Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3164/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3164
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 51 din 10.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Judecătoria Craiova,Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și s-a solicitat de către intimații reclamanți, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Curtea de APEL CRAIOVA prin sentința civile nr. 51 de la 10 octombrie 2008 Respinge acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Judecătoria Craiova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,având ca obiect drepturi bănești - acordare despăgubiri, reprezentând spor de vechime.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâților Judecătoria Craiova, Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA si Ministerul Justitiei la plata unor drepturi salariale restante reprezentând sporul de vechime în muncă pe perioada 01.09.2000 - 01.02.2004.
Potrivit art. 283 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Tot astfel, conform art. 166 alin.1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, fiind vorba de prestații periodice, pentru fiecare dintre acestea curge un termen distinct de prescripție, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 în conformitate cu care, în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, acesta este dat de momentul la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea (art. 8 din Decretul nr. 167/1958).
Este corectă susținerea reclamanților in sensul ca OG nr. 83/2000 nu conține nici o dispoziție de abrogare a art. 33 din Legea nr. 50/1996, după cum nici OUG nr. 177/2002 privind salarizarea nu conține vreo mențiune expresă de abrogare a prevederilor art. 33, iar stabilirea indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit pentru vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii.
Prin urmare, întrucât dreptul reclamanților la sporul de vechime nu a fost înlăturat printr-o dispoziție expresă, el continuând să existe în tot acest timp, dreptul la acțiune a început să curgă distinct pentru fiecare prestație lunară din momentul plății acesteia când, prin ipoteza, reclamanții puteau cunoaște paguba cauzată prin neplata sporului de vechime în muncă, spor de care trebuiau să beneficieze magistrații, după cum a reținut si Înalta Curte de Casație si Justiție prin decizia nr. XXXVI data in interesul legii privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1996.
Nu poate fi reținut argumentul reclamanților in sensul că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție este reprezentat de data pronunțării Hotărârii nr. 170/06.07.2006 a CNCD (care a decis ca prin eliminarea prevederilor Legii nr. 50/1996 referitoare la sporul de vechime doar in cazul magistraților s-a creat un tratament diferențiat intre această categorie si personalul auxiliar de specialitate), întrucât momentul de început al curgerii termenului de prescripție este stabilit de lege, respectiv de Decretul nr. 167/1958. În consecință, dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1996 au fost în vigoare în tot acest timp, iar reclamanții aveau posibilitatea să formuleze acțiune prin care să solicite plata sporului de vechime.
Conchizând asupra celor expuse, Curtea a constatat că, în raport de data introducerii acțiunii - 05.12.2007 și intervalul pentru care au fost formulate pretențiile - 01.09.2000 - 01.02.2004, dreptul la acțiune al reclamanților având ca obiect plata sporului de vechime este prescris, cererea s-a respins în considerarea acestei excepții.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență critica recurenților s-a referit la stabilirea eronată a momentului la care a început să curgă termenul de prescripție al acțiunii reclamanților, stabilit de instanța de fond ca fiind 01.10.2000, în opinia recurenților.
Deși, în cererea de chemare în judecată recurenții precizează că termenul respectiv a început să curgă de la data pronunțării Hotărârii nr. 170/06.07.2006, în cererea de recurs aceștia susțin că acest termen a început să curgă de la data pronunțării deciziei ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente;
Așa cum a reținut instanța de fond, termenul de prescripție al acțiunii reclamanților nu a început să curgă de la data pronunțării Hotărârii nr. 170/06. 07.2006 CNCD, așa cum au susținut în cererea de chemare în judecată, deoarece acest moment este stabilit de Decretul nr. 167/1958.
Or, în speță, dreptul reclamanților a continuat să existe, așa cum s-a stabilit și prin decizia pronunțată de ICCJ, în soluționarea recursului în interesul legii, iar reclamanții puteau cunoaște paguba produsă prin neplata acestuia, la momentul plății indemnizației lunare, dată de la care a început să curgă și termenul de prescripție pentru fiecare lună în parte.
În aceste condiții susținerea recurenților că termenul de prescripție ar fi început să curgă de la data pronunțării deciziei respective nu poate fi primită.
Nici susținerea acestora în sensul că nu se poate susține că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 01.10.2000, în condițiile în care actul normativ care abrogă drepturile magistraților avea vicii de procedură, nu poate fi primită, din moment ce instanța de fond nu a stabilit și reținut acest fapt.
Pentru considerentele expuse constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza art. 312 Cod pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 51 din 10.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Judecătoria Craiova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
28.05.2009
Red.jud. -
2 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
