Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3520/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1376/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR.3520/
Ședința public de la 20 mai 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurențiiMinisterul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publiceîmpotriva sentinței civile nr.160 din data de 27.10.2008 pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII a Civil și pentru Cauze Privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr- (4929/2008), în contradictoriu cu intimații, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști și Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiției - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism, având ca obiect:"drepturi bnești - spor de vechime".
La apelul nominal fcut în ședința public nu au rspuns: recurențiiMinisterul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publiceși intimații, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști și Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiției - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism.
Procedura de citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care,
Curtea, având în vedere împrejurarea c recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, prin cererea de recurs dedus judecții, a solicitat judecarea pricinii în lips, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecat, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de faț constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.160/27.10.2008, pronunțat în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII a Civil și pentru Cauze Privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale a admis, în parte, acțiunea formulat de reclamanta, procuror la Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT-Biroul Teritorial - detașat la, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL BUCURE ȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A obligat pârâții la plata sporului de vechime aferent perioadei 28.09.2004-09.01.2006, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și pân la data plții efective.
A omologat raportul de expertiz contabil judiciar.
A obligat pârâții s efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de munc al reclamantei.
A respins ca prescris acțiunea pentru perioada 01.12.2002-27.09.2004.
A respins acțiunea împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fr calitate procesual pasiv.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulat de ctre pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și oblig chematul în garanție s aloce fondurile necesare plții.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile, reprezentând sporul de vechime, aferente perioadei 01.12.2002 - 27.09.2004, invocat de ctre pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art.137 al.1 Cod pr.civil, având în vedere data formulrii acțiunii, respectiv 28.09.2007 cu motivarea c dreptul a existat și putea fi valorificat în instanț, în termenul de 3 ani prevzut de art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, fr ca vreo cauz de întrerupere sau suspendare termenului de prescripție s se poat constata.
Curtea reține c reclamanta este consilier asimilat magistraților și c problema sporului de vechime pentru categoria de personal din care face parte și reclamantul, nu mai poate fi pus în discuție, ea fiind tranșat cu efecte obligatorii pentru instanțe, prin decizia nr. XXXVI din data de 07.05.2007 pronunțat în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul existenței sporului pretins, astfel c reclamantei i se cuvine acest spor pentru perioada 28.09.2004 - 09.01.2006.
Astfel, prin decizia nr. XXXVI din data de 07.05.2007 pronunțat în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat c dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/10996, în raport de prevederile art. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, se interpreteaz în sensul c judectorii, precum și ceilalți magistrați beneficiaz și de sporul de vechime în cuantumul prevzut de lege, motivat de aceea c deși prin OG nr. 83/2000, sporul de vechime în munc nu a mai fost prevzut pentru magistrați,art. 31 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996, nu a fost abrogat nici expres, nici implicit, în caz contrar, a considerat c putea beneficia de sporul pentru vechime în munc numai personalul auxiliar, nu și magistrații, înseamn a înclca principiul egalitții în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile OG nr. 137/2000.
Astfel, faț de disp. art.269 raportat la art.295 alin.1 Codul muncii, instanța a apreciat c actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație se cuvine persoanei prejudiciate, pentru a se asigura repararea integral a prejudiciului cauzat prin neplata sumelor datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bnești cuvenite din raporturile de munc.
Curtea a omologat raportul de expertiz contabil întocmit în cauz, în care se regsesc calculele concrete privind sporul de vechime în munc solicitat prin acțiune și a obligat pârâții s efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de munc al reclamantei, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr.92/1976.
Curtea, a apreciat c sunt întrunite condițiile prevzute de art.60 din Codul d e procedur civil, pentru a admite și cererea de chemare în garanție formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecinț, l-a obligat pe chematul în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor () s aloce fondurile necesare plții drepturilor pretinse.
Cât privește excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocat din oficiu, Curtea a admis-o cu motivarea c reclamanții nu au cu acest minister raporturi juridice de munc, în baza crora s poat formula, în contradictoriu cu acesta, pretenții de natur salarial, a cror plat se efectueaz numai de ctre angajator. De asemenea, Curtea reține c nu este nici ordonatorul de credite, principal sau secundar, faț de fondurile din care se efectueaz plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal au formulat recursuri motivate pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului su, chematul în garanțieMinisterul Economiei și Finanțelora susținut c instanța de fond a apreciat c are calitate procesuala, dar nu de obligat principal si solidar cu parații - angajatori, ci in raport de obligațiile acestui minister de elaborare a proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite.
