Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 344/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 344
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în B,-, jud.B și pârâta Feroviare SA G, cu sediul în G,-, jud.G, împotriva sentinței civile nr.1120 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14 martie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1735/2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC Feroviare G SA: 1- la calcularea drepturilor salariale brute cuvenite pentru perioada 1.06.1997 la zi, reactualizate cu indicele de inflație; 2 - la plata drepturilor salariale nete rezultate din calculele de la pct.1, reactualizate cu indicele de inflație, 3 - la calculul și plata c/val permiselor de călătorie CFR la care aveau dreptul reclamantul și membrii familiei sale pentru perioada 1997-2007, 4 - la calculul și plata contribuției de asigurări sociale de sănătate în perioada 1.06.1997 la zi; 5 - la calculul și plata contribuției de asigurări sociale pentru pensie în perioada 1.06.1997 la zi; 6 - la eliberarea unei adeverințe privind încadrarea funcției lui ca "șef lot " în grupe superioare de muncă, respectiv I și II; 7 - la modificarea înscrierilor incorecte din carnetul de muncă, la nr.crt. 62; 8 - să elibereze adeverință privind toate sporurile legale, fiindu-i necesară la întocmirea dosarului de pensionare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că toate drepturile de mai sus i-ai fost acordate prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile, dar neexecutate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că pentru pct.1 și 2 există autoritate de lucru judecat, că drepturile solicitate sunt drepturi patrimoniale pentru care intervine prescripția reglementată de Decretul 167/1958, că s-au achitat drepturile salariale cuvenite reclamantului și contribuțiile de asigurări sociale, iar permisele de călătorie se acordă doar persoanelor aflate în activitate.
Prin sentința nr.566/2007 Tribunalul Galația declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului Buzău, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâta a precizat că renunță la invocarea excepției autorității de lucru judecat, iar reclamantul că renunță la capătul de cerere privind plata asigurărilor de sănătate.
Prin încheierea de ședință din 4.06.2007, Tribunalul Buzăua constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru capetele de cerere referitoare la calculul drepturilor salariale pentru perioada 1.06.1997 la zi, c/val permiselor de călătorie pe perioada 1999-2007 și reactualizarea drepturilor salariale pentru perioada 1997-2007.
Prin sentința civilă nr.1120/5.12.2007 Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să calculeze și să achite către CNPAS contribuția privind asigurările sociale pentru pensii, pentru perioada 1.06.1997 la zi, să modifice înscrierile din carnetul de muncă, poz.62 la zi, în sensul de a se menționa funcția reclamantului de "șef de lot", să elibereze reclamantului o adeverință privind încadrarea sa pe funcția de "șef lot " și o adeverință privind sporurile realizate conf. prev. HG 1550/2004 și OG 4/2005 în vederea întocmirii dosarului de pensie.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia 58/1997 emisă de pârâtă reclamantul a fost trecut din funcția de șef de lot în funcția de inginer I, cu diminuarea salariului, decizie ce a fost, apoi, anulată de instanțele de judecată, cu obligarea societății la plata diferențelor salariale corespunzătoare.
Prin decizia nr.68/1998 emisă tot de pârâtă s-a desfăcut contractul de muncă al reclamantului pe motiv că împlinise vârsta de pensionare, decizie ce a fost, de asemenea, anulată de instanțe cu obligarea la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior și plata diferenței dintre pensia încasată și salariul cuvenit.
Reintegrarea reclamantului s-a făcut pe alt post decât cel deținut anterior, postul de "șef lot ".
La 24.01.2003 s-a desfăcut reclamantului contractul de muncă pe considerentul reducerii de personal, și această decizie fiind anulată de instanțele de judecată, cu reintegrarea reclamantului și plata drepturilor salariale cuvenite.
Hotărârile judecătorești evocate au fost pronunțate în perioada 1997 - 2003, astfel că tribunalul, constatând că obiectul prezentei acțiuni este unul patrimonial a făcut aplicarea dispozițiilor privind prescripția dreptului la acțiune și a constatat prescris dreptul la acțiune cu privire la cererile patrimoniale.
Instanța de fond a constatat întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contribuției privind asigurările sociale pentru pensii, pentru perioada 1.06.1997 la zi, deoarece, din adeverințele depuse, rezultă că unitatea pârâtă nu a făcut aceste plăți, deși avea această obligație.
