Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 387/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.387/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 06 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate depârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP, împotriva sentinței civile nr.127 din 19 noiembrie 2008 și a recursurilor declarate depârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTIîmpotriva aceleiași sentinței și împotriva încheierii din 3.12.2008 pronunțate de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, a intimatei reclamante, a intimatului pârât Ministerul Justiției și Libertăților și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Având în vedere că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.127/F/19.11.2008, Curtea de Apel, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.08.2004-29.09.2005.
A admis în parte acțiunea reclamantei, cu domiciliul ales la cabinet avocat din B,-,.C,.1, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, cu sediul în B, sector5,--14, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, sector 3,--3, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B, sector 3,--3, Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în B,-, TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul ales la reprezentantul în teritoriu DGFP B, B- - nr.7, și în consecință:
A obligat pârâții 4-6 să achite reclamantei drepturile salariale echivalente sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 29.09.2008-la zi, precum și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.
A obligat Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat MEF să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
A respins pretențiile aferente perioadei 01.08.2004-19.04.2005 în contradictoriu cu pârâții 1-3 și pentru perioada 20.04.2005-29.09.2005 în contradictoriu cu pârâții 4-6.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ în contradictoriu cu chematul în garanție MEF.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile, instanța a dispus la termenul din 19.11.2008.
Reclamanta a funcționat ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 în perioada 1.08.2004-19.04.2005 și funcționează ca judecător în cadrul Judecătoriei Brașov din 1.10.2006.
În ceea ce privește excepția prescripției, curtea reține că potrivit art. 166 și art. 283 Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge "de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin D - privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art. 295 Codul muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale echivalente cu sporul de 50% începe să curgă de la data la acre acest drept pretins nu a mai fost recunoscut și nu a mai fost acordat de către angajator, reclamanta neinvocând nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției.În cazul de față, momentul din care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul invocat coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 care a înlăturat acest spor pentru magistrați. Reclamanta nu poate pretinde că a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul muncii, este necesară "o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 29.09.2008 astfel încât pretențiile cuprinse între 1.08.2004-29.09.2005 au fost respinse ca prescrise.
Ca o consecință a fost respinsă acțiunea față de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, pretențiile respinse ca prescrise vizează perioada în care reclamanta a funcționat ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, precum și cererea de chemare în garanție a MEF.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a apreciat că pretențiile solicitate prin acțiune sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 3 teza finală din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Ori,problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr. 21/2008 a, astfel încât acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului prezentei.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și "pentru viitor", curtea a reținut că aceasta cerere este întemeiata deoarece drepturile salariale constituie prin excelență " prestări periodice" în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Excepțiile prevăzute de art 110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu-și îndeplinește de bună voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie inutilă de procese distincte pentru fiecare "" scadentă., această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor (contractul sau legea) este în vigoare iar debitorul este ținut de acesta
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 cod civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului si plata dobânzii legale constituie doua drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzuta de art. 1088 Cod Civil nu se aplica obligațiilor rezultând din fapte juridice si din lege, cum este cazul in speța.
Cererea de obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei a fost admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate
În acest sens curtea a reținut că potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct. 1 din Legea 303/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Prin încheierea pronunțată la data de 3.12.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa admis cererea formulată de reclamanta și în consecință, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.127/F/19.11.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, în sensul că "obligă pârâții 4-6 să achite reclamantei drepturile salariale echivalente sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 29.09.2005 - la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală".
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Ministrul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV.
Prin recursul formulat, recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Decizia nr.21/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție are în vedere acordarea sporului de 50% numai până la abrogarea Legii nr.50/1996 prin OG nr.8/2007, aprobată prin Legea 247/12.07.2007.
Se critică actualizarea cu rata inflației a debitului și aplicarea dobânzii legale, precum și acordarea pentru viitor acestui spor.
Totodată, se precizează că potrivit art.11 alin.2 din Decretul 92/1976 doar retribuția tarifară de încadrare, precum și drepturile ce se includ în aceasta se transcrie în carnetele de muncă.
Recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI critică sentința atacată numai sub aspectul plății dobânzii legale și reactualizării debitului cu indicele de inflație, arătând că nu se pot acorda două despăgubiri în același timp pentru același prejudiciu, întrucât s-ar realiza o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B solicită modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în ce privește fondul cauzei, se invocă dispozițiile Legii nr.500/2002, conform căreia nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată dacă nu e aprobată potrivit legii.
Totodată se evidențiază încălcarea separației puterilor în stat și nelegalitatea aplicării concomitente a indicelui de inflație și a dobânzii legale.
Prin recursul declarat, pârâta Curtea de APEL BRAȘOVa solicitat modificarea sentinței, în sensul acordării sporului de 50% numai până la data intrării în vigoare a Legii nr.45/2007 și nu pentru viitor.
Prin recursul declarat, pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOVa solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov pentru perioada în care reclamanta nu a avut calitatea de judecător la Judecătoria Brașov.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fot angajată răspunderea sa, întrucât nu se poate reține nicio formă a culpei sale pentru că nu avea obligația de a aproba și aloca fonduri de natura celor solicitate de reclamantă.
Totodată, este criticată aplicarea dobânzii legale și reactualizarea debitului cu indicele de inflație.
În ce privește fondul cauzei, sentința este criticată pentru faptul că acțiunea a fost admisă în lipsa unui temei legal și făcută prin împingerea voinței legiuitorului, întrucât textul de lege care a consacrat sporul de 50% a fost abrogat expres.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov, pentru perioada în care reclamanta nu a avut calitatea de judecător la Judecătoria Brașov, instanța o respinge, întrucât acest aspect a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii de către prima instanță.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente, instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ce privește fondul cauzei, instanța apreciază că pretențiile solicitate prin acțiune sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile deciziei nr.21, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii la data de 10 martie 2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 teza finală din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Prin Legea nr.247/19.07.2007 a fost aprobată OG nr.8/24.01.2007 de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea.
Este adevărat că la art.30 alin.1 lit.a din OG 8/2007 se prevede expres că "la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea 50/1996 cu toate modificările și completările ulterioare". Pârâta susține că această abrogare se referă la abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 în baza căruia se poate acorda sporul de 50%.
Trebuie remarcat că prima mențiune cu privire la abrogarea art.47 din Legea 50/1996 a fost făcută prin OG nr.83/2000 la art.42, însă ÎNALTA CURTE de casație și Justiție prin decizia de recurs în interesul legii a stabilit căart.47 din Legea nr.50/1996 continuă să-și producă efectele și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 pentru argumente de tehnică legislativă. La data intrării în vigoare a OG 8/2007 recursul în interesul legii nu era pronunțat iar OG 83/2000 era recunoscută ca act normativ producător de consecințe juridice fără a fi pusă în discuție la acea vreme legalitatea acestei ordonanțe.
Așadar, la data intrării în vigoare a OG nr.8/2007, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 erau cunoscute ca fiind deja abrogate iar dispozițiile art.30 din OG nr.8/2007 se referă la abrogarearestului de dispozițiipe care Legea 50/1996 le mai conținea la momentul intrării în vigoare a OG nr.8/2007.
Deci orice interpretare conform căreia sporul de 50% se acordă doar până la data intrării în vigoare a OG 8/2007 pentru categoria personalului auxiliar din instanțe și parchete, contrazice raționamentele juridice obligatorii conținute de decizia de recurs în interesul legii mai sus invocată.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății, și "pentru viitor", Curtea reține că această cerere este întemeiată deoarece drepturile salariale constituie prin excelență, prestări periodice în înțelesul art.110 alin.2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art.1082 și art.1073 Cod civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului și plata dobânzii legale constituie două drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzută de art.1088 Cod civil nu se aplică obligațiilor rezultând din fapte juridice și din lege, cum este cazul în speță.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții, dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță, părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă, astfel că această dobândă curge de drept.
Cererea de obligare ala efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei este întemeiată în raport de dispozițiile art.1-8 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.127/19.11.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, și a încheierii pronunțate la data de 3.12.2008 în dosarul nr- al Curții de APEL BRAȘOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./5.05.09
Tehnored. 11.05.2009 - 2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Anca Pîrvulescu, Dorina
