Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 319/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 319/

Ședința publică de la 07 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1526 din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL G, cu sediul în G,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B,--3, sector 1 și reclamanții, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.05.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din 05.05.2008 care fac parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 07.05.2008 pentru când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 6678/121 din 19.10.2007 la Tribunalul Galați, reclamanții, -, --, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați solicitând obligarea acestora la plata îndemnizației lunare de 10 % din salariul de bază începând cu data de 19.04.2007 și până la data pronunțării hotărârii, actualizată cu rata inflației la data plății efective a acestora și în continuare.

Au mai solicitat obligarea pârâților să includă în bugetul de stat sumele datorate.

Au solicitat introducerea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Au arătat reclamantele că îndeplinesc funcția de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Tecuci.

Au mai susținut că art. 6 alin. 2 din Codul muncii, consacră principiul pentru muncă și pregătire profesională egală, drepturi egale, principiu ce se regăsește și în disp. art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

De asemenea, au precizat că OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitatea între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egală.

Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv OG nr. 83/2000 "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".

Astfel, au considerat reclamantele că față de grefierii menționați mai sus, sunt tratate inegal din punct de vedere al salarizării, discriminate fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care, au promovat prezenta acțiune.

Pârâtul Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

A invocat disp. Legii nr. 50/1996 potrivit căreia, de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte din personalul auxiliar, expres prevăzut de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată.

A mai precizat pârâtul că restul personalului auxiliar, nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității, nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.

De asemenea, a susținut că nici dispozițiile Codului muncii, invocate de către reclamante, nu contravin prevederilor Legii nr. 50/1996, dat fiind faptul că nu tot personalul auxiliar desfășoară a activitate egală, sarcinile fiecăruia fiind stabilite prin fișa postului.

Prin sentința civilă nr. 1526 din 19.10.2007 s-a admis în parte acțiunea civilă a reclamanților, -, --, și.

Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să plătească reclamanților îndemnizația lunară de 10 % din salariul de bază începând cu data de 19.04.2007 și până la încetarea stării de discriminare, actualizată cu indicele de inflație la data plății.

S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâților să includă în bugetul de stat sumele solicitate prin acțiune.

Instanța de fond a reținut că acțiunea civilă a reclamanților este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă, le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

G nr. 137/2000, prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate, la care România este parte.

Art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, prevede că, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.

În prezenta cauză, deși reclamantele îndeplinesc funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Tecuci, nu primesc sporul de 10% arătat mai sus, fiind astfel discriminate și prejudiciate în sensul dispozițiilor invocate.

Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se o discriminare în cadrul aceleiași profesii.

Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10%, reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.

Capătul de cerere prin care reclamantele au solicitat ca pârâtele să fie obligate să includă în bugetul de stat la prima rectificare de buget sumele solicitate prin acțiune, este nefondat, motivat de faptul că atribuții în acest sens are Ministerul Finanțelor Publice, a mai reținut instanța de fond.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției a susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât plata îndemnizației lunare de 10 % a fost stabilită de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar de specialitate prevăzut în mod expres în art. 19 alin. 3 și numai în raport cu timpul efectiv lucrat.

Instituirea acestui spor,a arătat recurentul, reprezenta o problemă de legiferare.

Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției la plata acestor drepturi salariale reprezentând îndemnizația de 10 % reprezintă o adăugare la lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești, a arătat recurentul pârât.

Instanța de fond, a arătat recurentul pârât, a reținut greșit că modalitatea de acordare a îndemnizației de 10 % reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră întrucât nu a ținut cont de dispozițiile art. 38 (2), art. 42 (2) și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii cu care se dispune că: "Personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora iar în cadrul secției de către președintele secției"; că "atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor"; că "președintele instanței stabilește prin ordin de serviciu repartizarea personalului pe secții, în raport de pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia".

Or, personalul auxiliar de specialitate care nu participă la activitățile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu poate beneficia de procentul în discuție, a arătat recurentul-pârât.

Referitor la obligarea plății acestui spor și pentru viitor, până la înlăturarea discriminării, aceasta este inadmisibilă, pentru că se referă la un drept viitor care nu s-a născut însă.

