Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 345/ Dosar nr-
Ședința publică din 30 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.20/M din data de 21.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16.03.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.03.2009, apoi pentru astăzi, 30.03.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 20/M/21.01.2009, Curtea de APEL BRAȘOVa respins excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
A respins tot astfel acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș iar prin acțiunea dedusă judecății au solicitat aceleași drepturi salariale cu cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT.
A statuat astfel instanța că salarizarea magistraților este reglementată de dispozițiile art.3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și constă într-o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
În baza art. 11 alin 1 din aceeași ordonanță, procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Prin acțiune reclamanții, în calitate de procurori de primă instanță, solicită aceleași drepturi salariale cu procurorii de la DNA și DIICOT pe considerentul că între cele două categorii profesionale legiuitorul a creat discriminări în ceea ce privește modalitățile de selecție și promovare în funcțiile de execuție și conducere iar cererea reclamanților are la bază extinderea normelor legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT și aplicarea acestora și celorlalte categorii de magistrați cu ignorarea propriilor norme de salarizare. Curtea a reținut că instanțele judecătorești au rolul de a asigura aplicarea corectă și nediscriminatorie a legilor în vigoare la momentul efectuării actului de justiție, însă nu au posibilitatea de a constata că o lege conține dispoziții discriminatorii. În acest sens, prevederile OG nr. 137/2000 privind discriminarea dau posibilitatea subiecților de drept să invoce orice discriminare în aplicarea unui act normativ, însă nu este posibil să se solicite instanțelor de drept comun să se constate că o normă legală este discriminatorie. În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr. 137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
În speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.269 Codul muncii deoarece despăgubirile solicitate prin acțiune nu au drept cauză culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. După cum s-a arătat, reclamanții solicită despăgubiri ce au ca sursă contestarea legislației discriminatorii în ceea ce privește salarizarea diferitelor categorii de magistrați.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se învederează că hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii, fiind ignorată decizia nr. VI/15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, prin care s-a stabilit caracterul discriminatoriu al dispozițiilor art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 și a art. 24 alin. 5 din Legea nr. 508/2004, care a reglementat acordarea unor sporuri de 30%, respectiv 40%, pentru procurorii anticorupție, pentru judecătorii care judecă fapte de corupție și pentru toți judecătorii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În opinia recurenților, hotărârea atacată înfrânge și dispozițiile deciziei nr. XXI/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care, prin soluțiile jurisprudenței, unor magistrați le-au fost recunoscute drepturile salariale de care beneficiază procurorii DNA și DIICOT.
Considerentele recursului fac referire la greșita invocare de către instanța de fond a deciziei nr. 821/2008 a Curții Constituționale, care a stat la baza respingerii acțiunii, arătându-se că prin obiectul cererii de chemare în judecată reclamanții au solicitat despăgubiri decurgând dintr-o reglementare discriminatorie, iar nu desființarea unor norme juridice, crearea altor norme ori substituirea cu norme cuprinse în alte acte normative, cum greșit a reținut instanța de fond.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază recursul ca nefondat.
În dezlegarea raportului dedus judecății, prima instanță a dat eficiență deciziei nr. 821/2008 a Curții Constituționale dată în aplicarea și interpretarea OG nr. 137/2000, statuând că instanțele de judecată nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege, de a crea în locul acestora alte norme, ori de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative. Din economia acestor dispoziții, astfel cum s-a stabilit, instanța a recunoscut incidența prevederilor art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, fiind voința legiuitorului ca pentru această categorie de magistrați să existe un alt nivel de indemnizare decât al celorlalți magistrați. Invocarea de către recurenți a dispozițiilor deciziei nr. VI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este străină de natura pricinii, prin respectiva decizie dată în interesul legii instanța supremă stabilind că drepturile salariale prevăzute în OUG nr. 43/2002, OUG nr. 24/2004, modificată prin Legea nr. 64/2004,referitoare la sporul de 30%, respectiv de 40%, se cuvin tuturor magistraților, fiind așadar distincte de cererile solicitate de reclamanți.
Hotărârea recurată cuprinde în cuprinsul părții expozitive determinarea obiectului pretențiilor formulate de reclamanți, constând în solicitarea unor despăgubiri care au ca sursă contestarea legislației discriminatorii în ceea ce privește salarizarea diferitelor categorii de magistrați, aspect care, astfel cum s-a subliniat, nu poate constitui temei de cercetare al competenței instanțelor judecătorești.
Prin decizia nr. XXI/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 ". Decizia menționată nu poate fi reținută ca având efect asupra raportului dedus judecății, în care, după cum s-a arătat, reclamanții solicită despăgubiri pentru nivelul diferit de salarizare existent între categoriile de magistrați.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul și a menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 20/M/21.01.2009 a Curții de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./30.04.2009
Tehnoredact./04.05.2009/ 2 ex.
Jud. fond,
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Daniel Marius Cosma
