006.
Reclamanții au mai arătat că acțiunea lor este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât prin alt act normativ de aceeași forță juridică, în cazul de față încălcându-se astfel prevederile din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Mai menționează că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat ci dimpotrivă s-au acutizat.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate în totalitate prin OG nr. 83/2000, precizând totodată că abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinarea formulată a invocat excepția inadmisibilității în ceea ce-l privește întrucât nu el are calitatea de ordonator de credite ci pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 1556 din 17.12.2007 a respins excepția inadmisibilității invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea reclamanților și intervenienților și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu 1.09.2004 și până la 1.02.2007, actualizat cu indicele de inflație, a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul București să plătească reclamantului sporul de risc și solicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 1.11.2006 până la 1.02.2007 actualizat cu indicele de inflație, a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a hotărî astfel prima instanță, referitor la excepție a reținut că nu este dată în cauză întrucât potrivit Legii nr. 500/2002 și HG nr. 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului de stat, rectificării acestuia și aprobarea contului general anual de execuție.
Pe fondul cauzei prima instanță, atât pentru reclamanți cât și pentru cei doi intervenienți - asistenți judiciari, a avut în vedere dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care reglementează sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, a reținut că prin OG nr. 83/2000, art. 47 fost abrogat însă constatat că au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe cât și dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Totodată, instanța de fond mai reținut și faptul că există conflict între art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând a da preponderență și a face aplicarea acestui din urmă text legal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor prin S și Ministerul Justiției.
Tribunalul Suceava, potrivit cererii depuse la dosar (fila 66), precizează că renunță la recursul declarat, sens în care curtea va lua act de acest lucru.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin motivele de recurs invocate susține că întrucât obiectul cauzei îl reprezintă obligarea pârâților la plata unor sume de bani reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% din salariu de bază brut lunar, raportul juridic fiind unul tipic de dreptul muncii, obligația aparține numai angajatorului.
Totodată mai susține că el n-are calitate de ordonator principal de credite întrucât acesta este Ministerul Justiției.
Ministerul Justiției critică hotărârea atacată pe considerentul că textul respectiv (art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000. Mai susține că la emiterea acestui act normativ au fost respectate toate condițiile și limitările prevăzute de Legea nr. 125/2000.
Recurentul arată în continuare că adoptarea OG nr. 83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, susținând că chestiunea dedusă judecății este de competența legiuitorului, iar privitor la incidența art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului precizează că articolul în cauză nu vine să suplinească sau să recunoască un drept formal pe care legislația internă nu îl prevede, sens în care consideră instanța de fond, a dat o interpretare greșită a articolului în cauză.
În concluzie, recurentul susține că atâta vreme cât drepturile solicitate de intimații-reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, instanța de fond, prin soluția dată și-a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Justiției, se constată următoarele:
Astfel în ce privește recursul Ministerul Economiei și Finanțelor, curtea reține că acesta este neîntemeiat, întrucât, pe de o parte apreciază că în mod corect prima instanță a respins excepția inadmisibilității invocate de acesta întrucât nu este dată, motivat de faptul că potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede că acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, a legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Ori, în absența aprobării rectificării bugetelor cu sumele necesare, ordonatorii de credite se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata drepturilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești.
Cu privire la recursul Ministerului Justiției, curtea reține că nici una din criticile menționate referitoare la reclamanți nu este întemeiată.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție statuând că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicate.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din pr.civ. soluțiile se pronunță numai în interesul legii iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Față de minuta deciziei mai sus-menționată, curtea constată că asistenții judiciari nu se regăsesc în categoriile de personal reținute în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 și față de această situație și ținându-se seama și de faptul că la art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, nu se regăsesc nominalizați și nici nu au beneficiat de dreptul pretins până la intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, curtea constată cererea intervenienților și, neîntemeiată.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, va admite recursul Ministerului Justiției, va modifica în parte sentința civilă nr. 1556 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, în sensul că va respinge, ca nefondată acțiunea intervenienților și - asistenți judiciari, va lua act de renunțarea la recurs de către Tribunalul Suceava, va respinge, ca nefondat, recursul Ministerul Economiei și Finanțelor și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției B împotriva sentinței nr. 1556 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea intervenienților - și.
Ia act de renunțarea la recurs a Tribunalului Suceava.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei Finațelor B împotriva aceleiași sentințe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:
Dact.
4.04.2008, 2 ex.
Președinte:Pungă TitusJudecători:Pungă Titus, Apetroaie Eufrosina, Bârsescu Neculai