Pe de altă parte, în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și acordate de lege, or acest drept nu este prevăzut în legislația în vigoare.

A mai susținut recurentul-pârât că dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 care prevede acordarea acestei îndemnizații de 10 % anumitor categorii de grefieri nu sunt discriminatorii.

Dispoziția legală are în vedere pe grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie și a celor care sunt secretarii comisiei pentru cercetarea averii, a arătat recurentul-pârât.

Ulterior, a arătat recurentul-pârât, prin art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor s-a prevăzut acordarea acestei îndemnizații în aceleași condiții.

Or, între Legea nr. 50/1996, nr.OG 8/2007 și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte nu există contradicții și nu a fost încălcat art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, a arătat recurentul-pârât, nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Deci, în mod greșit instanța de fond reținut că instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat deoarece unul din principiile de bază a sistemului de salarizare este reprezentat de principiul diferențierii salariilor în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii, condițiile de muncă iar în cadrul fiecărei funcții sau meserii salarizarea se diferențiază în raport de trepte profesionale sau gradul profesional, de gradație, respectiv de clasa de salarizare.

A mai arătat recurentul-pârât că nu poate fi considerată o discriminare distincția făcută în ceea ce privește salarizarea întrucât nu aveam de a face cu situații comparabile, cu persoane aflate în situații comparabile.

A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile a reclamanților ca nefondată.

În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 și 3041Cod procedură civilă.

În motivarea recursului său Curtea de APEL GALAȚIa arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000.

S-a arătat că atribuțiile personalului auxiliar de specialitate sunt prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești și în fișa postului, repartizarea acestui personal pe secții și compartimente de activitate făcându-se de președintele instanței prin ordin de serviciu, deci, acest personal beneficiază de aceste drepturi numai în condițiile în care în fișa postului are prevăzute atribuțiile menționate în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996.

Or, nu tot personalul auxiliar de specialitate al unei instanțe participă la realizarea acestor activități, ci numai cel desemnat în acest scop, astfel că nu se poate susține că toți depun o muncă egală, că toți au aceleași responsabilități.

A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii civile formulată.

În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă intimații-reclamanți au solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI.

Au arătat că instanța de fond a reținut corect existența unei discriminări întrucât toți grefierii au aceeași pregătire, volumul de muncă fiind uneori mai mare față de cel desfășurat la compartimente, executări civile, penale, grefierii de ședință, grefierii arhivari, grefierii registratori având o mare responsabilitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu pe lângă celelalte atribuții.

Deci, această diferențiere salarială dată de sporul de 10 % este arbitrară și nu stabilită pe criterii obiective, au arătat intimații-reclamanți.

Chiar legiuitorul a înțeles să înlăture această discriminare, astfel că prin Legea de aprobare a OUG nr. 100/2007 dispozițiile art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 a fost abrogată dispunându-se majorarea cu 10 % a coeficientului de multiplicare pentru tot personalul auxiliar de specialitate, au arătat intimații-reclamanți.

Analizând hotărârea instanței de fond, în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aprobate în cauză, de criticile formulate de recurenți, cât și de dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, astfel că recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata sporului de 10 % până la încetarea stării de discriminare.

Or, încetarea stării de discriminare s-a produs prin Legea nr. 97/14.04.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 294/15.04.2008 care a abrogat dispozițiile art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 care preluase acordarea sporului de 10 % din Legea nr. 50/1996 pe care a abrogat-o total.

Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este netemeinică având în vedere actul normativ nou, astfel că plata acestui spor urmează a fi făcută pentru intervalul 19.04.2007 și până la data de 19.04.2008, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății.

Pe fondul cauzei privind dreptul de acordare al acestui spor intimaților-reclamanți susținerile recurenților nu pot fi primite.

Nu poate exista o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești atât timp cât se analizează legalitatea aplicării unor dispoziții legale prin prisma normelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, a normelor nr.OG 137/2000, a dispozițiilor Codului muncii aplicabile speței în cauză.

