Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.377/
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul domiciliat în T, str. - -, -. II,. I,. 7, județul H, împotriva sentinței civile nr.2920 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 1 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 8 aprilie 2008.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 2920 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- s-a respins excepția tardivității emiterii deciziei nr. 28 din 17 septembrie 2007, invocată de reclamantul, s-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Curtea de Apel Târgu -M - pentru anularea deciziei de sancționare.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că unitatea pârâtă a respectat termenul de 30 zile prevăzut de Legea nr. 567/2004 pentru emiterea sancțiunii, că reclamantul a mai fost sancționat disciplinar anterior săvârșirii faptelor reținute acum în sarcina sa, că suplimentarea cercetării efectuată în cauză se impunea pentru stabilirea detaliată a stării de fapt și dozarea sancțiunii aplicate, că în raport de abaterile săvârșite de reclamant, sancțiunea disciplinară aplicată este perfect justificată și se impune menținerea ei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând modificarea integrală în sensul admiterii contestației, reintegrării reclamantului în postul de grefier-informatician, deținut anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit, până la reintegrare.
În motivare recurentul a arătat că pârâta-intimată a nesocotit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 268 din Codul muncii și art. 89 din Legea nr. 567/2004, că faptele reținute în sarcina sa au fost săvârșite la alte date decât cele indicate, că aceste fapte nu au produs prejudicii și deci nu constituie abateri disciplinare, că faptele respective nu au fost descrise amănunțit în actele de constatare, că unele dintre afirmativele abateri nu s-au săvârșit iar pentru altele a fost deja sancționat și ar suporta două penalități pentru aceeași faptă.
În drept, recurentul a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 312 alin. 3 și art. 274 Cod procedură civilă.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor invocate de recurent și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 304/1, 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamantul s-a adresat Tribunalului Harghita, solicitând pronunțarea unei sentințe pentru anularea deciziei de sancționare nr. 28 emisă la 17 septembrie 2007 de Curtea de Apel Târgu -M, decizie prin care s-a dispus excluderea sa din profesia de grefier-informatician, desfacerea contractului de muncă.
În motivare reclamantul a arătat că decizia a cărei anulare o solicită s-a emis peste termenul prevăzut de lege, că după efectuarea cercetării abaterilor reținute în sarc8ina sa, emitentul a procedat la completarea cercetării și astfel s-a depășit termenul de emitere, decizia este tardivă.
Pe fond a susținut că faptele reținute în sarcina sa nu constituie abateri disciplinare, acestea nu au cauzat sincope în buna desfășurare a activității instituției. În altă ordine de idei, a arătat că unele dintre faptele considerate de angajator abateri, s-au petrecut în anul 2006, astfel că nu mai pot fi luate în considerare la emiterea deciziei de sancționare criticată.
La dosarul cauzei s-au depus în copie decizia a cărei anulare se solicită, actul de constatare a abaterilor disciplinare cu propuneri de sancționare, decizia nr. 3 din 23 martie 2005 prin care reclamantul a fost sancționat cu "avertisment", alte acte considerate utile soluționării cauzei.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, arătând că decizia s-a emis în termenul prevăzut de lege, iar excepția invocată de reclamant nu are suport legal. Pe fond consideră că în raport de faptele reținute în sarcina reclamantului, sancțiunea este justificată și urmează a fi menținută ca atare.
Instanța a pronunțat sentința civilă nr. 2920 din 21 noiembrie 2007, analizată în prezentul dosar.
