Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 348
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr.411 din 12.03.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța constată că în cauză s-au formulat două cereri de recurs, ambele declarate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față,constată:
Prin sentința civilă nr. 411/12.03.2008, pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
A fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei 01.12.2002 - 31.12.2004.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei 01.01.2005 - 25.01.2005.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI să plătească reclamantului sporul de vechime în muncă, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, aferent perioadei 01.01.2005 - 31.12.2006.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI să plătească reclamantului sporul de vechime în muncă, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, aferent perioadei 01.01.2007 - 11.03.2007.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății sporului de vechime la plata cărora au fost obligați pârâții în prezenta cauză.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, având ca obiect obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând spor de vechime aferent perioadei 01.12.2002 - 31.12.2004, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI la plata sporului de vechime începând cu data de 12.03.2007.
A fost disjunsă și declinată în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantului suma de 100 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 389/99/25.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata sporului de vechime în muncă, reactualizat cu indicele de inflație, începând cu luna decembrie 2002 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă, având în vedere dispozițiile art. 281, art. 154, art. 155 și art. 295 alin. 2 din Codul muncii, precum și faptul că pretențiile reclamanților vizează acordarea unor creșteri salariale. Astfel, litigiul îmbracă forma unui conflict de drepturi, iar potrivit art. 2 lit. c din Codul d e procedură civilă competența de soluționare aparține tribunalului.
Cât privește excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, invocată din oficiu, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, urmând să o admită, având în vedere dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 92/1976.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța a constatat că este întemeiată, urmând să o admită numai în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei 01.12.2002 - 31.12.2004. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 283 lit. "c" Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate. Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 25.01.2008, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei 01.12.2002 - 31.12.2004 și a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei 01.01.2005 - 25.01.2005.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI începând cu luna ianuarie 2007, iar în perioada 1992 - 2006 ocupat funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 și la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI. Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de vechime în muncă.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, atât magistrații, cât și personalul auxiliar beneficiază de un spor de până la 25% calculat la salariul de bază brut. Ulterior, prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost introdus, la art. 33 din această lege, un nou aliniat, devenit alin. (3), care dispunea că "prevederile alin. (1) și (2) nu sunt aplicabile magistraților." S- mai reținut de către instanță că nr.OG 83/2000 nu conține nici o dispoziție de abrogare a art. 31 (devenit 33 după republicare) din Legea nr. 50/1996, pe care a modificat-o și completat- De asemenea, nici nr.OUG 177/2002, privind salarizarea, nu conține vreo mențiune expresă de abrogare a prevederilor art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul personalului din organele autorității judecătorești de a beneficia de un spor de vechime în muncă. Stabilirea indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit pentru vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000. Acest drept salarial, de natură personală, este generat de activitatea desfășurată în muncă, indiferent de funcția ocupată, cu condiția să fie acordat printr-o dispoziție legală, iar beneficiarul să îndeplinească cerințele prevăzute în acea dispoziție. Prin nr.OG 83/2000, sporul de vechime în muncă nu a mai fost prevăzut pentru magistrați, fără să se abroge însă art. 31 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996, care îl prevedea, iar acordarea sporului respectiv nu este incompatibilă cu raporturile de muncă ale acestei categorii profesionale.
S-a mai reținut de către instanță că potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Or, prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul în interesul legii și s-a statuat că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2002 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
În consecință, instanța a constatat că este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI la plata sporul de vechime în muncă aferent perioadei 01.01.2005 - 31.12.2006 și a pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI la plata sporului de vechime aferent perioadei 01.01.2007 - 11.03.2007.
Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI la plata sporului de vechime începând cu data de 12.03.2007, instanța a constatat că este neîntemeiată având în vedere faptul că prin art. 41din Legea nr. 45/2007 de aprobare a nr.OUG 27/2006 a fost reintrodus sporul de vechime în muncă pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora și magistrații - asistenți.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că este întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis-o astfel.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului său, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, față de dispozițiile Deciziei nr. 36/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, critică doar dispozițiile instanței privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, susține recurentul, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata cheltuielilor de personal au fost aprobate prin Legea de Stat nr. 388/2007, lege ce nu cuprinde un capital distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță.
Neaplicarea indicelui de inflație și imposibilitatea plății cheltuielilor de judecată trebuia dispusă și în considerarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002 (art. 14 alin. 2, 29 alin. 3 și 47).
Consideră recurentul că instanța a stabilit în sarcina sa o obligație imposibilă, solicitând, astfel, admiterea recursului și înlăturarea dispozițiilor privind actualizarea sumelor și plata cheltuielilor de judecată.
Ministerul Economiei și Finanțelor, în motivarea recursului său,arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată și a fost admisă cererea de chemare în garanție.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamată de petent în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Curtea reține că în mod corect instanța a obligat pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale cu aplicarea indicelui de inflație, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, conform dispozițiilor art. 1088 și urm. Cod civil, precum și la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Este lipsit de relevanță faptul că nu au fost incluse sumele în bugetul aprobat pe anul 2008, această împrejurare fiind o problemă ce ține de executarea dreptului și nu de stabilirea lui.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Obligația stabilită în sarcina Ministerul Economiei și Finanțelor s-a făcut prin raportare la dispozițiile art. 60 Cod procedură civilă.
Ca atare, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în garanție.
Față de cele reținute, Curtea de Apel va respinge ca nefondate ambele recursuri, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, împotriva sentinței civile nr. 411/12.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
16.06.2008-2 ex.
TRIBUNALUL IAȘI:,
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Daniela
