Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3411/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1192/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.3411R
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Dosar nr- (Număr în format vechi 1192/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.3411R
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenții, Ministerul Public -Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, -, (), Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.255 din 10.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se învederează faptul că la dosar intimații au depus întâmpinare.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor. Constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.255 din 10.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2004-18.06.2005, și au fost respinse pretențiile aferente acestei perioade ca prescrise, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, U, -, (), în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind obligați pârâții la reactualizarea sumelor datorate reclamanților, conform sentinței civile nr.2859/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul civil nr-, în raport cu rata de inflație, începând cu data de 19.06.2005 până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiunii în carnetele de muncă ale reclamantelor, și a fost admisă cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta fiind obligat să aloce fondurile necesare plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.2859/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul civil nr-, a fost admisă în parte, acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, fiind obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, să plătească reclamanților sporul aferent perioadei 01.10.2004 - 20.12.2007, proporțional cu perioada lucrată, iar reclamantei aceleași despăgubiri, pentru perioada 01.10.2004 - 31.08.2005.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la plata despăgubirilor datorate cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, aferent perioadei 01.09.2005 - 20.12.2007, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate.
Cu privire la cererea dedusă judecății în cauza de față, prima instanță a apreciat că solicitarea privind actualizarea sumelor de mai sus este întemeiată, având în vedere îndreptățirea reclamanților la asigurarea reparării integrale a prejudiciului creat prin întârzierea plății sumelor.
Cât privește data de la care aceste sporuri se acordă, aceasta este data scadenței, față de natura salarială a drepturilor pretinse, rezultate din raporturi juridice de muncă, ceea ce pune debitorul de drept în întârziere, deoarece reglementările civile (precum acelea referitoare la includerea actualizării de la data cererii de chemare în judecată) sunt incidente în materia raporturilor de muncă numai în subsidiar și numai în măsura în care nu contravin principiilor fundamentale ale egalității de tratament, protecției salariaților și bunei credințe ce guvernează aceste relații conform art.5, 6 și 8 din Codul muncii.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.10.2004-18.06.2005 a fost admisă, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată (19.06.2008) și termenul de prescripție de 3 ani prevăzut atât de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, cât și de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
În aplicarea art.1 din Decretul nr.92/1976, față de natura salarială a sumelor acordate, pentru care angajatorul urmează a reține și a vira contribuțiile către fondurile de asigurări sociale de stat, acesta a fost obligat să efectueze în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile cuvenite referitoare la acordarea drepturilor prin hotărâre.
În baza art.60-63.pr.civ. și reținând că, potrivit art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetele de stat, instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții, Ministerul Public -Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, -, (), pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurenți au susținut că instanța fondului admis eronat excepția prescripției pentru perioada 1.10.2004-18.06.2005 fără a avea în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21/2008 ce recunoaște dreptul magistraților și a personalului auxiliar de a beneficia de sporul de 50% fără incidența prescripției,în acest sens fiind și practica instanțelor judecătorești în materie ce impune respingerea excepției,în caz contrar creîndu-se o discriminare față de magistrații ce beneficiază de restituirea integrală a sumelor datorate de pârâți.
Mai mult,nu e admisibil să se dea efecte juridice unei norme de abrogare declarate neconstituționale,în acest sens fiind și practica CEDO și CJCE iar invocînd excepția prescripției pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție își invocă propria culpă,cu atât mai mult cu cît prin HG nr232/2005 s-a întrerupt termenul de prescripție,fiind incidente și disp. art 20 al.1 din Decretul 167/1958,în consecință se impune acordarea sporului de stres și suprasolicitare și anterior datei de 19.06.2005 precum și în continuare.
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat faptul că instanța de fond a dispus actualizarea drepturilor bănești cu rata inflație.
Sub acest aspect, s-a susținut că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, în conformitate cu art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
A mai arătat recurentul că, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze actualizarea drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare, înafara celor alocate prin lege, în sarcina sa stabilindu-se practic o obligație imposibilă.
A fost invocat și faptul că actualizarea apare ca un mijloc de constrângere a debitorului, spre a-l determina să-și execute obligația asumată, astfel încât obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la reactualizarea sumelor datorate reclamanților este lipsită de cauză juridică.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința anterior menționată în carnetele de muncă, s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 - privind carnetul de muncă " Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie".
Astfel, din dispozițiile legale anterior menționate reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299 pr.civ.
Recurentul - chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cac riticat hotărârea primei instanțe arătând că nu i-a fost comunicată o copie a cererii de chemare în garanție, pentru a-și putea pregăti apărarea, fiind încălcate astfel dispozițiile art.1141alin.2 pr.civ.
De asemenea, s-a arătat că sentința atacată este contradictorie, întrucât în considerentele hotărârii se reține faptul că prin încheierea din data de 20.10.2008, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale, iar în dispozitivul hotărârii este admisă acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public nu există o obligație de garanție sau de despăgubire.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299 - 316.pr.civ.
