Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 372/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 372/2009
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.435/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva aceleiași sentințe.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 26 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamanții și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara, precum și CNCD pentru opozabilitate solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor reprezentând diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în cuantum de 5% începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, în cuantum de 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și în cuantum de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții susțin că deși trebuiau să beneficieze de aceste creșteri salariale, au fost excluși, creșterile fiind acordate numai demnitarilor aleși și numiți, judecătorilor ÎCCJ, Procurorului General al României, judecătorilor Curții Constituționale și funcționarilor publici.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, neavând calitatea de angajator al reclamanților și nici vreo atribuție în domeniul salarizării asistenților judiciari.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanții sunt salariați în temeiul unei legi speciale de salarizare, astfel că nu le sunt aplicabile actele normative la care aceștia fac trimitere.
Ca urmare a abținerii tuturor judecătorilor Tribunalului Hunedoara, dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Tribunalului Alba prin încheierea nr. 110/F/CC/2008 a Curții de Apel Alba Iulia.
Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 435/2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului CNCD și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, pârâții fiind obligați să plătească reclamanților drepturile salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății. Pârâta Curtea de Apel a fost obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă, fiind respinsă acțiunea reclamanților față de CNCD.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în calitate de ordonator de credite Curtea de Apel are calitate procesuală pasivă în cauză, însă CNCD nu justifică o astfel de calitate, el putând fi citat numai în calitate de expert în domeniul discriminării.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că reclamanții în calitate de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Hunedoara beneficiază de prevederile OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.45/2007.
În preambulul acestui act normativ se enunță în sinteză, scopul care a determinat adoptarea reglementărilor legale pe baza și în executarea cărora actul fost emis.
Astfel, OUG 27/2006 a fost adoptată având în vedere că asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii judecătorilor și procurorilor este prevăzută la cap.VI pct.3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, aprobată prin HG 232/2005.
Prin HG 232/2005 se prevedea că aspectele economice - financiare se reflectă și asupra salarizării personalului din sistemul judiciar iar garantarea independenței puterii judecătorești se realizează și prin asigurarea renumerației adecvate a magistraților, respectiv plata drepturilor salariale ale acestora, așa cum au fost prevăzute de lege și aplicarea acestor prevederi în mod nediscriminatoriu în toate sectoarele de activitate.
Conform art.3 din OG 27/2006 judecătorii beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare.
Articolul 35 prevedea actualizarea prin aplicarea indexărilor, acordate în conformitate cu prevederile legale a indemnizațiilor brute.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.
Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.169/9.03.2007 abrogă dispozițiile art.35, însă în luna ianuarie 2007 dispoziția legală privind actualizarea prin indexare era în vigoare.
Eliminarea doar a magistraților de la această indexare, în condițiile în care toate categoriile de salariați bugetari au beneficiat de aceste indexări în anul 2007, constituie un tratament discriminatoriu care contravine principiului egalității în drepturi instituit prin art.16 din Constituția României și o nerespectare a prevederilor legale instituite prin art.35 din OUG 27/2006.
De asemenea potrivit art.21 alin.1 din OG 137/2000 aprobată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile când se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporționale cu prejudiciul suferit.
Instanța a reținut și faptul că textul art.14 din CEDO completat prin Protocolul 12 intrat în vigoare la data de 01.04.2005, care prevede în art.1 pct.1, interdicția generală a discriminării, aceasta ca o obligație pozitivă a statelor, beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare în condițiile în care nu există un scop legitim.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.35 din OUG 27/2006 instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți și a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata fiecărui reclamant a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și în continuare.
În aplicarea principiului nominalismului monetar, instanța a dispus ca suma restantă să fie actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Referitor la cererile privind indexarea salarială în procent de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007, instanța le-a respins ca neîntemeiate, având în vedere dispoziția expresă de abrogare a art. 35 din OUG 27/2006 cuprinsă în Legea nr.45/2007, competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale ale reclamanților nerevenind instanței de judecată, fiind o competență exclusiv a legiuitorului.
Potrivit prevederilor art.6 și 7 cuprinse în Decretul Lege 92/1976 modificat, normele incidente prev. de Legea 130/1999 și art. 296 din Legea 53/2003, Curtea de Apel Alba Iulia în calitate de operator al carnetelor de muncă, a fost obligat la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și, precum și pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia.