De asemenea, s-a constatat că prin hotărârile judecătorești evocate s-a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul de "șef lot ", situație ce nu este reflectată în mențiunile din carnetul de muncă, situație în care se impune modificarea
înscrierilor de la poz.62 la zi, în sensul de a se menționa funcția reclamantului de "șef de lot".
A mai reținut tribunalul că, potrivit disp. art.40 alin.2 lit.h Codul muncii angajatorul este obligat să elibereze salariatului toate documentele care să ateste această calitate, iar potrivit disp. HG 1550/2004 și OG 4/2005 angajatorul este obligat să elibereze salariatului adeverințe care să cuprindă sporurile realizate de acesta, în vederea întocmirii dosarului de pensie.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței și a încheierii din 4.06.2007, criticându-le ca netemeinice și nelegale. De asemenea, împotriva sentinței a declarat recurs și societatea pârâtă.
În recursul său, reclamantul susține că instanța de fond nu a interpretat corect probele administrate în cauză și a constatat prescris dreptul la acțiune pentru capetele de cerere 1 și 2, deși pârâta a recunoscut debitul, dar a refuzat să-l plătească.
Mai susține reclamantul că tribunalul a reținut în mod eronat că nu s-au pus în executare silită hotărârile judecătorești sau că nu s-au formulat plângeri în baza disp. art.277-278 Codul muncii, deoarece s-a apelat la executorul judecătoresc, iar pârâta a refuzat să prezinte calculul drepturilor cuvenite reclamantului.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acordarea permiselor de călătorie reprezintă un privilegiu al salariaților CFR, iar nu un drept salarial cum s-a reținut la instanța de fond.
Se susține, de asemenea, că reclamantul nu a renunțat la capătul de cerere privind calculul și plata contribuției de asigurări sociale de sănătate în perioada 1.06.1997 la zi, iar în ce privește contribuția pentru pensie, trebuia efectuată o expertiză pentru determinarea sumelor concrete.
Mai susține reclamantul, în recurs, că pârâta trebuia să prezinte adeverințele solicitate în instanță pentru ca acestea să fie cenzurate și de asemenea, să prezinte rectificările din carnetul de muncă.
În recursul declarat de pârâtă se susține, în esență, că, în mod greșit instanța de fond a obligat societatea la virarea sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale pentru pensie, deoarece aceste contribuții au fost virate pe perioada cât reclamantul a fost salariat, iar instanța nu a precizat cuantumul sumelor ce ar trebui virate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs formulate de ambele părți, curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate.
Referitor la recursul declarat de reclamantul:
Prin decizia 58/1997 emisă de recurenta-pârâtă, recurentul-reclamant a fost trecut din funcția de șef de lot în funcția de inginer I, cu diminuarea salariului, decizie ce a fost, apoi, anulată de instanțele de judecată, cu obligarea societății la plata diferențelor salariale corespunzătoare (sentința 12339/1997 - Judecătoria Galați ).
Prin decizia nr.68/1998 emisă tot de pârâtă s-a desfăcut contractul de muncă al reclamantului pe motiv că împlinise vârsta de pensionare, decizie ce a fost, de asemenea, anulată de instanțe cu obligarea la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior și plata diferenței dintre pensia încasată și salariul cuvenit ( sentința 6443/2001 a Judecătoriei Galați ).
Reintegrarea reclamantului s-a făcut, însă, pe alt post decât cel deținut anterior și care fusese postul de "șef lot ".
La 24.01.2003 s-a desfăcut reclamantului contractul de muncă pe considerentul reducerii de personal, această decizie fiind de asemenea anulată de instanțele de judecată, cu reintegrarea reclamantului și plata drepturilor salariale cuvenite ( decizia 933/2003 a Curții de Apel Galați ).
Toate hotărârile judecătorești prin care s-au acordat recurentului-reclamant drepturi salariale, drepturi solicitate a fi plătite și în prezenta acțiune, au fost pronunțate în perioada 1997 - 2003.
Potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
De asemenea, art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Ori, în speța de față, dreptul la acțiune al recurentului reclamant s-a născut, cel mai târziu în 7.08.2003, data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești, iar prezenta cerere a fost formulată la 21.02.2007, peste termenul de prescripție, de 3 ani.
Pentru executarea hotărârilor de care face vorbire reclamantul-recurent acesta avea la dispoziție calea executării silite sau cale instituită de art.277-278 Codul muncii, mijloace procedurale de care acesta nu s-a folosit.