Analizând recursurile deduse judecății, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea apreciază că este nefondată critica referitoare la dispoziția privind actualizarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, pe care pârâtul le datorează, în temeiul sentinței civile nr.2859/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul civil nr-.
Sub acest aspect, Curtea reține că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real suferit de reclamanți, ca urmare a neacordării unor drepturi de natură salarială la termenele stabilite.
Or, devalorizarea monetară, survenită între data când sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% trebuia acordat și data plății efective, constituie parte a prejudiciului suferit de reclamanți și este datorată de recurentul-pârât, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii și art.1084 din Codul civil, neputând fi primită ca împrejurare exoneratoare de răspundere apărarea recurentului, în sensul că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Prin urmare, reactualizarea sumelor nu apare ca un mijloc de constrângere a debitorului spre a-l determina să-și execute obligația asumată, cum susține recurentul-pârât, ci o dezdăunare a creditorului, în cauza de față a reclamanților-intimați.
Nefondată este și critica referitoare la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă al intimaților-reclamanți, având în vedere faptul că sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% constituie un drept salarial, care trebuie să fie evidențiat în carnetul de muncă.
Trecând la examinarea recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Curtea constată că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii (art.304 pct.7 pr.civ.).
Astfel, prin încheierea din data de 20.10.2008, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, în timp ce prin sentința civilă nr.255/10.11.2008, instanța admite acțiunea formulată și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Aceeași confuzie există în hotărârea atacată cu privire la calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, care este menționat și ca pârât și în calitate de chemat în garanție, deși cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost formulată de către reclamanți și de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta din urmă nefiind comunicată Ministerului Economiei și Finanțelor, cu încălcarea dispozițiilor art.62 pr.civ. și a dreptului la apărare al acestei instituții.
Trecând la examinarea recursului declarat de recurenții reclamanți Curtea apreciază ca nefondate susținerile recurenților privind eronata admitere de către instanța fondului a excepției prescripției pentru perioada 1.10.2004-18.06.2005 deoarece în cauză erau incidente disp art 283 alin 1 lit.c din Codul muncii ce prevăd că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune; în cauză dreptul la acțiune al recurenților de a solicita actualizarea sumelor stabilite prin sentința civilă nr.2859/20.12.2007 a Tribunalul Călărași, aferente perioadei 1.10.2004-20.12.2007 nu se puteau naște anterior scadenței drepturilor salariale,contrar susținerilor recurenților;prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21/2008 se recunoaște întradevăr dreptul magistraților și a personalului auxiliar de a beneficia de sporul de 50% însă fără a se soluționa,contrar susținerilor recurenților problema prescripției dreptului la acțiune.
Vor fi respinse ca nefondate și susținerile recurenților potrivit cărora în practica instanțelor judecătorești se respinge excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece în sistemul dreptului procesual român practica nu constituie izvor de drept,după cum nefondate sunt și susținerile recurenților potrivit cărora prin respingerea excepției menționate s-ar crea o discriminare față de magistrații ce beneficiază de restituirea integrală a sumelor datorate de pârâți deoarece acesta nu constituie un motiv de neaplicare a legii.
Mai mult, aplicîndu-se disp art 283 alin 1 lit.c din Codul muncii nu se dau efecte juridice unei norme de abrogare declarate neconstituționale ci chiar acestor prime dispoziții menționate,în acest sens fiind și practica CEDO și CJCE; invocînd excepția prescripției pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu își invocă propria culpă,contrar susținerilor recurenților ce apar ca nefondate,ci formulează apărări procesuale în conformitate cu drepturile ce îi sunt conferite de lege,iar disp HG nr 232/2005 nu au întrerupt termenul de prescripție,acesta fiind deja împlinit la data intrării în vigoare a actului normativ,nefondate sunt și susținerile recurenților privind incidența disp. art 20 al.1 din Decretul 167/1958,cîtă vreme recurenții reclamanți nu au făcut dovada în cauză a plății de către intimați a drepturilor lor aferente perioadei 1.10.2004-20.12.2007 actualizate în sensul propus de către aceștia
Vor fi respinse ca nefondate și susținerile recurenților potrivit cărora în cauză se impune acordarea sporului de stres și suprasolicitare și anterior datei de 19.06.2005 precum și în continuare cîtă vreme potrivit disp,art 294 alin1 raportat la disp. art 316 Cod de Procedură Civilă aceste cereri nu au fost deduse judecății primei instanțe,fiind formulate direct în recurs.
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și va admite recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, urmând a casa, în parte, sentința atacată, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Călărași, spre rejudecarea cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.255 din 10.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe.
Casează, în parte, sentința atacată
Trimite cauza spre rejudecarea cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalului Călărași.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
09.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Ignat Silvia Georgiana