În atare condiții, existența unei stări de discriminare în cadrul personalului auxiliar, apreciem corectă soluția instanței de fond.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la art. 14 din Convenție, a arătat că, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Pentru ca o asemenea încălcare să aibă loc, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.

S-a mai statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că, dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.

Potrivit disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.

De asemenea, art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000 instituie principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării care sunt garantate prin exercitarea dreptului la muncă, la condiții de muncă echitabile, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.

În speța de față, constatăm că, este vorba de un tratament diferențiat ce se aplică personalului auxiliar, respectiv se realizează o deosebire între grefierii care participă la efectuarea anumitor acte de procedură din anumite compartimente, ce beneficiază de o indemnizație de 10% și ceilalți grefieri, care nu primesc această indemnizație, încălcându-se dispozițiile legale mai sus menționate.

Această diferențiere salarială de 10% o apreciem nejustificată, contrar susținerilor invocate de ambele recurente, iar aplicarea criteriului complexității și a responsabilității muncii nu își găsește nici o justificare rezonabilă.

Fiecare compartiment din cadrul instanțelor implică desfășurarea unei activități complexe din partea personalului, neputându-se stabili criterii concrete de dificultate.

Nu considerăm că activitatea desfășurată de grefierii din cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, precum și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura insolvenței desfășoară o muncă cu grad ridicat de dificultate sau responsabilitate, comparativ cu orice alt grefier (ca de exemplu, un grefier de ședință, grefierul-arhivar sau registrator care au de asemenea, atribuțiile prevăzute de același Regulament de ordine interioară, a căror muncă este, la fel de complexă).

De asemenea, și dacă privim din alt punct de vedere, respectiv prin prisma faptului că, potrivit Secțiunii a V-a din Regulament, în cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, sunt desemnați judecători cu atribuții privind activitatea acestor compartimente sau sunt judecători cu atribuții de judecători sindici care au aceleași drepturi salariale la fel ca și ceilalți judecători, apare cu atât mai evidentă discriminarea din cadrul personalului auxiliar și ne întărește convingerea că, nu există nici o justificare rezonabilă și obiectivă pentru a menține această diferențiere de tratament.

În consecință, împărtășim punctul de vedere exprimat de prima instanță în sensul că modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezentând prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră iar reclamanții care îndeplinesc funcții de grefieri în sensul legii (art. 3 al. 1 din Legea nr. 567/2004) au dreptul la o retribuție egală pentru muncă egală.

De altfel, că această măsură de acordare a îndemnizației de 10 % pe anumite criterii era discriminatorie este confirmată de faptul că legiuitorul, prin Legea nr. 97/2008 de aprobare a nr.OUG 100/2007, a înțeles să elimine acordarea acestei îndemnizații pentru anumite categorii de grefieri și să majoreze cu același procent de 10 % coeficienții de multiplicare pentru tot personalul auxiliar de specialitate.

Având în vedere cele menționate mai sus, cât și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, urmează a admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI.

Urmează a modifica în parte sentința civilă nr. 1526/2007 în sensul că va obliga pârâții să plătească îndemnizația lunară de 10 % din salariul de bază începând cu data de 19.04.2007 și până la data de 19.04.2008, data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2008, actualizată cu indicele de inflație, în loc de datat de 19.04.2007 și până la încetarea stării de discriminare.

Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 1526/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1526 din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința civilă nr. 1526/19.10.2007 a Tribunalului Galați în sensul că:

Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL G să plătească reclamanților, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul G, indemnizația lunară de 10% din salariul de bază, începând cu 19.04.2007 și până la data de 19.04.2008 în loc de 19.04.2007 până la încetarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 07 Mai 2008.

Pt. Președinte, Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Benone Fuică

judecător, -,

aflat în cf. art. 261 al.2, aflat în cf. art. 261 al.2

PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Benone Fuică

Dr. Dr.

Pt. grefier,

aflat în, cf. art. 261 al. 2.

Grefier șef secție,

-

: - -

: 2 ex.//24 Iulie 2008

Fond: /

Asistenți judiciari: /

Președinte:Benone Fuică
Judecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Valentina Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 319/2008. Curtea de Apel Galati