Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3222/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3222
Ședința publică din data de 20 Mai 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.158/02.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că prin serviciul registratură intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au depus întâmpinare cu exemplar pentru comunicare, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin nr.158/2/dec.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
A fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public.
Pentru a se pronunța astfel instanța reținut următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 3 din 50/1996, cu modificările ulterioare, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. "
Prin dispoziția legala citata, legiuitorul a prevăzut in cazul salariaților care efectuează activitățile enumerate in textul de lege, acordarea unei indemnizații de 10% lunar, calculata in raport cu timpul efectiv lucrat.
Aceasta indemnizație a fost legiferata in considerarea activităților si atribuțiile specifice pe care le presupun procedurile enumerate in text.
Reclamanta a invocat existenta unei discriminări in raport cu grefierii care beneficiază de acest spor si care exercita activitățile respective.
Potrivit rt. 2(1) din OG 137/2000, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Legiuitorul a stabilit in cadrul categoriei, in mod general numita, personal auxiliar de specialitate, o diversitate de funcții, având in vedere multitudinea atribuțiilor de serviciu care corespund fiecărei funcții in parte.
o politica de competente diverse sub aspectul atribuțiilor si activităților desfășurate, legiuitorul a stabilit si o politică de salarizare diferită aferenta funcțiilor si activităților desfășurate.
Reclamanta a susținut, în esență, faptul că există două situații comparabile, tratate juridic diferit, fără nici o justificare obiectivă.
La analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminare, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat între situații comparabile sau analoage manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Situațiile invocate de reclamanta nu sunt comparabile, cu atât mai puțin analoage, fiind diferite sub aspectul complexității atribuțiilor de serviciu exercitate efectiv si sub aspectul activităților desfășurate in concret.
Prin urmare modul de organizare a muncii, stabilirea atribuțiilor sunt prerogative exclusive ale angajatorului, care va stabili si un sistem remuneratoriu distinct in functie de complexitatea activitatilor exercitate.
Pe de alta parte, s-au retinut si considerentele, cuprinse in Decizia nr. 819/2008 a Curtii Constitutionale, potrivit cu care, referitor la prevederile art.1, art.2 alin.3 si art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 se arata: " un asemenea inteles al dispozitiilor ordonantei, prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, este evident neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor in stat.
Ca atare, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile respective sunt neconstitutionale in masura in care din acestea s-ar desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prvederi cuprinse in alte acte normative.
Nu in ultimul rand prima instanță a reținut solutia pronuntatata de Inalta C de Justitie si Casatie care prin Decizia nr.24/2008, a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca dispozitiile art.19 alin.3 din 50/1996 si ale art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 se interpreteaza in sensul ca indemnizatia lunara de 10% din salariul de baza nu se cuvine decat categoriilor de grefieri expres si limitativ prevazute de normele mai sus mentionate.
In raport de prevederile art.329 alin. 3 cpc dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând că, personalul auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolja formulat o acțiune similară, fiind omisă din eroare din acea acțiune, motiv pentru care a formulat separat o nouă acțiune.
Prin sentința civilă nr.741/28.02.2008 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Dolja admis acțiunea colegilor săi având același obiect și în cursul lunii octombrie, aceștia au și primit 30% din sumele reprezentând plata acestei indemnizații.
În acest fel i s-a aplicat un tratament diferențiat, deoarece persoanele aflate în aceeași situație juridică trebuie să beneficieze de același tratament potrivit jurisprudenței CEDO.
Invocă în acest sens Hotărârea CEDO nr- în cauza BEIAN împotriva României, decizia 819/2008 a Curții Constituționale și Decizia nr. 24/2008 a ÎCCJ.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului, precizând că sub aspectul indemnizației solicitate de reclamantă s-a pronunțat ÎCCJ, admițând recursul în interesul legii, prin decizia nr.24/12 mai 2008, stabilind că dispoz. art.19 al.3 din Legea 50/1996 și ale art.3 al.8 din OG 8/2007 se interpretează în sensul, că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri, expres și limitativ prevăzute de normele menționate.
Acordarea acestei indemnizații, numai anumitor categorii de personal de specialitate nu constituie o discriminare, așa cum este aceasta definită în lege, iar prevederile criticate au un scop legitim, respectiv recompensarea personalului care lucrează în condiții evidente de stres și cu un volum mare de lucrări, iar acordarea acestei indemnizații este adecvată și necesară.
Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.2 al.1 și al.11, precum și dispoz. art.27 din OG 137/2000 sunt neconstituționale.
Un asemenea înțeles al ordonanței prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP D depune la dosar întâmpinare solicitând, de asemenea respingerea recursului, apreciind că în mod corect a fost respinsă cererea de chemare în garanție, deoarece nu există obligație legală care să poată fi invocată în temeiul art.60,63 pr.civilă, neexistând raporturi juridice între pârâți și această instituție.
Învederează de asemenea, că în mod corect, în considerentele hotărârii au fost reținute dispoz. Deciziei 819/2008 a Curții Constituționale și ale Deciziei 24/2008 a ÎCCJ.
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ- DIICOT formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului deoarece nu are calitate procesuală pasivă, întrucât recurenta nu se află în raporturi juridice de muncă cu această instituție.
Curtea constată a fi nefondat recursul declarat de reclamantă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.24/12 mai 2008 pronunțată de ÎCCJ, în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că dispoz. art. 19 al.3 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale art.3 al.8 din OG 8/2007, se interpretează în sensul că, indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Potrivit dispoz. art.329 al. 3 C:pr.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe.
În aceste condiții, în care a fost clarificat aspectul referitor la persoanele îndreptățite să beneficieze de această indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, Curtea reține că solicitarea reclamantei de a i se acorda această indemnizație este neîntemeiată,aceasta nefăcând parte din categoriile de grefieri expres și limitativ prevăzuți de lege care pot încasa aceste drepturi bănești.
Astfel așa cum rezultă din considerentele deciziei în interesul legii sunt admisibile diferențieri de salarii pentru funcții /posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor,importanța și complexitatea muncii,cu funcția/postul/meseria îndeplinită după cantitatea,calitatea și valoarea muncii,în raport de condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă,îndeosebi în specialitate diferită.
Se reține deasemenea că în raport de dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și ale art.3 alin.8 din OG8/2007,în prezent abrogate,au putut beneficia de indemnizația lunară de 10% din salariul de bază doar grefierii care participau la efectuarea actelor procedurale menționate de prevederile legale respective,fără ca salariile acestor grefieri să fie discriminatorii față de salariile celorlalți grefieri.
Aceste dispoziții legale nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor,întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiailor acestui drept salarial suplimentar,constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit art.60 al.1 din legea 567/2004, pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar de specialitate are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate și cu alte criterii prevăzute de lege.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate a unor sporuri și indemnizații salariale, avându-se în vedere specificul activităților prestate sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de legea care reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite justifificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Curtea a concluzionat, că nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparate.
În raport de aceste considerente ale deciziei de casate, instanța de recurs constată nu se poate reține existența unei discriminări între recurentă și categoriile de personal auxiliar care beneficiază de aceste drepturi, în sensul OG 137/2000.
Sunt considerentele pentru care în temeiul art.312 pr.civilă, se va respinge recursul, declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.158/02.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
Tehn./Ex.219.06.2009
- -
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
