Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL Nr. 321/200
Ședința public de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - judector
- - - președinte de secție
- grefier
Pe rol se afl soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng, T - Structura Central, Direcția Național Anticorupție, și Ministerul Finanțelor Publice - prin A împotriva sentinței civile nr. 27/16.01.2008 pronunțat de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint pentru pârâta recurent Parchetul de pe lâng lipsind celelalte prți.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier, dup care se constat c s-a depus la dosar din partea Parchetului de pe lâng Curtea de APEL ALBA IULIA întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului recurent arat c nu mai are alte cereri de formulat împrejurare faț de care instanța constat cauza în stare de soluționare, acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtului recurent susține recursurile declarate de pârât, solicitând admiterea acestuia, așa cum a fost formulat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de faț;
Prin cererea înregistrat la Tribunalul Alba în dosar nr- reclamanții, G, (), a, (), a, (), și au chemat în judecat pârâții PARCHETUL DE PE LÎNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, T-STRUCTURA CENTRAL, DIRECȚIA NAȚIONAL ANTICORUPȚIE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL ALBA IULIA și PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL ALBA solicitând s se dispun obligarea pârâților la plata în favoarea fiecrui reclamant a sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2005-2006, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecrei sume și pân la data plții efective; obligarea pârâților T-STRUCTURA CENTRAL, DIRECȚIA NAȚIONAL ANTICORUPȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor în carnetul de munc.
În motivarea acțiunii au artat c au calitatea de magistrați, procurori în cadrul PARCHETULUI DE PE LÂNG CURTEA DE APEL ALBA IULIA și a parchetelor subordonate, precum și în cadrul DIICOT și DNA - Serviciul Teritorial Alba iar în art.41 ind.1 al.1 din legea nr.50/1996 s-a prevzut clar și fr echivoc c magistrații au dreptul la o prim de concediu de odihn.
De asemenea, normele constituționale precum și prevederile cuprinse în Legea nr.24/2000 prevd posibilitatea restrângerii sau limitrii unui drept material sau subiectiv dar nicidecum suspendarea acestuia, deoarece un drept câștigat nu poate fi restrâns decât printr-un alt act normativ de aceeași forț și putere de dispoziție.
Prin OUG 177/2002 intrat în vigoare la 01.01.2003 s-a reglementat salarizarea și alte drepturi ale reclamanților, acest act normativ fiind abrogat prin OG 27/2006 modificat prin legea 45/2007.
Așadar, din moment ce dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu nu mai sunt în vigoare, conform art.3 cod civil, instanța are posibilitatea procedural s extind interpretarea și aplicarea legii la situații pe care aceasta nu le mai reglementeaz așa încât suspendarea, respectiv refuzul plții primei de concediu nu se poate transforma într-o msur cu caracter permanent, pentru c aceasta ar determina în mod greșit și nelegal înlturarea acestui drept.
Au mai susținut c exist posibilitatea aplicrii prevederilor art.41 ind.1 al.1 din Legea 50/1996 raportat și la dispozițiile art.8 al. 7 din Legea 511/2004 a bugetului de stat.
Prin precizarea de acțiune depus la dosarul cauzei(fila 47) reclamanții au solicitat ca mențiuni în carnetele de munc ale reclamanților s fie fcute de:
- - Structura central și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL ALBA IULIA, pentru reclamanții, și;
- Parchetul de pe lâng Curtea de APEL ALBA IULIA, pentru reclamanții, G, ( pentru anul 2005), ( ), A, (), ( pentru anul 2006), A, (), (pentru anul 2005) și (pentru anul 2005);
- Direcția Național Anticorupție, pentru reclamanții, ,.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Național Anticorupție a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat raportat la dispozițiile Deciziei nr. XXIII/12.12.2005 în sensul c magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptțiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementat prin art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996.
Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul c potrivit art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006 competența soluționrii cererii revine Curții de Apel Bucure ști, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibil, cu aceeași argumentație ca și DNA.
Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție au formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite prezenta cerere, acesta s fie obligat la virarea fondurilor necesare, invocându-se în drept prev. art. 60-63 Cod procedur civil.
Asupra acestei cereri de chemare în garanție, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședinț din data de 28.11.2007 în sensul disjungerii ei și transpunerea acesteia spre competent soluționare în favoarea Secției Comerciale și de contencios Administrativ a Tribunalului Alba.
Pârâții Parchetul de pe lâng Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lâng Tribunalul Alba au formulat întâmpinare prin care solicit respingerea acțiunii ca nefondat, pentru aceleași considerente ca și ceilalți pârâți.
Prin sentința civil nr. 27 din 16 Ianuarie 2008 pronunțat în cauz, Tribunalul Albaa respins excepția necompetenței materiale a instanței invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A admis acțiunea civil formulat de reclamanții, G, (), a, (), a, (), și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lâng Tribunalul Alba, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Național Anticorupție B, și DIICOT - Structura Central cu sediul în B și în consecinț:
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților, corespunztor raportului de serviciu avut de aceștia, a drepturilor bnești cuvenite pe anii 2005 și 2006, cu titlu prim de vacanț, sum care urmeaz a fi actualizat cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material pân la data plții efective.