Recursul reclamantului este întemeiat și va fi admis, sentința criticată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare, aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:
Instanța a fost investită să analizeze legalitatea deciziei de sancționare emisă de Curtea de Apel Târgu -M la 17 septembrie 2007. Reclamantul a invocat tardivitatea emiterii acesteia, arătând că decizia s-a emis cu depășirea termenului de 30 de zile. Instanța a respins excepția invocată fără însă a motiva. Nu a arătat elementele avute în vedere de instanță, care au condus la concluzia netemeiniciei (nu s-a indicat data la care organul abilitat să emită decizia a luat la cunoștință de existența faptei ce constituie abatere, dată în raport de care avea posibilitatea de a dovedi temeinicia concluziei sale, dat fiind faptul că art. 63 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 268 alin. 1 din același cod prevăd termenul de 30 de zile calendaristice pentru emiterea deciziei de sancționare, termen care începe să curgă de la data luării la cunoștință de către angajator. În același sens sunt și prevederile art. 89 din Legea nr. 567/2004, care stabilesc ca dată a începerii termenului, data înregistrării.
Instanța a înlăturat fără să motiveze și susținerea reclamantului, conform căreia atât cercetarea de bază cât și cea suplimentară trebuie efectuată în cadrul termenului prevăzut de lege (de 30 de zile).
Pe fond, s-a reținut în sarcina reclamantului fapte considerate abateri disciplinare fără a se indica data săvârșirii acestora prin fapte, comisive sau omisive, fără a determina urmările fiecăreia pentru a da posibilitate instanței să stabilească măsura în care angajatorul mai este în termenul de emitere a deciziei de sancționare, faptele au fost săvârșite de reclamant, acestea constituie abateri în raport de regulamentul de ordine interioară sau lege și atribuțiile prevăzute în fișa postului pentru reclamant.
Elementele arătate erau, de asemenea, necesare pentru a da posibilitate instanței să analizeze dozarea sancțiunii (stabilirea unei sancțiuni corespunzătoare gravității faptelor reținute în sarcina reclamantului, numărului de abateri și frecvenței acestora).
Actul de constatare reprezintă doar o înșiruire a "abaterilor disciplinare" din care unele au fost săvârșite anterior termenului de 6 luni prevăzut de art. 268 din Codul muncii iar pentru unele, angajatorul a emis dispoziție de sancționare distinctă.
Din cuprinsul actului de constatare rezultă că formulările sunt vagi, concluziile cu propuneri de sancționare sunt generalizate la toate faptele reținute în sarcina reclamantului, instanța nu a analizat diferențiat fiecare dintre faptele ce au dus la emiterea deciziei de sancționare.
Starea de fapt rezumată anterior a fost reținută în considerentele sentinței recurate, iar cum instanța a procedat la respingerea excepției tardivității invocată de reclamant, fără a motiva în concret soluția, a respins acțiunea reclamantului fără a analiza toate critic8ile formulate referitoare la inexistența unora dintre fapte, sancționarea anterioară a altora. Instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra susținerilor reclamantului conform cărora cercetarea prealabilă s-a efectuat și concretizat prin raportul înregistrat sub nr. 2470 din 3 august 2007, iar completările aduse acestuia prin actul înregistrat sub nr. 2813 din 14 septembrie 2007, sunt întocmite peste termen, urmând a fi neluate în considerare. Nu s-a pronunțat nici asupra cererii de suspendare a aplicării sancțiunii disciplinare, până la soluționarea contestației formulate. Nu a analizat nici apărările contestatorului cu privire la fiecare dintre faptele reținute în sarcina sa, considerate abateri disciplinare săvârșite de reclamant care au condus la aplicarea sancțiunii prevăzute de decizia contestată. În cauză se constată soluționarea (de către prima instanță) a procesului fără cercetarea fondului și în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, recursul reclamantului va fi admis, cauza va fi trimisă pentru rejudecare Tribunalului Harghita.
În rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 129 Cod procedură civilă, instanța urmează să stăruie prin mijloacele procedurale pentru aprofundarea situației de fapt, clarificarea problemelor evidențiate în considerentele prezentei decizii, eventual suplimentarea probatoriului administrat pentru elucidarea tuturor problemelor speței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantului, domiciliat în T, str. - -, -. II,. I,. 7, județul H, împotriva sentinței civile nr.2920 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr- și în consecință:
Casează sentința recurată.
Dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare, Tribunalului Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/3ex
Jud.fond:;
-8.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
