Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 348/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.348
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SRL, cu sediul în P, str.-, în, nr.3, județul P, împotriva sentinței civile nr.3197 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SRL, avocat din Baroul Prahova, potrivit contractului de asistență juridică nr.34/2010, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, prezenta cauza fiind repusă pe rol pentru continuarea judecății, la solicitarea recurentei. Se mai învederează că din partea intimatei s-a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei în lipsă, întrucât nu se poate prezenta.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SRL arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei că alte cereri nu mai are de formulat, cât și față de împrejurarea că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SRL, avocat arată că hotărârea recurată este lovită de nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond făcând o apreciere greșită a probelor dosarului și a dispozițiilor art.998 și următoarele din Codul Civil.
Instanța de fond, prin soluția pronunțată a admis în parte acțiunea și a obligat societatea recurentă la plata sumei de 1000 Euro, echivalent în lei la data plății, cât și la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a înscris în carnetul de muncă o dispoziție vexatorie. Apreciază că fapta recurentei nu are caracterul de a crea prejudicii, cu atât mai mult cu cât mențiunea din carnetul de muncă a fost radiată ulterior.
Dispozițiile art.7 din Decretul nr.92/1976 stipulează că atunci când se fac mențiuni eronate sau cu încălcarea dispozițiilor legale,acestea se rectifică, actul menționat nefăcând vreo trimitere la vreo sancțiune.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Un alt aspect pe care înțelege să-l critice vizează obligarea societății recurente la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Potrivit art.276 din Codul d e procedură civilă atunci când instanța a încuviințat pretențiile numai în parte și plata cheltuielilor de judecată se va acorda proporțional admiterii acțiunii.
Față de această situație solicită admiterea recursului și reducerea cheltuielilor de judecată.
Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată atât în fond, cât și în recurs. Depune la dosar o notă de cheltuieli.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SRL solicitând să fie obligată pârâta să-i plătească despăgubiri de 16.200 lei, reprezentând orele de muncă suplimentară efectuate în calitate de contabil șef, pe perioada 17.07.2006 - 04.07.2007, suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale, calculată la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada 17.07.2006 - 04.07.2007 reclamanta, având funcția de contabil șef, a efectuate ore suplimentare, lucrând în medie cel puțin 3 ore zilnic peste programul normal de lucru de 8 ore, prevăzut de codul muncii, fără ca aceste ore suplimentare să fi fost compensate prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile.
A mai precizat reclamanta că în aceeași perioadă, administratorul pârâtei nu i-a asigurat condițiile corespunzătoare pentru desfășurarea programului, în sensul că a refuzat plata unui abonament la Monitorul Oficial, situație în care a fost nevoită să se documenteze pe cheltuiala sa, a refuzat achiziționarea unui calculator pentru ținerea evidențelor contabile, nu i-a pus la dispoziție mijloace de transport pentru deplasarea la bănci sau alte instituții, a acuzat-o frecvente că nu au fost onorate facturile către furnizori din culpa sa.
A mai susținut reclamanta, că după expirarea termenului de preaviz, i s-a refuzat eliberarea carnetului de muncă, care i-a fost predat cu întârziere, numai după ce a sesizat Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, constatând că la sfârșitul mențiunilor, în mod nelegal, administratorul a înscris și mențiunea" PERSOANĂ ", înregistrare care nu are la bază nici un înscris privind competența sa profesională și care este de natură să afecteze reputația și prestigiul său profesional, creându-i dificultăți în promovarea profesională și în obținerea unui statut corespunzător cunoștințelor și competenței sale în domeniul financiar-contabil.
Ulterior, reclamanta a întregit și modificat acțiunea - fila 17, solicitând obligarea pârâtei la despăgubiri pentru orele de muncă suplimentară efectuate, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de la care s-au născut drepturile și până la data achitării efective a debitului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că nu datorează nicio sumă reclamantei, pentru că programul de lucru era de 8 ore, fără a fi efectuate ore suplimentare, iar dacă s-a întâmplat acest lucru s-a datorat doar faptului că reclamanta nu era capabilă să-și îndeplinească sarcinile de serviciu în timpul programului, fiind ocupată cu corespondența pe interne, pe teme ce nu erau legate de atribuțiile de serviciu, ci în interes personal și de divertisment, ba chiar presta activități pentru alte firme.