A obligat pârâții s efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de munc al fiecrui reclamant, dup cum urmeaz:
- - Structura central și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL ALBA IULIA, pentru reclamanții, și;
- Parchetul de pe lâng Curtea de APEL ALBA IULIA, pentru reclamanții, G, ( pentru anul 2005), ( ), A, (), ( pentru anul 2006), A, (), (pentru anul 2005) și (pentru anul 2005);
- Direcția Național Anticorupție, pentru reclamanții, ,.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut în privința excepției invocate c obiectul acțiunii dedus judecții nu este o contestație asupra modului de calcul al drepturilor salariale, ci obligarea pârâților la plata unor drepturi stabilite prin acte normative, regsindu-ne în prezența unui conflict de drepturi în sensul dispozițiile art. 281-282 codul muncii.
În aceste condiții a considerat c nu sunt incidente dispozițiile art. 36 alin.2 din OUG nr.27/2006 ci dispozițiile art. 2 alin.1 lit. c cod procedur civil potrivit crora tribunalul judec în prim instanț conflictele de munc, astfel c excepția necompetenței materiale a instanței invocat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este neîntemeiat.
Pe fondul cauzei a reținut c reclamanții au calitatea profesional de magistrați, procurori în cadrul PARCHETULUI DE PE LÂNG CURTEA DE APEL ALBA IULIA și a parchetelor subordonate, precum și în cadrul DIICOT și DNA - Serviciul Teritorial Alba.
Drepturile salariale așa cum au fost ele expres prevzute de lege, nu pot face obiectul limitrii sau neplții acestora și pentru faptul c, pentru realizarea unui serviciu stabil, eficient și imparțial, reclamanții sunt supuși unui regim sever de incompatibilitți, interdicții și conflicte de interese.
Potrivit art.16 al.1 din Constituția României și art.23 al.2 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, "toți oamenii au drepturi fr nici o discriminare la salariul și celelalte sporuri și adaosuri egale pentru munc egal"; în acest sens se pot reține și prevederile art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și economice șiart.14 din Convenția pentru Aprarea Drepturilor Omului și Libertților Fundamentale.
Din interpretarea actelor normative ulterioare legii nr.50/1996 a reținut c suspendarea aplicrii art.41 ind.1 din legea nr.50/1996 nu a vizat expres dreptul reclamanților la prima de concediu pe anii 2005-2006; așa încât, suspendarea exercițiului dreptului la primele de concediu nu echivaleaz cu însși înlturarea acestuia.
Ca un drept prevzut s nu devin doar o obligație lipsit de conținut, ceea ce ar constitui o îngrdire nelegitim a exercitrii lui, un atare drept nu poate fi considerat c nu a existat pe perioada anilor 2005-2006, reținându-se c doar exercițiul lui a fost suspendat și nu înlturat, în caz contrar s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial s fie lipsit de substanța sa și, practic, s devin lipsit de valoare.
Susținerea pârâților în sensul c potrivit Deciziei ICCJ nr. XXIII/2005, reclamanților li s-ar cuveni prima de concediu doar pe anii 2001-2002 fost înlturat cu motivarea c aceast decizie are forț obligatorie doar pentru perioada supus cercetrii și aprecierii judectorești, respectiv pentru anii 2001-2004 iar prin decizia nr. XII din data de 05.02.2007 pronunțat în dosar nr.30/2006 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și s-a stabilit c prima de concediu se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat c pretențiile reclamanților sunt întemeiate și a admis acțiunea acestora, cu obligarea pârâților la plata ctre reclamanți a drepturilor salariale solicitate cu titlu de prim de vacanț, egal cu indemnizația brut din luna anterioar plecrii în concediu pentru perioada anilor 2005-2006, suma restant urmând a fi actualizat cu rata inflației pân la data plții efective, conform prevederilor art.1084-1086 cod civil.
În baza prevederilor Decr.92/1976, pârâții T-STRUCTURA CENTRAL, DIRECȚIA NAȚIONAL ANTICORUPȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL ALBA IULIA au fost obligați s efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de munc al reclamanților, conform prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng, Direcția Național Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice
Prin recursurile formulate, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng și Direcția Național Anticorupție criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie au solicitat modificarea ei, pentru motivele prevzute de art. 304 pct. 4 și pct. 9 cu aplicarea dispozițiilor art. 304/1 Cod procedur civil, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții au susținut c prin soluția pronunțat instanța de fond și-a depșit atribuțiile puterii judectorești, înclcând prevederile art. 329 alin.3 Cod procedur civil. respectiv cele statuate obligatoriu prin Decizia nr. XXIII /2005 a -Secțiile Unite.
