Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 314/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 314
Sedința publică din 27 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1342 pronunțată la 21 noiembrie 2007 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru reclamanta recurentă mandatar, pentru pârâta intimată avocat.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Mandatarul reclamantei recurente a solicitat instanței să audieze martorii, și și să solicite Camerei de Muncă A copiile statelor de plata aferente lunilor ianuarie - februarie 2007.
Reprezentantul pârâtei intimate se opune cererii.
Instanța respinge cererea de probațiune testimonială ca inadmisibilă cu motivarea că în recurs nu se pot administra probe noi, cu excepția înscrisurilor, iar salariu mediu la nivel de unitate a fost stabilit pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei intimate a solicitat respingerea recursului pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Arată că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că s-au operat restructurări și că reducerea unor posturi a fost făcută pentru motive temeinice care au fost arătate prin înscrisuri; că acordarea salariilor compensatorii nu este o obligație, ci o posibilitate.
Reprezentantul reclamantei intimate a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 6 iulie 2007 sub nr. 2959/108, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA A solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumelor reprezentând 9 salarii medii la nivel de societate conform prevederilor art. 60 din contractul colectiv de muncă înregistrat la A sub nr. 2496/19.04.2005, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că a fost angajata pârâtei în funcția de vânzător, prin decizia nr. 137/19.02.2007, pârâta încetându-i raporturile de muncă în baza art. 65 alin. 1 Codul Muncii; că ea se află în situația unei concedieri urmare a restructurării, pârâta fiindu-i datoare să-i achite drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, refuzul acesteia fiind nejustificat.
In drept invocă dispozițiile art. 969 cod civil, 65 alin. 1, 67, 287, 291 Codul Muncii, art. 60 din contractul colectiv de muncă înregistrat la A sub nr. 2496/19.04.2005, art. 172, art. 274 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA Aas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că la 5 ianuarie 2007, date fiind rezultatele economice slabe înregistrate de către activitatea de comercializare a produselor cu amănuntul, a fost adoptată decizia nr. 1 Consiliului de Administrație prin care au fost desființate un număr de 7 posturi, dintre care trei de vânzătoare.
La 29 iunie 2006, în completarea actului adițional nr. 82/5 aprilie 2006 la contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2496/19 aprilie 2005 fost adoptat actul adițional nr. 82 prin care au fost aduse unele modificări art. 60 al contractului colectiv de muncă, una dintre aceste modificări fiind și aceea că, în cazul în care, în urma restructurării, salariații își găseau loc de muncă în societățile nou create, aceștia nu mai primeau niciun salariu compensatoriu din partea societății, salariații urmând a primi salarii compensatorii în caz de restructurare, doar în situația în cae nu-și găseau loc de muncă în societățile nou create.
Mai arată că prin restructurare se înțelege o reorganizare a societății, o operațiune juridică în urma căreia i-au naștere noi subiecte de drept, or în cauză nu este vorba despre restructurare.
Prin sentința civilă nr. 1342 pronunțată la 21 noiembrie 2007, instanța a respins contestația reclamantei și a obligat reclamanta la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în funcția de vânzătoare până la 15 februarie 2007 când i-a încetat contractul de muncă în baza art. 65 alin. 1 Codul Muncii prin decizia nr. 137/19.02.2007.
A reținut că cele 9 salarii medii la nivel de societate se acordă eșalonat într-un interval de 5 luni în caz de concediere colectivă sau restructurare, din probatoriul administrat în cauză rezultând că în cadrul pârâtei nu a avut loc o concediere colectivă și că nu sunt aplicabile prevederile art. 60 din contractul colectiv de muncă.
În privința cheltuielilor de judecată a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamanta, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Arată că a făcut dovada cu probatoriul testimonial administrat că a avut loc o restructurare, situație în care sunt incidente prevederile art. 60 din contractul colectiv de muncă; că pentru a nu se plăti drepturile compensatorii, cu rea credință pârâta a trecut alt temei al desfacerii contractului de muncă.
