Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 334/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4284/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.334R
Ședința publică din data de 22.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei civile nr.842/LM din data de 01.10.2004, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2113/2004, în contradictoriu cu intimații ROMTELECOM, - și, având ca obiect "drepturi bănești - cerere de revizuire".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin consilier juridic cu delegație la fila 56 dosar, lipsă fiind revizuientul și ceilalți intimați.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că revizuientul a depus la dosar concluzii scrise la data de 15.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secții.
Curtea acordă cuvântul pe excepțiile invocate în întâmpinare, respectiv excepția tardivității și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, precum și raportat la dispozițiile art.322 pct.4 pr.civ.
Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea celor două excepții astfel cum au fost formulate și motivate în întâmpinare, și depune la dosar concluziile scrise în susținerea lor.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin entința civilă nr.3212/10.09.2003 a Tribunalului București - Secția a -a Civilă, Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata -.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în cauză nu poate fi constată culpa unității conform art.111 Codul muncii întrucât unitatea i-a oferit contestatorului la data de 1.08.2000 un post echivalent cu cel avut anterior, contractul de muncă fiind pus în ființă, iar reclamantul a refuzat executarea acestuia, prin neprezentarea la locul de muncă și prin adresa nr.229/9.08.2000, fapt atestat și de declarațiile martorilor și, că în condițiile în care nu se poate reține culpa unității în privința reîncadrării reclamantului, acesta refuzând ocuparea unui post echivalent, nu se justifică plata drepturilor bănești pe această perioadă, că neprezentarea la locul de muncă, fără a fi determinată de opunerea unității constituie absență, lipsind persoana de temeiul unei cereri de acordare a despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr.842/LM/01.10.2004, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și Litigii de Muncă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței nr.3212/10.09.2003, pronunțară de Tribunalul București - Secția a -a Civilă, Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă, în dosarul nr.4212/LM/2002, în contradictoriu cu intimata SA.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că, este nefondat, primul motiv de recurs referitor la reintegrarea în altă funcție luând în considerare că pârâta a dispus punerea în aplicare a deciziei civile nr.180/2000 a Tribunalului Giurgiu în sensul reintegrării reclamantului începând cu data de 1 august 2000, conform solicitării sale în postul de Bugete, Analize Economice și Statistice, întrucât prin reorganizarea -, Tc. G în noua organigramă, de la 1 august 2000 nu mai era prevăzut postul de șef Resurse Financiare.
Prin urmare, reclamantul a fost reîncadrat într-un post de conducere echivalent cu cel deținut anterior, în aceeași funcție de " ", cu același salariu, fără schimbarea felului muncii sau a locului muncii și astfel este nejustificată decizia reclamantului de a nu se mai prezenta la acest loc de muncă.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs referitor la faptul că hotărârea atacată ar conține motive contradictorii, instanța de recurs l-a constatat nefondat luând în considerare că prima instanță a motivat respingerea cererii privind despăgubirile prin reținerea inexistenței culpei unității, iar nu, cum în mod eronat susține recurentul, a încetării contractului de muncă.
În mod legal și temeinic a reținut prima instanță că nu se justifică plata drepturilor bănești aferente perioadei în care reclamantul a refuzat să se prezinte la locul de muncă oferit de către pârâtă, neexistând culpa unității.
De asemenea, și motivul de recurs privind nerelevanța desființării postului recurentului anterior la 1.08.2000, este nefondat, având în vedere că reintegrarea s-a dispus la cererea reclamantului, începând cu data menționată de acesta, aprecierea cu privire la existența postului făcându-se în raport de situația existentă în acest moment.
S-a mai constatat, tot ca nefondat și motivul de recurs, privind nepronunțarea primei instanțe asupra unor probe hotărâtoare luând în considerare faptul că din actele dosarului primei instanțe nu rezultă că prin verificarea de scripte s-ar fi probat că organigrama privind reorganizarea unității la 1.08.2000 ar fi contrafăcut, iar expertiza efectuată în cauză nu a avut ca obiectiv stabilirea faptului că postul deținut de către reclamant a fost desființat sau nu.
În cauză, la plângerea reclamantului a avut loc chiar o cercetare penală încheiată prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Pe de altă parte s-a mai arătat că postul de șef serviciu este diferit de postul de șef, funcție pe care se dispusese reintegrarea reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că petentul a fost încadrat la sucursala teritoriala a - Direcția de Telecomunicații G (Tc. G) in funcția de sef resurse financiare, iar prin decizia nr.215/1998, angajatorul i-a desfăcut acestuia contractul individual de munca, aceasta decizie fiind anulata prin decizia civila nr.180/16.05.2000 a Tribunalului Giurgiu, printr-o hotărâre irevocabila.
