Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3675/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1559/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3675R
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.66 din 19.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul B, Statul R, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect-drepturi bănești spor de 30%-40%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea, constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.66 din 19.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, au fost respinse, ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților, a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții: Tribunalul București, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiție și Libertăților, și au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a unei despăgubiri în cuantum de 30%,respectiv 40% din indemnizația brută lunară pe perioada august 2003 - aprilie 2005 și la plata diferenței de indemnizație concediu maternitate, respectiv concediu de creștere a copilului, prin introducerea în baza de calcul a fiecărei indemnizații a sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada mai 2005-decembrie 2005, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță că, cererea reclamantei ca fiind una precizatoare iar nu una completatoare sau modificatoare a cererii inițiale,reclamanta restrângându-și acțiunea la perioada august 2003 - decembrie 2005 față de cererea inițială prin care se solicită sporul de 30-40% pentru perioada 01.01.2003 - la zi și în continuare, fiind incidente ca atare dispozițiile art.132 (2) pct.2 pr.civ.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Se apreciază că termenul de 3 ani prevăzut de art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958, cât și de art.283 al.1lit.c din Legea nr.53/2003 rămâne pe deplin aplicabil, însă data nașterii dreptului la acțiune de la care începe să curgă se situează la momentul pronunțării la data de 22 iulie 2005 a Hotărârii nr.185 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între judecătorii și procurorii care beneficiază de sporul de 30-40% și cei care nu beneficiază de acest spor.
Pe de altă parte, prin adoptarea HG nr.232/2000 a fost recunoscut dreptul pretins, cu valoarea întreruperii termenului de prescripție potrivit art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958. Astfel, prin sus menționata hotărâre s-a adoptat strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă, prevăzându-se expres obiectul eliminării discriminării cauzate de acordarea sporului salarial de 40% pentru anumite categorii de magistrați (anexa 2 pct.VI-3.3), respectiv plata drepturilor salariale ale magistraților, astfel cum au fost prevăzute de lege și aplicarea acestor prevederi, în mod nediscriminatoriu, în toate sectoarele de activitate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției și Libertăților, Curtea o apreciază de asemenea ca neîntemeiată, având în vedere calitatea acestuia de ordonator principal de credite al reclamantei. Pe de altă parte, Curtea reține că obiectul cererii nu îl constituie plata indemnizației de maternitate și a indemnizației pentru concediul de creștere a copilului până la 2 ani, obiectul cererii constituindu-l acordarea unei despăgubiri în cuantum de 30-40% și respectiv despăgubiri constând în diferența de indemnizație concediu maternitate, respectiv concediu de creștere a copilului până la 2 ani (prin introducerea în baza de calcul a fiecărei indemnizații) a sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, astfel încât nu se poate reține că Ministerul Justiției și Libertăților nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr.VI din 15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, s-a stabilit aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art.11 al.1 din OUG nr.177/2002, precum și a dispozițiilor art.28 al.4 din OUG nr.43/2002 modificată prin OUG nr.24/2004 modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004, în sensul că drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege (30-40%) se cuvin tuturor magistraților.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 pr.civ. recurentul a arătat că, sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, deoarece în speța de față, există contrarietate între considerentele și dispozitivul hotărârii. Astfel, în motivarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților cu privire la capătul de cerere privind plata diferenței de indemnizație pentru creșterea copilului, instanța a reținut că această excepție este neîntemeiată, întrucât "obiectul cererii nu îl constituie plata indemnizației de maternitate și a indemnizației pentru concediul de creștere a copilului până la 2 ani, obiectul cererii constituindu-l acordarea unei despăgubiri în cuantum de 30%-40% și respectivdespăgubiriconstând în diferența de indemnizație concediu maternitate, respectiv concediu de creștere a copilului până la 2 ani (prin introducerea în baza de calcul a fiecărei indemnizații) a sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară.". însă,contrar acestor considerente,prin dispozitivul hotărârii instanțaaobligat pârâții la plata diferenței de indemnizație concediu maternitate, respectiv concediu de creștere a copilului, prin introducerea în baza de calcul a fiecărei indemnizații a sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada mai 2005-decembrie 2005.
De altfel, din analiza cererii de precizare a acțiunii, rezultă că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata diferenței de indemnizație de concediu de maternitate, respectiv concediu pentru creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, și nu la plata de despăgubiri pentru acest capăt de cerere.
Recurenta a mai invocat și dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. susținând că potrivit dispozițiilor art.121 alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi și asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, "Indemnizația prevăzută la alin.1 se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat."
n același sens sunt și dispozițiile art.25 alin.2 din G nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, potrivit căruia " Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate".
De asemenea, potrivit art.19 din G nr.148/2005, "Fondurile necesare plății drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, cheltuielile administrative, precum și cele de transmitere a drepturilor, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei".
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Critica referitoare la faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent, va fi respinsă având în vedere faptul că, în mod corect instanța de fond a considerat că, obiectul cererii îl constituie acordarea unei despăgubiri în cuantum de 30-40% și respectiv despăgubiri constând în diferența de indemnizație concediu maternitate, respectiv concediu de creștere a copilului până la 2 ani (prin introducerea în baza de calcul a fiecărei indemnizații), a sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, astfel încât nu se poate reține că Ministerul Justiției și Libertăților nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Și criticile referitoare la incidența, în speță, a dispozițiilor art.304 pct.7 pr.civ. vor fi înlăturate, având în vedere faptul că instanța de fond a procedat în limitele investirii sale, hotărând doar asupra obiectului cererii astfel cum prevăd dispozițiile art.129 pr.civ. calificând corect cererea dedusă judecății și ținând cont de cererea precizatoare formulată de reclamantă prin care aceasta solicita obligarea pârâților la plata diferenței de indemnizație de concediu maternitate, respectiv concediu de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, prin introducerea în baza de calcul a fiecărei indemnizații, a sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Împrejurarea că în motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Justiției și Libertăților, instanța de fond face referire la obiectul cererii constând în acordarea unei despăgubiri nu este de natură să atragă incidența în speță a dispozițiilor art.304 pct.7 pr.civ. deoarece aceeași instanță precizează în ce constau respectivele despăgubiri pretinse și anume în diferența de indemnizație concediu maternitate, respectiv concediu de creștere a copilului până la 2 ani, prin introducerea în baza de calcul a fiecărei indemnizații a sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, precum și acordarea sporului de 30%, respectiv 40% din indemnizația brută lunară, pentru perioada august 2003 - aprilie 2005, aceste aspecte regăsindu-se și în dispozitivul sentinței recurate.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.66 din 19.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul B, Statul R, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
08.06.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