Reclamanții prin recursul declarat au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată.
Reclamanții recurenți susțin că abrogarea art. 35 prin Legea nr. 45/2007 nu înlătură dreptul lor de a le fi indexate drepturile salariale cu 2% din 01.04.2007 și 11% începând cu 01.10.2007, în speță fiind dovedită existența faptelor de discriminare directă asupra categoriei profesionale din care fac parte. Tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se arată că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că se invocă o stare de discriminare.
Discriminarea la care face referire instanța de fond rezultă din lege și nu din modul de interpretare și de aplicare a acesteia. Or, ministerul nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare.
Pe fondul cauzei, se arată că prima instanță a dispus acordarea unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării asistenților judiciari ori de alte acte normative prin care sunt reglementate drepturi de natură salarială în beneficiul acestei categorii profesionale.
Instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare.
Este criticată și acordarea pe viitor a acestor drepturi având în vedere că obiectul acestuia se referă la un drept care nu s-a născut încă.
Prin recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Alba Iulias -a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că această instituție nu are nici calitatea de angajator al reclamanților și nici nu are vreo atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale asistenților judiciari.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, în ce privește recursul Curții de Apel Alba Iulia care vizează excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții este de menționat faptul că potrivit art. 47 din Legea nr. 304/2004, curtea de apel are calitatea de ordonator secundar de credite, precum și atribuții în păstrarea și evidența carnetelor de muncă ale magistraților și asistenților judiciari potrivit Decretului nr. Lege nr.92/1976 modificat, așa încât având în vedere și normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art. 296 din Legea nr.53/2003, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
În ce privește recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților este de menționat faptul că prin admiterea, în parte, acțiunii reclamanților instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nici nu a nesocotit dispozițiile nr.OUG 137/2000, nefăcând altceva decât să aplice prevederile legale în vigoare la cazul dedus judecății.
Sub acest aspect este de menționat faptul că temeiul juridic al pretențiilor reclamanților admise de instanță îl constituie art. 35 din nr.OG27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției potrivit căruia:"drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile: acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prevederea legală în vigoare privind creșterile salariale ce s-au acordat începând cu luna ianuarie 2007 este nr.OG 10/31.01.2007 care reglementează o majorare în trei etape a salariilor avute la data de 31.12.2006, categoriilor profesionale indicate de actul normativ, printre care și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, după cum urmează:a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.
Este adevărat că acest art. 35 din nr.OG27/2007 a fost abrogat de pct.17 al art. I din Legea nr. 45/06.03.2007 publicată în Of. nr. 169/ 9.03.2007, dar în luna ianuarie 2007 -care face obiectul acțiunii-erau în vigoare și trebuiau aplicate ca atare, potrivit normei de drept al aplicării imediate a legii civile, regăsită în art.1 Cod civil.
Abrogarea prin lege a ordonanței de guvern nu înlătură, retroactiv, efectele juridice produse de acest act normativ, în speță, abrogarea art. 35 din nr.OG 27/2007 prin Legea nr.45/2007, producând efecte doar pentru viitor, respectiv pentru indexările pretinse de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 octombrie 2007, aspect, de altfel, reținut corect de prima instanța prin admiterea doar în parte a acțiunii.
Ca atare, susținerile recurentului vizând aplicarea greșită a legii de către prima instanță sunt nefondate.
Nefondate sunt, de asemenea și criticile recurenților-reclamanți vizând discriminarea între cei care au beneficiat de prevederile nr.OG10/2007 și cei care au fost excluși de la aplicabilitatea acestei norme, deoarece așa cum justificat a reținut prima instanță modul de reglementare prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unei categorii de persoane nu constituie discriminare în sensul stabilit de nr.OG 137/2000.
În acest sens prin deciziile nr.818 și 819/03.07.2008 ale Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a statuat că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative".
De asemenea, prin Decizia nr.1325/04.12.2008, Curtea Constituțională a statuat că:înțelesul dispozițiilor nr.OG 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, va respinge recursurile promovate de părți ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții și, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și pârâta Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.435/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
03 Aprilie 2009
Red./27.04.2009
Judecători fond:,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