S-a mai arătat că prin cererea de chemare in judecata a, datorita refuzului constant al unității de a-l reintegra pe contestator, s-a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce constau in totalitatea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat acesta daca contractul său individual de muncă ar fi fost repus in ființa și, pe cale de consecința, s-ar fi dispus reintegrarea, așa cum a dispus, irevocabil, instanța.
Prin sentința civilă nr.3160/14.09.2000, Judecătoria Giurgiua stabilit că, intimata avea obligația ca, începând cu 16.02.2000, sa procedeze la reintegrarea in funcția de sef resurse financiare a contestatorului si la plata drepturilor salariate ale acestuia, începând cu 20.06.1998 pana la efectiva reintegrare. Examinând cuprinsul organigramei, aprobată la 05.07.2000, instanța amintită a reținut că fata de data la care contestatorului i s-au încălcat drepturile prin refuzul repetat de a răspunde demersurilor acestuia relativ la reîncadrare, prin culpa exclusiva angajatorul a determinat încălcarea drepturilor acestuia la muncă. S-a mai reținut că prin refuzul de a respecta drepturile propriului salariat de a-i asigura reîncadrarea in funcția avuta anterior intimata a produs o vătămare a drepturilor salariatului la munca.
A mai arătat contestatorul că prin sentința civilă nr.3212/10.09.2003, cat si prin decizia civilă a Curții de APEL BUCUREȘTI nr.842/LM/2004, s-a respins cererea și recursul acestuia, luându-se în considerare, ca principal motiv de respingere, inexistenta culpei pârâtei, cu privire la refuzul reintegrării, întrucât, de la 01.08.2000, conform organigramei, postul deținut anterior de către acesta nu se mai regăsea in structura de funcții si de personal a unității; totodată, s-a respins si motivul de recurs potrivit căruia, prin verificarea de scripte, s-ar fi probat faptul ca organigrama unității la 01.08.2000 ar fi contrafăcuta.
S-a susținut că până in prezent, nu a fost emisa o decizie de desfacere a contractului individual de muncă repus in ființa, irevocabil, de către instanța, astfel că acest contract de munca este si in momentul de fata in ființa si trebuie executat ca atare.
Deoarece situația de fapt si cea de drept reținută de către instanțe, fiind induse in eroare, prin viclenie, de către reprezentanții, prin contrafacerea, alterarea, falsificarea organigramei, respectiv prin adăugirea mențiunii începând "cu 01.08.2000", nu este cea reala, contestatorul a formulat o plângere penală la parchetul competent in vederea stabilirii adevărului cu privire la data de la care respectiva organigrama a intrat efectiv in vigoare si, mai ales, momentul la care a avut loc contrafacerea, și s-a efectuat cercetarea penală a autorilor falsului.
În urma cercetării penale s-a stabilit că organigrama Gaf ost contrafăcuta cu privire la data de la care urma a fi aplicata (01.08.2000) întrucât, așa cum rezulta din declarațiile persoanelor care au întocmit, avizat si/sau aprobat documentul, data de 01.08.2000 constituia debutul procedurilor potrivit cărora, pana la 31.12.2000, structura unității trebuia sa se adapteze noilor reglementari si, în niciun caz, nu putea constitui data de la care anumite posturi se desființau in mod efectiv.
S-a mai arătat că, în fapt, postul de sef serviciu nou creat prin comasarea biroului resurse financiare (șeful căruia urma a fi contestatorul după reintegrare si pana la comasare) cu biroul contabilitate, urma a fi ocupat, până la 31.12.2000, de persoana care obținea cel mai bun rezultat la testarea profesionala, testare pe care directorul angajatorului, a "omis-o" in mod abuziv si discreționar, înlăturându-i-se contestatorului șansa de a putea ocupa postul nou creat sau, după caz,încetarea contractului individual de muncă cu acordarea drepturilor cuvenite ca urmare a reorganizării unității si prevăzute in mod expres de către Contractul colectiv de muncă.
Recurentul a susținut că, motivul pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale a fost depunerea organigramei contrafăcute, in mod voit, cu buna știința, la organele judiciare si la instanțele civile, cu unicul scop ca acesta să nu poată fi reintegrat in funcția din care, conform atribuțiilor de serviciu, putea constata alte si alte nereguli in activitatea economico-financiara a unității, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, in cuprinsul ordonanței nr.135/II/2/200, concluziona că adăugirea pe organigrama ("cu 01.08.2000") a avut loc ulterior datei de 20.12.2000, in timpul judecării recursului unității împotriva sentinței civile nr.3160/2000 a Judecătoriei Giurgiu, fapt ce a condus la pronunțarea Tribunalului Giurgiu in consecința.
