Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3292/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3292
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta recurentă CRAMA SRL REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 813 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă Crama SRL Reșița, avocat T, în substituirea avocatului, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială și delegația de substituire.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată. Susține că în mod greșit a fost admisă acțiunea și anulate deciziile emise de recurentă, câtă vreme în speță s-a dovedit că reclamanta a lipsit în mod nejustificat de la serviciu și minusul din gestiune.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 813/23.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Crama SRL Reșița, au fost anulate deciziile nr. 2/31.01.2008 și nr. 2/5.02.2008 emise de pârâtă, s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite începând cu luna ianuarie 2008 până la reintegrare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei în baza contractului individual de muncă, fiind concediată potrivit art.61 lit.a Codul muncii.
Anterior emiterii deciziei nr. 2/31.01.2008 nu a avut loc nici o discuție între părți, ocazie cu care reclamanta să-și fi dat consimțământul la încetarea contractului de muncă, aspect necontestat de către pârâtă prin întâmpinare.
Reclamanta a semnat dispoziția pe care s-ar fi consemnat încetarea contractului de muncă însă, cu mențiunea că nu cunoaște temeiul în baza căruia a încetat contractul de muncă, îndoială care îi profită.
În speță nu a intervenit o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, dar pârâta a emis a doua deciziei cu nr. 2/5.02.2008 prin care a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă în temeiul art.61 lirt.a Codul muncii, fără însă a îndeplini în condiții legale procedura cercetării prealabile.
De asemenea, s-a reținut că pârâta nu a menționat în concret starea de fapt avută în vedere la aplicarea sancțiunii și neacoperind acest viciu, nu s-a putut determina data săvârșirii abaterilor în raport de data aplicării sancțiunii.
Nici convocarea reclamantei pentru ascultare nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, în sensul că nu există dovada că pârâta ar fi luat măsuri de comunicare a datei convocării.
Totodată, pârâta nu a dovedit că sancțiunea aplicată reclamantei este corectă întrucât din probe nu rezultă că aceasta ar fi comis abaterea, iar lista de inventar nu a fost semnată de reclamantă, astfel că procedura inventarierii gestiunii nu s-a desfășurat în condiții legale.
Cu privire la doua abatere, s-a reținut că pârâta nu a făcut nici o dovadă referitor la absențele de la serviciu.
Pârâta a depus declarațiile extrajudiciare încercând să dovedească plata salariului cuvenit reclamantei pe luna ianuarie 2008 însă, acele înscrisuri nu sunt conforme cu dispozițiile art.163 alin.1 Codul muncii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii contestației.
Hotărârea este criticată pentru motive de nelegalitate, în sensul următoarelor:
În mod greșit prima instanță a reținut că decizia de desfacere a contractului de muncă nu respectă acordul părților, cu toate că reclamanta a fost de acord cu desfacerea contractului de muncă exprimându-și astfel voința, iar mențiunea că nu cunoaște articolul de lege nu poate să-i profite.
Abaterile de care s-a făcut vinovată reclamanta au fost dovedite, însă prima instanța în mod părtinitor nu le-a reținut.
Procedura prealabilă a desfacerii contractului de muncă s-a îndeplinit conform dispozițiilor legale, existând la dosar convocarea făcută reclamantei și procesul-verbal încheiat în prezența a doi martori din care rezultă că reclamanta a refuzat să semneze convocarea.
Mai mult, instanța de fond nu a reținut că reclamanta nu a contestat săvârșirea abaterilor disciplinare.
Prin întâmpinare, intimata s-a opus admiterii recursului, solicitând menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Examinând recursul declarat, prin prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a analizat legalitatea deciziilor nr.2/31.01.2008 și nr.2/5.02.2008 privind încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților și respectiv prin desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Astfel, în mod corect a reținut că decizia nr. 2/31.01.2008 nu reprezintă un act juridic care să exprime voința părților, întrucât reclamanta, în calitate de angajat, nu și-a exprimat consimțământul, semnătura înscrisă pe decizia respectivă, cu mențiunea că nu cunoaște temeiul de drept al încetării raporturilor de muncă nu poate fi considerat un consimțământ liber exprimat.
Cu referire la decizia nr. 2/5.02.2008 se constată că în mod temeinic prima instanță a aplicat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art.268 Codul muncii, reținând că cercetarea prealabilă nu a avut loc conform dispozițiilor art.267 Codul muncii.
Procesul-verbal la care face referire recurenta, nu reprezintă dovada convocării reclamantei în condițiile legii, respectiv nu au fost luate măsurile de comunicare în caz de refuz printr-un mijloc de expediere a convocării scrise.
Astfel, dispozițiile art.268 alin.2 lit.a Codul muncii, au fost corect aplicate, în sensul constatării nulității absolute a deciziilor contestate.
În considerarea celor de mai sus, fără a analiza celelalte motive de recurs care vizează aspectele de fond ale contestației, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă CRAMA SRL REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 813 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red.S/18.12.2008
Thred./18.12.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib. C-
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Aurelia Schnepf, Carmen Pârvulescu