Recurentul a susținut c hotrârea primei instanțe nu este motivata si este dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii, motive prevzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul d e procedura civila.
Recurentul a mai artat c instanța de fond, confundând bugetul de stat cu bugetele instituțiilor parate, a reținut faptul ca "gestioneaz bugetul de stat", având in vedere dispozițiile art. 4 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, in conformitate cu care, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Justiției se face in limita creditelor aprobate
Simpla enumerare a mai multor articole din nr.HG 386/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Economiei si Finanțelor, precum si din Legea nr. 500/2002, nu poate fi considerata o motivare a hotrârii, respectiv a soluției de admitere a cererii de chemare in garanție.
Recurentul a artat c a invocat excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in garanție având in vedere dispozițiile art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, in conformitate cu care, partea poate sa cheme in garanție o alta persoana împotriva creia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cdea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despgubire.
Având in vedere textul de lege mai sus citat, precum si obiectul cererii de chemare in judecata - acordarea de drepturi salariale, consideram ca este inadmisibila chemarea in garanție a unei persoane, printr-o cerere prin care se solicita cu totul altceva decât garantarea sau despgubirea iar obiectul acesteia se întemeiaz pe o alta obligație decât cea pe care o pretind reclamanții paratului.
In speța, este evidenta inexistenta identitții dintre ceea ce a solicitat reclamantul paraților, si ceea ce solicita paratul de la Ministerul Economiei și Finanțelor, in calitate de chemat in garanție.
Recurentul a susținut c pârâtul nu face dovada existentei faptului ca ar avea o obligație de garanție sau de despgubire, in ipoteza in care ar pierde procesul.
Dispozițiile legale pe care isi întemeiaz paratul cererea de chemare in garanție (legi ale bugetului de stat, art. 4 din Legea nr. 500/2002), nu pot fi reținute ca temei pentru o astfel de cerere, atâta timp cat, legiuitorul a reglementat, prin OG nr. 22/2002 modalitatea de executare a obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezint singurul mijloc legal de plata a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituțiile publice.
Prin urmare, obligațiile de plata ale pârâtului in temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi si o hotrâre judectoreasca prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizeaz din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nici o legtura cu competentele Ministerului Economiei și Finanțelor in materie de buget.
Cererea de chemare in garanție este inadmisibila si din prisma dreptului muncii, atâta timp cat, drepturile revendicate de ctre reclamant deriva dintr-un raport de munca al crui subiect nu este si recurentul.
Recurentul a artat c în cazul in care, se va considera admisibila chemarea in garanție, înțelege s invoce excepția lipsei calitții procesuale pasive, întrucât nu exista identitate intre persoana chematului in garanție si persoana celui împotriva cruia s-a îndreptat intimatul-parat, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Înalta Curte de Casație și Justiție având calitatea de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizeaz creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Recurentul a mai susținut c instanța a aplicat greșit si dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilesc principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitțile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar, fiind lipsit de relevanta, in speța, faptul c Ministerul Finanțelor Publice elaboreaz proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite - si nu la cererea persoanelor fizice angajați ai acestora - si a proiectelor bugetelor locale.
Astfel, parti in dosar trebuie sa fie numai reclamantul - persoana fizica, si paratul - instituția publica angajatoare, urmând ca in cazul admiterii acțiunii, instituția publica parata, in calitate de ordonator principal de credite sa solicite Ministerului Finanțelor Publice o rectificare bugetara in acest sens, prin întocmirea unui proiect de lege de modificare a legii bugetului de stat.
Având in vedere raționamentul de mai sus, precum si fata de prevederile legale expuse, recurenta a apreciat ca prima instanța a reținut in mod eronat mecanismul elaborrii bugetului de stat, rolul instituției in cadrul acestuia, precum si obligațiile si competentele ordonatorilor principali de credite in materie, cu consecința admiterii in mod neîntemeiat a cererii de chemare in garanție.
In cazul in care vor fi respinse excepțiile mai sus artate, in subsidiar, pe fond, recurenta a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiata, având în vedere si dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificrile ulterioare, care stabilesc pe de o parte c, nicio cheltuial din fonduri publice nu poate fi angajat, ordonanțat și pltit dac nu este aprobat potrivit legii, iar pe de alt parte c nicio cheltuial nu poate fi înscris în buget dac nu exist baza legal pentru respective cheltuial.