Prin Ordonanța din 12.02.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, a dispus încetarea urmăririi penale a făptuitorilor întrucât a intervenit prescripția speciala a răspunderii penala, conform art.124 din pen, ca atare, prin urmare constatarea si sancționarea infracțiunilor prevăzute de art.246, 290 si 291.pen. nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, urmând ca instanța de revizuire sa se pronunțe mai întâi, pe cale incidentala, asupra existentei/inexistentei infracțiunilor prevăzute de art.246, 290 si 291. pen.
La dosarul cauzei s-au depus, în copie, următoarele înscrisuri: plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, declarațiile numiților;, date în fața organelor de cercetare penală în rezoluțiile din 09.07.2007, de începere a urmăririi penale privind pe, Ordonanțele din 28.08.2008, a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu și din 12.02.2009 de neînceperea urmării penale față de numiții;, Rezoluția din data de 13.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu de respingere a plângerii formulate de petent împotriva Ordonanței 1267/12.02.2009, Contractul colectiv de muncă al SC, extras din sentința din data de 01.09.2009, a Judecătoriei Giurgiu din Registrul Electronic al acesteia, privind respingerea plângerii formulate de contestator împotriva Ordonanței 1267/12.02.2009, și a Rezoluția din data de 13.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, raport de expertiză criminalistică efectuat în dosarul de cercetare penală, organigrama unității la 31.12.2000 și alte înscrisuri.
S-au atașat dosarele nr.4212/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a, nr.3178/2001 a Judecătoriei Giurgiu, nr.3158/2002 al Tribunalului București - Secția a V-a, nr.5130/2004 al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a, nr.842/01.10.2004 al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-
Intimata SC a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art.324 pct.3 teza finală coroborat cu art.322 pct.4 pr.civ. precum și excepția inadmisibilității cererii de revizuire care nu se încadrează în dispozițiile art.322 pct.4 pr.civ.
La termenul de judecată din data de 2.10.2009, Curtea a dispus citarea numiților;, în conformitate cu dispozițiile art.322 pct.4 teza a II-a pr.civ. și cu decizia nr.66/31.08.2008 a Curții Constituționale.
Analizând cu prioritate în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 pr.civ. excepția tardivității formulării cererii de revizuire formulată de către intimată, prin întâmpinare, Curtea, în raport de dispozițiile art.324 alin.1 pct.3 pr.civ. - ce prevăd că cererea de revizuire se poate formula în termen de o lună de la data când partea a luat la cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora - și de împrejurarea că cererea a fost formulată la data de 02.07.2009, anterior pronunțării sentinței din data de 01.09.2009, a Judecătoriei Giurgiu aflată la fila 59 din dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a, așa cum a fost transcrisă, din Registrul Electronic al Judecătoriei, sentință prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de contestator împotriva Ordonanței 1267/12.02.2009, și a Rezoluția din data de 13.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, va respinge excepția ca neîntemeiată, reținând ca fiind formulată în termen cererea.
Examinând excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.322 pct.4 teza a II-a pr.civ. și cu decizia nr.66/31.08.2008 a Curții Constituționale s-a prevăzut că, se poate cere revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă sus-menționata hotărâre s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals; și că dispozițiile art.I pct.55 din Legea nr.219/2005 de aprobare a OUG nr.138/2000, pentru modificare și completarea Codului d e Procedură Civilă, stabilindu-se că dispozițiile prin care s-a eliminat din cuprinsul art.322 pct.4 din Codul d e procedură civilă, textul în conformitate cu care "în cazul în care, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii", sunt neconstituționale".
Față de aceste dispoziții, ce instituie drept condiție de admisibilitate a formulării acestei cai de atac extraordinare, aceea că hotărârea atacată să fie dată de o instanța de recurs prin care s-a evocat fondul cauzei, Curtea reține că decizia nr.842/01.10.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă, prin care s-a respins recursul contestatorului, ca neîntemeiat și împotriva căruia s-a formulat cerere de revizuire nu îndeplinește această condiție.
Dispozițiile art.322 pr.civ. ce reglementează obiectul și condițiile formulării cererii de revizuire sunt de strictă interpretare și aplicare, exercitarea acestei căi de atac extraordinare, fiind reglementate de principiul legalității, dispozițiile menționate neputând fi interpretate extensiv, astfel că hotărârea instanța de recurs prin care s-a respins recursul contestatorul fără evocarea fondului nu poate forma obiectul acestei căi de atac; revizuientul are însă posibilitatea de a ataca în conformitate cu dispozițiile art.322 pct.4 pr.civ. în termen legal sentința civilă nr.3212/10.09.2003 a Tribunalului București, aceasta reprezentând o hotărâre definitivă ce poate forma obiectul cererii de revizuire, în conformitate cu dispozițiile tezei Iaa rt.322.
Drept consecință, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării cererii de revizuire.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei civile nr.842/LM din data de 01.10.2004, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2113/2004, în contradictoriu cu intimații, i.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.02.2010
Jud. recurs:;;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
