Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 332/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 332
Ședința publică din 26 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Trandafir
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC. SRL împotriva sentinței civile nr. 1709 pronunțată la 23 noiembrie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect litigiu de muncă- drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâta recurentă administrator, pentru reclamanta intimată avocat.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate a depus la dosar concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării probatoriului solicitat.
Reprezentantul reclamantei intimate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 28 aprilie 2009 sub nr. 1669/108, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SRL A solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 6.200 lei reprezentând drepturi salariale neachitate pe perioada 10 septembrie 2007 - 31 august 2008, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că în perioada septembrie 2008 - octombrie 2009 desfășurat activitate în cadrul societății pârâte, având un salariu de încadrare de 500 lei; că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a salariului, invocând probleme privitoare la procesul de producție și încasarea cu întârziere a banilor de la beneficiari; că în urma sesizării ITM i s-au achitat doar drepturile salariale aferente perioadei septembrie 2008 - octombrie 2008 și că toate încercările de rezolvare amiabilă a litigiului au rămas fără rezultat.
La 1 septembrie 2009, reclamanta a precizat cuantumul drepturilor salariale la 5.138 lei și perioada în care a lucrat la pârâtă ca fiind septembrie 2007 - octombrie 2008.
Prin sentința civilă nr. 1709 pronunțată la 23 noiembrie 2009, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5138 lei reprezentând drepturi salariale nete aferente perioadei 10 septembrie 2007 - 31 august 2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în baza contractului individual de muncă 522.325/27 septembrie 2007 și că până la 31 august 2008 derulat raporturi de muncă cu pârâta, fapt confirmat și de statele de plată.
A reținut că pârâta nu a făcut dovada achitării salariului conform art. 163 Codul Muncii, cu semnarea statelor de plată.
A apreciat neîntemeiate apărările pârâtei în condițiile în care între părți este încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată și au fost întocmite state de plată în raport de care angajatorul avea obligația de a achita drepturile salariale către angajat și către bugetul de stat.
A mai reținut că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale reclamantei și nici că aceasta a lipsit nemotivat.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC SRL A, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
Arată că angajarea a fost făcută în virtutea relațiilor de prietenie dintre reclamantă și familia administratorului societății, pentru aoa juta pe reclamantă, care nu a prestat nici un fel de muncă în cadrul societății, scopul încheierii contractului fiind ca reclamanta să beneficieze de vechime în muncă în această perioadă; că a tins la dovedirea acestei stări de fapt cu proba testimonială, însă cererea i-a fost respinsă.
Mai arată că potrivit art. 154 Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii, or, reclamanta nu a prestat muncă în cadrul societății, astfel că nu i se datorează nici o sumă de bani.
Reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arata ca susținerile pârâtei din cererea de recurs nu corespund realității; că pârâta a achitat toate obligațiile către bugetul de stat, însă a omis să-i achite drepturile salariale; că în urma controlului efectuat de ITM i-au fost achitate drepturile salariale pentru septembrie 2008 - octombrie 2008; că inspectorii ITM au constatat că drepturile salariale pentru septembrie 2007 - septembrie 2008 pot fi recuperate doar prin intermediul instanței.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
In mod corect prima ins tanță a respins cererea de probațiune testimonială formulată de pârât, probă prin care se tinde la dovedirea unui fapt ilicit, pârâta invocându-și propria culpă.
Principiul de drept "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" (nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține satisfacerea unui drept) justifică respingerea cererii de probațiune testimonială în cauză.
Pretențiile reclamantei sunt justificate de existența unui contract de muncă valabil încheiat, înregistrat la ITM, întocmirea statelor de plată în care sunt menționate drepturile salariale cuvenite reclamantei și în raport de care pârâta a achitat obligațiile către bugetul de stat.
Pârâta nu a prezentat nici un pontaj în care reclamanta să figureze absentă pentru perioada respectivă, nesemnarea condicii de prezență nefiind o dovadă în acest sens și așa cum am arătat este contrazisă de întocmirea de către pârâtă a statelor de plată cuprinzând drepturile bănești ce trebuie achitate reclamantei.
Mai mult, în urma unui control efectuat de ITM, pârâta a achitat reclamantei drepturile bănești cuvenite pe lunile septembrie - octombrie 2008, care reprezintă o dovadă în plus a prestării muncii de către reclamantă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de către pârâtă ca neîntemeiat.
In privința cheltuielilor de judecată,va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă și va obliga pârâta recurentă la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta SC. SRL împotriva sentinței civile nr. 1709 pronunțată la 23 noiembrie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
7.04.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Trandafir