Mai arata ca instanța a analizat doar ipoteza concedierii colective, nu și a restructurării, că deși a propus mai mulți martori, instanța a încuviințat doar unul, fiind prejudiciați a dovedi că a avut loc o restructurare.
In raport de acest aspect solicită instanței ca în baza art. 316 cod procedură civilă să caseze soluția și să rejudece cauza sub aspectul administrării tuturor probelor propuse pentru a face dovada restructurării.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8, 3041, 312 alin. 3, 316 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că proba testimonială este neconcludentă pentru a se dovedi că a avut loc o restructurare; că desființarea unor posturi în societate s-a făcut pentru eficientizarea activității și adaptarea activă la cerințele pieții, pentru a selecta personalul eficient sau calificat corespunzător și care să țină pasul cu introducerea tehnic; că nu se poate susține că ori de câte ori se reduce un post dintr-o cauză reală și serioasă a operat o restructurare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului cu motivarea că în cadrul unității pârâte a avut loc o restructurare în condițiile în care au fost concediați toți cei șase angajați care compuneau raionul "solduri", acest spațiu fiind închiriat de pârâtă unei alte societăți cu alt obiect de activitate.
Mai arată că a fost prejudiciată prin neaudierea tuturor martorilor și că salariul mediu trebuia stabilit pe baza unor documente provenite de la Camera de Muncă.
In consecință solicită casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fie rejudecarea cauzei și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7,8 coroborat cu art. 304]cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
In mod corect a reținut prima instanță că în cauză nu a avut loc o restructurare sau concediere colectivă și că reclamanta nu este îndreptățită la plata celor 9 salarii medii la nivel de unitate.
Conform art. 60 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 2496/19.04.2005 și la A sub nr. 82/29.06.2006, în caz de concediere colectivă sau restructurare, salariații vor beneficia de 9 salarii medii la nivel de societate, care se acordă eșalonat, într-un interval de 5 luni.
In speță nu a avut loc o concediere colectivă, temeiul concedierii menționat în decizia nr. 137/19.02.2007, necontestată de reclamantă, fiind dispozițiile art. 65 alin. 1 Codul Muncii, deci o concediere individuală.
Nici condițiile unei restructurări nu sunt îndeplinite în speță.
La data de 29 iunie 2006, în completarea actului adițional nr. 82/5 aprilie 2006 la contractul colectiv de muncă al SC SA înregistrat sub nr. 2496/19.04.2005, a fost adoptat actul adițional nr. 82, prin care au fost aduse unele modificări la art. 60 al contractului colectiv de muncă, una dintre aceste modificări fiind și aceea că, în cazul în care, în urma restructurării, salariații își găseau loc de muncă în societățile nou create, aceștia nu mai primeau niciun salariu compensatoriu din partea societății, salariații urmând a primi salarii compensatorii în caz de restructurare, doar în situația în care nu-și găseau loc de muncă în societățile nou create.
Rezultă din cele de mai sus că prin restructurare, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au înțeles operațiunea juridică în urma căreia i-au naștere noi subiecte de drept.
In cauză au fost desființate 6 posturi care reprezintă raionul solduri, ceea ce nu echivalează cu o restructurare în sensul menționat mai sus.
Natura juridică a operațiunii care a avut loc nu se dovedește cu martori, ci cu înscrisuri, decizia organelor de conducere, certificat de la ORC din care să rezulte operațiunile care au avut loc, astfel că în mod corect instanța de fond nu a procedat la audierea martorilor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedura civila, va respinge recursul ca neîntemeiat.
In privința cheltuielilor de judecată va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă și va obliga reclamanta recurentă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de catre reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1342 pronunțată la 21 noiembrie 2007 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA .
Obliga reclamanta recurentă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta intimată.
Irevocabilă.
Prounțată în ședință publică, 27 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
20.05.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Carmen