A mai precizat pârâta că reclamanta a dovedit o totală incompetentă și lipsă de implicare și de interes, astfel că nu numai că nu-și îndeplinea sarcinile, dar a comis și grave erori contabile și repetate, iar mențiunea făcută în carnetul de muncă corespunde adevărului și nici nu i-a creat dificultăți în obținerea unui statut socio - profesional corespunzător, dovadă fiind faptul că a fost acceptată fără probleme în funcția de director financiar la SC termo P, deci pe o funcție net superioară.
Prin sentința civilă nr.3197 din 18 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SRL, având ca obiect drepturi bănești, a obligat pârâta să achite reclamantei cu titlu de daune morale echivalentul în lei al sumei de 1000 (una mie) euro, calculată la data plății, la cursul, respingând în rest acțiunea, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei către reclamantă, cu titlu de onorariu apărător.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă în perioada 04.07.2007 în funcția de contabil șef, iar prin decizia nr.30/02.07.2007 au încetat raporturile de muncă, începând cu data de 04.07.2007, prin demisie.
În ceea ce privește orele suplimentare pretinse de reclamantă pe toată perioada lucrată, instanța urmează să respingă această cerere ca neîntemeiată, având în vedere că nu s-a dovedit cu certitudine, că pe toată perioada raporturilor de muncă, reclamanta a fost obligată zilnic să efectueze ore suplimentare, care nu ar fi fost compensate cu zile libere și nici plătite.
Este adevărat că martorul propus de reclamantă, a făcut referire la faptul că tot personalul, printre care și reclamanta, ar fi efectuat și ore suplimentare, însă numai pe baza depoziției acestuia nu se pot cuantifica aceste ore suplimentare și nu se pot stabili datele în care ar fi fost efectuate, cu atât mai mult cu cât depoziția acestuia martor nu se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză, fiind contrazisă și de cea a martorului propus de pârâtă.
În plus, pe toată durata angajării, reclamanta nu a solicitat nici un moment recunoașterea drepturilor privind orele suplimentare și nici din verificarea statelor și a foilor de prezentă de către expertul nu a rezultat efectuarea de ore suplimentare, care nu sunt evidențiate în nici un document din evidențele societății.
De asemenea, în cuprinsul acțiunii, reclamanta face referire la un număr mare de ore suplimentare ce ar fi fost efectuate zilnic, susținând că programul zilnic era de la 8 la 18,00, pentru ca la solicitarea expresă a cuantumului acestora, să se contrazică, realizând o medie a acestora și calculând câte 2 ore suplimentare pe zi.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamantă, instanța reține că s-a dovedit faptul înscrierii de către societate în carnetul de muncă al reclamantei a mențiunii " Persoană incompetentă", înscriere nelegală, în contradicție cu dispozițiile Decr.nr.97/1976, întrucât o astfel de mențiune nu poate fi trecută nici în ipoteza în care ar corespunde adevărului.
De altfel, societatea pârâtă recunoaște înscrierea acestei mențiuni, considerând că prin mai multe înscrisuri a dovedit incompetența reclamantei și gravele erori în desfășurarea activității, însă această împrejurare este lipsită de relevanță, atât timp cât pe toată perioada lucrată nu s-a pus în discuție competența reclamantei și nu i s-a aplicat nici o sancțiune pe acest motiv, iar în carnetul de muncă nu sunt permise astfel de mențiuni referitoare la pregătirea profesională.
În cazul de față, singurele mențiuni ar fi trebuit să se refere la data încetării raporturilor de muncă și motivul, respectiv demisia, astfel că o astfel de mențiune este de natură să afecteze prestigiul și reputația profesională a reclamantei.
Prin urmare, considerând că prin mențiunea arătată s-a produs un prejudiciu reclamantei, aducându-se atingere unor drepturi personale nepatrimoniale, în condițiile art.998 și 999 civ. tribunalul a apreciat daunele morale la suma de 1000 euro, ce urmează a fi achitată la cursul oficial al din ziua efectuării plății.
Această cerere este admisibilă deoarece nu este întemeiată pe răspunderea contractuală ci intră în sfera răspunderii civile delictuale, întrucât mențiunea respectivă nu este prevăzută de lege, fiind inserată numai în scop șicanator, pe fondul relațiilor tensionate dintre părți.
