Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 310
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1440 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurentului, a pârâtului intimat Tribunalul Suceava și reclamanta intimată.
Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Tribunalul Suceava - secția civilă, prin sentința nr. 1440 din 3 decembrie 2007 admis acțiunea reclamantei, promovată în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale rezultate din aplicarea diferențelor salariale, rezultate din aplicarea indexării de 5%, începând cu data de 1 ianuarie 2007 în raport cu luna ianuarie 2006, reactualizate cu rata inflației începând cu data de 1 februarie 2007 și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a avut calitatea de judecător la Judecătoria Vatra Dornei până la eliberarea din funcție (5 martie 2007).
Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 a prevăzut majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii, și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit anexelor II și III din Legea nr. 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general, președintele și judecătorii Curții Constituționale), după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007, cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
De la aplicarea acestei prevederi au fost excluși ceilalți magistrați.
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația în atribuțiile diferite ale magistraților. Ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației, nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte.
N-au fost primite apărările pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că eventualele <<discriminări>> cauzate de legiuitor n-ar face obiectul OG nr. 137/2000, întrucât, reține prima instanță, prin acordarea diferențiată a majorărilor salariale, prevăzute de OG nr. 10/2007, s-au încălcat prevederile art. 5 alin. 1 și 3 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției.
El o critică considerând că:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
- salarizarea tuturor magistraților se efectuează în mod unitar, cu data de 1 aprilie 2006;
- reclamanta nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu alte categorii profesionale din sistemul bugetar.
Ulterior, pe data de 11 februarie 2008 (data poștei), prin <<note scrise>> (filele 11-12 dosar recurs), Ministerul Justiției, prin Direcția de contencios, ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000.
Mai întâi, cât privește această excepție de neconstituționalitate, curtea reține că ea n-a fost ridicată odată cu cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs de 10 zile, prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 - de la comunicarea sentinței (17 decembrie 2007 - fila 20, dosar fond). Pe cale de consecință ea nu poate fi luată în examinare.
, prin ipoteză, dacă ar fi fost formulată în termenul de recurs defipt de lege, este de observat că prima instanță își motivează soluția, in terminis, pe art. 5 alin. 1 și 3 din Codul muncii, nicidecum pe art. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000.
Rezultă că, nici în această ipoteză, n-ar putea fi sesizată Curtea Constituțională întrucât soluționarea cauzei nu depinde de art. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000, ci de art. 5 alin. 1 și 3 din Codul muncii (art. 29 alin. 1 și 6 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată).
În legătură cu criticile din recurs care, în drept, pot fi încadrate în art. 304 pct. 4 și 9.pr.civ. curtea reține că ele nu sunt justificate și, pe cale de consecință, recursul Ministerului Justiției este nefondat.
Prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici n-a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, prin OG nr. 10/2007 s-a prevăzut că președintele, vicepreședintele, președintele de secție, precum și judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul general, prim-adjunctul procurorului general, președintele și judecătorii Curții Constituționale beneficiază de majorarea în 3 etape a salariilor de bază, după cum urmează: 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de luna septembrie 2007.
De la aplicarea acestor prevederi au fost excluși ceilalți magistrați, care se află în situații comparabile.
Actele întemeiate aparent pe alte criterii produc, in terminis, efectele unei discriminări directe, potrivit art. 5 alin. 4 din Codul muncii.
De altfel, Consiliul Superior al Magistraturii, cu actul nr. 21/C din 31 ianuarie 2007, care figurează pe site-ul său, califică această măsură ca fiind un tratament diferențiat nejustificat.
În fine, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale - raportat la art. 1 din Protocolul 1 la Convenție - prevede, între altele, că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată pe orice altă situație, lipsită de vreun criteriu obiectiv și național și care produce efectele unei discriminări (convenție ratificată prin Legea nr. 30/1994, în Of. I nr. 135 din 31 mai 1994).
În prezența unei atare neconcordanțe, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, are prioritate o astfel de reglementare.
Cum criticile recurentului nu sunt justificate
Văzând și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă
Constatând nefondat recursul Ministerului Justiției, în baza art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1440 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:
Dact.
2 ex. 28.03.2008
Președinte:Pungă TitusJudecători:Pungă Titus, Apetroaie Eufrosina, Bârsescu Neculai