Nu poate fi primită nici susținerea reclamantului-recurent că ar fi intervenit o întrerupere a cursului prescripției prin recunoașterea debitorului, deoarece din întreaga corespondență purtată între reclamantul-recurent și pârâta-recurentă rezultă, fără echivoc, faptul că societatea a contestat în permanență cuantumul drepturilor salariale cerute de salariat, astfel că nu suntem în fața unei recunoașteri în sensul disp. art.16 lit.a din Decretul 167/1958.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capetele de cerere privind calculul drepturilor salariale pentru perioada 1.06.1997 la zi, c/val permiselor de călătorie pe perioada 1999-2007 și reactualizarea drepturilor salariale pentru perioada 1997-2007.
Acordarea permiselor de călătorie pentru angajații CFR reprezintă un drept salarial recunoscut acestora, în considerarea calității lor de salariați ai unor societăți ce exploatează sau întrețin rețeaua de căi ferate și mijloacele de transport aferente, astfel că sunt supuse regulilor prescripției, la fel ca toate celelalte drepturi salariale.
Nu poate fi primită nici critica reclamantului recurent că, în mod greșit, instanța nu a obligat societatea pârâtă și la plata asigurărilor sociale de sănătate și nu a dispus o expertiză care să determine cuantumul lor, atâta vreme cât, chiar reclamantul recurent, la 3.12.2007, a arătat că renunță la judecarea acestui capăt de cerere.
Recurentul-reclamant critică soluția instanței de fond și sub aspectul că nu a fost obligată pârâta la prezentarea efectivă a adeverinței ce a solicitat a fi eliberată potrivit disp. art.40 alin.2 lit.h Codul muncii și disp. HG 1550/2004 și OG 4/2005. Această critică este, de asemenea, nefondată, deoarece eliberarea efectivă a adeverinței reprezintă executarea hotărârii pronunțate de instanță, fază procesuală ulterioară pronunțării sentinței; în cazul în care adeverința nu va cuprinde toate elementele prevăzute de lege, recurentul-reclamant are la dispoziții căile legale de contestare.
Pentru aceleași motive, curtea va constata nefondat și motivul de recurs privind neprezentarea efectivă a carnetului de muncă cu modificările dispuse de instanță operate, la zi.
În ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată reclamantul-recurent nu a făcut nici o dovadă în acest sens, astfel că, în mod corect instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată.
Referitor la proba cu expertiză de salarizare, reclamantul nu a mai solicitat o astfel de probă în susținerea cererilor sale, iar la 3.12.2007, când cauza a rămas în pronunțare, reclamantul-recurent a declarat personal că nu înțelege să administreze și alte probe decât cele deja administrate.
Mai mult, expertiza tehnică nu era utilă, pertinentă și concludentă, atâta vreme cât se admisese excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capetele de cerere privind plata unor drepturi salariale.
Pentru aceste considerente, curtea va constata că recursul declarat de recurentul-reclamant este nefondat.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC Feroviare G SA:
Societatea pârâtă a fost obligată în mod corect la plata contribuției pentru asigurări sociale pentru pensii, întrucât, din adresele emise de Casa Județeană de Pensii B, din ordinele de plată prezentate de recurenta-pârâtă și declarațiile cu evidența asiguraților, nu rezultă că s-au achitat aceste contribuții pentru întreaga perioadă și în raport de venitul la care era îndreptățit reclamantul-recurent.
Calculul și virarea acestor contribuții cade în sarcina angajatorului conf, art.18 și 22 din Legea nr.19/2000 și art.40 alin.2 lit.f din Codul muncii.
În ce privește mențiunile din carnetul de muncă, corect a constatat instanța de fond că prin hotărârile judecătorești evocate de reclamant în acțiunea sa s-a dispus reîncadrarea acestuia pe postul de "șef lot ", situație ce nu este însă reflectată în carnetul său de muncă, situație în care se impunea modificarea înscrierilor de la poz.62 la zi, în sensul de a se menționa funcția reclamantului de "șef de lot".
Față de aceste considerente, curtea va constata că și recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Pentru cele ce preced, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge ambele recursuri declarate în cauză ca nefondate, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în B,-, jud.B și pârâta SC Feroviare SA G, cu sediul în G,-, jud. G împotriva sentinței civile nr.1120 din data de 5 decembrie 2007 pronunțară de Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./AȚ
2 ex./3.04.2008
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