Față de cele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea, în sensul celor arătate și anume a obligat pârâta la plata sumei de 1000 euro daune morale, respingând în rest acțiunea.
În baza art.274 pr.civ. a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1.000 lei cu titlu de onorariu apărător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că în mod eronat instanța de fond a admis în parte acțiunea, obligarea la daune morale fiind inadmisibilă.
Se susține că hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond făcând o apreciere greșită a probelor dosarului și a dispozițiilor art.998 și următoarele din Codul Civil.
Se susține că fapta recurentei nu are caracterul de a crea prejudicii, cu atât mai mult cu cât mențiunea din carnetul de muncă a fost radiată ulterior.
Dispozițiile art.7 din Decretul nr.92/1976 stipulează că atunci când se fac mențiuni eronate sau cu încălcarea dispozițiilor legale,acestea se rectifică, actul menționat nefăcând vreo trimitere la vreo sancțiune.
Un alt motiv de recurs vizează obligarea societății recurente la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Potrivit art.276 din Codul d e procedură civilă atunci când instanța a încuviințat pretențiile numai în parte și plata cheltuielilor de judecată se va acorda proporțional admiterii acțiunii, dispoziție legală ce nu a fost aplicată de către instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În ce privește acordarea daunelor morale în sumă de 1000 euro, curtea va constata că în mod corect instanța de fond a admis acest capăt de cerere.
Este cert faptul că s-a înscris în carnetul de muncă al reclamantei mențiunea "Persoană incompetentă", înscriere nelegală, în contradicție cu dispozițiile Decr.nr.97/1976.
Potrivit reglementărilor legale în privința mențiunilor din carnetul de muncă, o astfel de mențiune nu poate fi trecută nici în ipoteza în care ar corespunde adevărului.
Corect a reținut tribunalul că societatea recurentă recunoaște înscrierea acestei mențiuni, considerând că prin mai multe înscrisuri a dovedit incompetența reclamantei și gravele erori în desfășurarea activității.
Aprecierea asupra competenței fostei salariate, la momentul încetării raporturilor de muncă este lipsită de relevanță, atât timp cât pe toată perioada lucrată nu s-a pus în discuție competența reclamantei și nu i s-a aplicat nici o sancțiune pe acest motiv, iar în carnetul de muncă nu sunt permise astfel de mențiuni referitoare la pregătirea profesională.
În cazul de față, cum corect a reținut tribunalul, singurele mențiuni ar fi trebuit să se refere la data încetării raporturilor de muncă și motivul, respectiv demisia, astfel că mențiunea în discuție este de natură să afecteze prestigiul și reputația profesională a reclamantei.
Chiar dacă s-a menționat, ulterior, la solicitarea ITM, că mențiunea în discuție a fost anulată, aceasta continuă să figureze în carnetul de muncă al reclamantei și este de natură a-i crea acesteia situații în care să dea explicații, pe viitor, eventualilor angajatori cu privire la această mențiune.
Prin urmare, prin mențiunea arătată s-a produs un prejudiciu reclamantei, aducându-se atingere unor drepturi personale nepatrimoniale, în condițiile art.998 și 999 civ. și în mod corect instanța de fond a admis în parte acțiunea.
Daunele morale în discuție nu s-au acordat în baza disp. art.269 codul muncii pentru a fi invocate clauzele contractului individual de muncă. Aceste daune sunt motivate de fapta culpabilă a recurentei de a înscrie în carnetul de muncă al intimatei mențiuni nelegale, de natură a aduce atingere prestigiului profesional al acesteia din urmă.
Curtea va constata că este fondată critica din recurs privind obligarea la totalitatea cheltuielilor de judecată.
Astfel, la fond s-au admis numai în parte pretențiile reclamantei, astfel că, potrivit disp. art.276 pr.civ. cheltuielile de judecată trebuiau acordate proporțional admiterii acțiunii.
Prin urmare, și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată trebuia admisă numai în parte, respectiv pentru suma de 500 lei.
Pentru aceste considerente, curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta recurentă la 500 lei.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp.art.276 Cod procedură civilă, curtea va obliga intimata reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SRL, cu sediul în P, str.-, în, nr.3, județul P, împotriva sentinței civile nr.3197 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta la 500 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art.276 Cod procedură civilă obligă intimata-reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
--- - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.5 ex./11.03.2010
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
