Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3568/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2175/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.3568/
Ședința publică de la 20.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 20.03.2009 de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- formulată de recurenta-pârâtă - SA în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit.p și art.79 alin.1 din Constituția României.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 26.03.2009, recurenta - SA a criticat, în contradictoriu cu intimatul, soluția Tribunalului Teleorman consemnată în încheierea de ședință din 20.03.2009 referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 - ultima liniuță din Legea nr.53/2003.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a ignorat faptul că excepția invocată întrunea condițiile de admisibilitate pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea de la termenul de judecată din 20.03.2009 în dosarul nr-, Tribunalul Teleormana respins, cu opinia separată a asistenților judiciari, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, arătând în motivarea încheierii, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 al.2- ultima liniuță din Legea nr.53/2003 nu vizează, în realitate, invocata neconstituționalitate a acestui text de lege, ci modul de aplicare al acestuia, aspect ce intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Într-adevăr, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că recurenta invocă drept argument al neconstituționalității art.282 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, aplicabilitatea în speță a altor dispoziții legale, cuprinse în Legea nr.168/1999. Prin urmare, chiar dacă formal sunt enumerate câteva articole din Constituția României pe care se susține că le-ar încălca prevederile art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, întreaga argumentație a invocatei neconstituționalități se realizează, in extenso, atât în cererea inițială, cât și în motivele de recurs, printr-o raportare permanentă la dispozițiile Legii nr.168/1999 și la pretinsa preeminență legală a acestor din urmă prevederi legale în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale de judecată a unor cauze având ca obiect litigii de muncă.
Curtea Constituțională este o autoritate de tip colegial, ce nu intră în sfera autorității judecătorești și care are competența de a se pronunța asupra neconstituționalității unei legi. În cauză însă, nu Constituția este cea care stabilește competența teritorială de judecată, ci, așa cum susține recurenta, două reglementări distincte, ale căror prevederi s-ar contrazice ori exclude.
Doar instanțele de judecată sunt chemate să aplice legea și să realizeze interpretarea ei.
În mod corect, instanța de fond a remarcat diferența de nuanță între aplicabilitatea dispozițiilor art.29 din Legea nr.47/1992 și situația concretă a speței, soluția fiind pe deplin concordantă cu prevederile legale.
Opinia separată a celor doi asistenți judiciari este nemotivată, simpla enumerare a unor texte legale și mențiunea generică a legăturii dintre invocarea excepției de neconstituționalitate și fondul cauzei deduse judecății, fără a menționa în concret în ce constă această legătură nefiind suficientă pentru a reprezenta un argument pertinent pe care instanța de control judiciar să îl poată aprecia ca atare.
Pentru ansamblul motivelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă - SA, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 20.03.2009 de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./22.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