In condițiile in care Ministerului Economiei Si Finanțelor ii revine obligația de a se încadra in cheltuielile stabilite de ctre legiuitor, plata salariaților unor alte instituții publice apare ca fiind nelegala si imposibil de efectuat.
Recurenta a menționat c in acest domeniu a fost adoptat un act normativ cu caracter de norma speciala, respectiv Ordonanța de urgenta nr. 75/2008 privind stabilirea de msuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției prin care se eșaloneaz plata sumelor reprezentând drepturi de natur salarial stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției în termen de 18 luni iar prin Ordinul comun nr. 3774/22.08.2008 a fost reglementata modalitatea de executare a hotrârilor obținute de personalul din justiție.
Prin urmare, Ministerul Economiei si Finanțelor si-a respectat obligațiile legale stabilite prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.75/2008, respectiv Ordinul nr. 3774/22.08.2008, in sensul ca a procedat la rectificarea bugetului Ministerului Justiției, alocând credite bugetare in suma de 280 milioane, pentru plata primei transe de 30%, asa cum se prevede la art. 2 din Ordinul comun nr. 3774/22.08.2009.
La rândul su recurentul pârâtMinisterul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justițieconsider nelegal și netemeinic hotrârea judectoreasc atacat solicitând admiterea recursului pentru motivul prevzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedur civil cu aplicarea art. 304/1 Cod procedur civil, modificarea sentinței civile în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în munc și efectuarea mențiunilor corespunztoare în carnetul de munc, pentru urmtoarele motive:
Instanța de fond în mod greșit nu a dispus introducerea în cauz a Parchetului de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, instituție care în speț are calitatea de ordonator secundar de credite, solicitând introducerea în cauz a acestuia în conformitate cu prevederile art. 132 alin. 1 din actul normativ menționat, întrucât atributul privind elaborarea proiectului de buget pentru parchetele de pe lâng tribunale și parchetele de pe lâng judectorii revine parchetelor de pe lâng curțile de apel.
Faț de dispozițiile Deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentul a susținut c formuleaz recurs doar pentru captul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, apreciind c instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bnești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetar, nu poate s înscrie în bugetul propriu nici o plat fr baz legal pentru respectiva cheltuial.
Recurentul a susținut c Legea bugetului de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007 nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de ctre instanț, astfel c acordarea ulterioar a unei sume de bani peste cea datorat - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justific.
Neaplicarea indicelui de inflație se datoreaz și faptului c, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuial nu poate fi înscris în buget și nici angajat și efectuat din acesta dac nu exist baz legal pentru respectiva cheltuial".
Totodat, în conformitate cu prevederile art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevzute în capitole și articole au destinație precis și limitat", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetar, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat astfel c obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanț ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Recurentul a apreciat c actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina s-și execute obligația asumat.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți s execute obligațiile de a face invocate de reclamant, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsit de cauz juridic.
Recurentul a susținut c instanța de fond - chiar în cazul în care a admis pretențiile reclamantei cu privire la indexarea acestor sume cu indicele de inflație - nu putea admite captul de cerere privind actualizarea decât pân la data de 7 mai 2007, când s-a pronunțat aceast decizie. Aceasta este data la care a intervenit recunoașterea dreptului, ce nu putea fi fcut în lipsa temeiului legal decât de instanța suprem sau de legiuitor.
Recurentul a solicitat respingerea cererii privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunztoare recunoașterii drepturilor câștigate în carnetul de munc acesteia deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976 - privind carnetul de munc singura categorie de drepturi bnești ce se poate transcrie în carnetele de munc este retribuția tarifar de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariate ce se adaug la retribuția tarifar de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezint o categorie de drepturi bnești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de munc.
Examinând actele și lucrrile dosarului, Curtea reține urmtoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de recurentulMinisterul Finanțelor PubliceCurtea urmeaz s rețin din criticile formulate excepția inadmisibilitții cererii de chemare în garanție, nefiind îndeplinite în cauz condițiile reglementate de art. 60 alin. 1 cod proc. civil.
Astfel, din actele dosarului rezult c acțiunea principal a fost formulat ca o acțiune în despgubiri, cerinț ce trebuie îndeplinit și de cererea de chemare în garanție pentru ca aceasta s fie admisibil.
În speț, cererea de chemare în garanție formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție are un obiect diferit, solicitând chematului în garanție adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului pârâtului prin care s fie incluse resursele necesare efecturii plților drepturilor pretinse.
Curtea constat c o astfel de cerere reprezint o obligație de a face, cu o natur juridic distinct de cea a unei obligații de a da cum este cea din acțiunea principal. Or, în conformitate cu dispozițiile textului legal menționat, cererea de chemare în garanție are ca scop s asigure celui care a czut în pretenții posibilitatea de a se despgubi de la partea de la care a dobândit dreptul, în mod evident aceast condiție nefiind îndeplinit în speț.
Faț de împrejurarea c cele dou acțiuni nu au același obiect, cererea de chemare în garanție apare ca inadmisibil raportat la cererea principal în legtur cu care va trebui soluționat.
Pentru aceste considerente Curtea va admite recursul Ministerului Finanțelor Publice, în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civil va modifica sentința recurat în sensul c va respinge cererea de chemare în garanție ca inadmisibil.
Faț de admiterea excepției, celelalte critici ale recurentei nu vor mai fi analizate.
În ceea ce privește recursul declarat deMinisterul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea apreciaz c în mod corect instanța de fond a dispus actualizarea sumelor datorate de recurent cu indicele de inflație. Solutia se justifica entru p. a acoperi prejudiciul determinat de neplata acestor drepturi și nu se poate aprecia, așa cum a susținut recurentul c plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație este lipsit de cauz juridic.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executrii, cu toate c nu este rea-credinț din partea sa, afar doar dac nu va justifica c neexecutarea provine dintr-o cauz strin, ce nu-i poate fi imputat, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferit și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speț nu se poate contesta faptul c moneda național a fost și este în continu devalorizare.
de inflație reprezint un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piaț si prin intermediul cruia se msoar gradul de depreciere a valorii banilor aflați in circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumprare.
Prin urmare nu prezint relevanț în prezenta cauz faptul c în lipsa unui capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale din Legea de stat acordarea ulterioar a unei sume de bani peste cea datorat - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justific sau c în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 nici o cheltuial nu poate fi înscris în buget și nici angajat și efectuat din acesta dac nu exist baz legal pentru respectiva cheltuial întrucât recurentului în calitate de ordonator principal de credit îi revine obligația de a solicita includerea acestor sume în bugetul ce urmeaz a-i fi alocat.
Nici critica recurentului în sensul c instanța de fond nu putea admite captul de cerere privind actualizarea decât pân la data de 7 mai 2007 când s-a pronunțat Decizia nr. XXXVI a ÎCCJ nu poate fi admis întrucât recunoașterea dreptului la sporul de vechime nu a fost fcut de ctre debitor pentru ca acesta s fie exonerat de riscul devalorizrii sumelor datorate.
În ce privește critica potrivit creia în mod greșit instanța de fond a respins cererea Ministerului Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție de introducere în cauza a Parchetului de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Curtea reține c reclamantul este acela care stabilește cadrul procesual, iar nu instanța.
Introducerea în cauz a unui terț nu se poate face decât în formele procedurale prevzute de lege, prin mijloace specifice fie de ctre reclamant, fie de ctre pârât, cererea pârâtului neîndeplinind niciuna dintre condițiile prevzute de lege.
În ceea ce privește efectuarea mențiunilor în carnetul de munc, în mod corect instanța de fond a dispus în acest sens în condițiile în care a fcut aplicarea art. 1 din Decretul nr. 92/1976, faț de natura salarial a sporului acordat, pentru care angajatorul urmeaz a reține și vira contribuțiile ctre fondurile asigurrilor sociale de stat.
Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civil constat neîntemeiat recursul formulat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care îl va respinge ca nefondat.
Referitor la recursul formulat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, Curtea în baza art. 312 Cod pr.civil constatat c acesta este întemeiat, motiv pentru care îl va admite în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civil, va modifica în parte sentința recurat, va respinge cererea de chemare în garanție ca inadmisibil.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.160 din data de 27.10.2008 pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII a Civil și pentru Cauze Privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr- (4929/2008), în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL BUCURE ȘTI ȘI MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEI - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZAT ȘI TERORISM ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Admite recursul formulat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.160 din data de 27.10.2008 pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII a Civil și pentru Cauze Privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr- (4929/2008), în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL BUCURE ȘTI ȘI MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEI - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZAT ȘI TERORISM ȘI MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Modific în parte sentința recurat.
Respinge cererea de chemare în garanție ca inadmisibil.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