În al doilea rând, au artat c din moment ce prin art.50 din OU. nr.177/2002 dreptul la prima de concediu a fost abrogat, acest drept de natur fiind reintrodus de-abia prin Legea nr.45/2007 de modificare și completare a nr.OUG27/2006, reclamanții nu sunt îndreptțiți a primi aceste drepturi bnești pe anul 2005.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Jam ai artat c obligația de plat instituit în sarcina sa este imposibil deoarece recurentul nu are alte surse de finanțare decât cele aprobate prin legile bugetului și c din moment ce nu are alocate astfel de sume, cu aceast destinație, nu poate efectua plți.
Sub un ultim aspect a susținut c instanța de fond nu a luat în considerare la pronunțarea sentinței, cererea de chemare în garanție formulat și depus în termen legal, înlturând astfel în mod nelegal un mijloc legal de aprare al pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lâng
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice Aac riticat sentința susținând c în mod greșit a fost respins excepția lipsei calitții procesuale pasive pe care a invocat-o întrucât nu este ordonator de credite în domeniul în care își desfșoar reclamanții activitatea, astfel c nu dispune de bugetul Ministerul Public.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod procedur civil, precum și din oficiu, în limitele prevzute de art.306 alin.2 Cod procedur civil, Curtea constat recursurile fondate, din urmtoarele considerente:
Perioada în care exista dreptul la prima de concediu acordat magistraților în temeiul art.41/1 alin.1 din Legea nr. 50/1996 modificat și completat prin nr.OG83/2000 a fost stabilit, cu forț obligatorie prin Decizia nr. XXIII pronunțat de J - Secțiile Unite, în dosar nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lâng
Prin aceast decizie, instanța superioar a statuat c "în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul laprima de concediu, pe lâng indemnizația de concediu, respectiv la o sum egal cu indemnizația brut sau, dup caz, cu salariul brut din luna anterioar plecrii în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementat prin dispoziția legal menționat".
În considerentele acestei decizii se reține c la data de 01.01.2003, când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002, au fost abrogate implicit și dispozițiile art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legii la o prim pentru perioada concediului de odihn".
În raport de aceast situație, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal, salarizat în baza Legii nr. 50/1996 a încetat s mai subziste, nemaiputând s fie pretins cu începere de la 01.01.2003. S-a mai artat, c efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevzut dreptul subiectiv, deoarece " a considera astfel, înseamn s se prelungeasc valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicrii acestui text și dup abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedur civil, " dezlegarea dat problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii gsindu-și rațiunea în necesitatea formrii și menținerii unei jurisprudențe unitare, pe întreg teritoriul țrii, astfel c deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dac instanța suprem face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezint aplicarea dispozițiilor art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG nr. 83/2000.
Faț de cele de mai sus, în speț, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul c dreptul reglementat de acest text de lege a încetat s mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicit a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de ctre instanța suprem în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dat prin decizia sus menționata este relevant și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și ulterioar acesteia.
În același sens este de reținut c prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea special în domeniul salarizrii acestei categorii profesionale ulterior Legii nr. 50/1996, nu s-a mai prevzut dreptul la prima de concediu pentru magistrații, acest drept fiind reglementat din nou abia prin legea nr.45/60.03.2007 publicat în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judectorilor.
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne și a normelor europene invocate de reclamant, un drept trebuie s-și aib izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care s reglementeze un atare drept, pe perioada în discuție, pretențiile reclamantei sunt nefondate și trebuiau respinse ca atare.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevzute de art.14 al Convenției pentru Aprarea Drepturilor Omului și a Libertților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existenț independent, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertțile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 pronunțat de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție privește dreptul polițiștilor la prima de concediu, constând într-o sum egal cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu, pentru perioada anilor 2004 - 2006, conform dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobat cu modificri prin Legea nr. 353/2003, cu modificrile și completrile ulterioare*) nu drepturile magistraților, cum greșit a reținut prima instanț.
În consecinț, se constat c aspectele critice invocate de pârâți sunt fondate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.2 Cod procedur civil, coroborat cu art.81 alin.2 din Legea nr.168/1999, Curtea va admite recursurile declarate de pârâți și va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng, T - Structura Central, Direcția Național Anticorupție, și Ministerul Finanțelor Publice - prin A împotriva sentinței civile nr. 27/16.01.2008 pronunțat de Tribunalul Alba în dosarul nr- și în consecinț;
Modific în tot sentința atacat în sensul respingerii acțiunii formulat de reclamanții, G, (), A, (), A, (), și, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL ALBA IULIA Parchetul de pe lâng Tribunalul Alba, Direcția Național Anticorupție, și Ministerul Finanțelor Publice - prin și DIICOT - Structura Central.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședința public de la 23 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani | Judector, | Judector, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
Jud. fond.,
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica
