Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3886/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8757/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 3886/
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 6166 din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 7064/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC INTERNATIONAL SRL, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 28.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.6166 din 08.10.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus respingerea cererii ca prescrisă pentru perioada noiembrie 2002-27.02.2004; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul SC INTERNAȚIONAL; a dispus obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 2300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 32.100 lei reprezentând daune materiale constând în neplata orelor suplimentare prestate în perioada noiembrie 2002 - noiembrie 2006, indemnizația aferentă zilelor de concediu de odihnă din datele de 4-7 decembrie 2007, precum și prejudiciul produs pe perioada a 70 de zile calendaristice în care angajatorul a refuzat să-i predea carentul de muncă.
Tribunalul a reținut în considerente că în ședința publică din data de 16.04.2008 a admis excepția tardivității formulării cererii de completare din data de 25.01.2008 față de prevederile art. 132. proc. civ.
De asemenea în ședința din data de 23.01.2008 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada noiembrie 2002 - 27.02.2004.
Tribunalul a reținut că în cauză s-a admis proba cu expertiză contabilă urmând ca expertul să stabilească dacă reclamantul a efectuat ore suplimentare și în caz afirmativ care este valoarea acestora și dacă reclamantul avea dreptul la zile de concediu în perioada 4-7 decembrie 2006 și dacă și-a primit indemnizația aferentă acestora.
Ulterior pe baza expertizei menționate mai sus Tribunalul a reținut că reclamantul a beneficiat în anul 2006 de un număr de 21 de zile de concediu de odihnă plătite, din care 3 în luna decembrie 2006, în datele de 4,5, și 6 ce au fost remunerate cu suma 175 lei.
Cu privire la orele suplimentare, a reținut Tribunalul că expertul a concluzionat că reclamanta a efectuat în perioada dedusă judecății 4 ore suplimentare în luna decembrie 2004 pentru care a primit suma de 43 de lei.
A reținut Tribunalul că ștatele de salarii au fost semnate lunar de către reclamant, astfel că acesta a avut cunoștință lunar de numărul de ore pontate și plătite.
Prin urmare a concluzionat că în raport de probele administrate în cauză se constată că reclamantul și-a primit drepturile salariale pentru cele 4 ore prestate peste programul de lucru în luna decembrie 2004, și-a primit integral indemnizația aferentă concediului de odihnă din anul 2006, motiv față de care, având în vedere prevederile art.117 și 139 din Codul muncii se va dispune respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru perioada 27.02.2004 noiembrie 2006.
A fost respinsă cererea cu privire la faptul că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului cert și efectiv suferit ca urmare a faptei angajatorului de a-i preda carentul de muncă după 70 de zile calendaristice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.
În motivarea în fapt a recursului recurentul-reclamant susține că sentința civilă recurată este nelegală deoarece s-a bazat numai pe rezultatele expertizei care în concluziile sale nu a aplicat corect o serie de legi pentru a soluționa în mod corect cauza.
De asemenea susține recurentul că în analiza sa expertul nu a ținut cont de documentele aflate la părți, precum și de analiza actelor de control, de expertizele anterioare sau de examinarea documentelor cu regim special.
Se mai menționează în motivele de recurs că nu s-a ținut seama de falsificarea semnăturii sale și potrivit art. 184. proc. civ. solicită verificarea tuturor semnăturilor de pe ștatele de plată și documentele de muncă.
Mai arată recurentul că din cauza lipsei de pregătire juridică nu a cerut probe în dovedirea acțiunii.
Intimata a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de fapt ce pot fi încadrate în art. 3041. proc. civ. Curtea constată că recursul este fondat urmând a fi admis și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Curtea reține că Tribunalul a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală pentru următoarele motive.
În primul rând hotărârea recurată nu cuprinde considerentele pentru care s-a dispus respingerea acțiunii, considerente care potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5) proc. civ. trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și pentru care s-au înlăturat cererile părților".
În primul rând, Tribunalul nu și-a exercitat rolul activ așa cum cer dispozițiile art. 129 alin. (5) proc. civ. care dispune ca "că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Față de aceste dispoziții legale Tribunalul avea obligația să stabilească pe baza unui probatoriu complet starea de fapt dedusă judecății cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.
În plus având în vedere că ne aflăm într-un litigiu de muncă, trebuia să dea eficiență dispozițiilor prevăzute de art. 287 din Codul muncii în ceea ce privește obligația administrării probatoriului de către angajatorul-pârât căruia îi revene sarcina probei.
De asemenea în mod greșit au fost stabilite și obiectivele expertizei contabile, care trebuia să cuantifice eventualele sume ce ar fi rezultat din proba cu înscrisuri sau martori și nicidecum să stabilească dacă reclamantul a lucrat sau nu peste programul normal de lucru.
În mod greșit a dispus Tribunalul prin practicaua sentinței recurate și respingerea obiecțiunilor la expertiza contabilă cu motivarea că sunt apărări de fond, deși nu s-a referit în ce constau apărările de fond, atâta timp cât aceste obiecțiuni au fost formulate în scris și detaliate cu privire la fiecare aspect al concluziilor expertizei și se găsesc la fila 386 și următoarele din dosarul de fond.
De asemenea aceeași instanță după ce a respins proba cu martori solicitată de către reclamant la termenul la care a reținut cauza în pronunțare, a motivat respingerea unui capăt de cerere pe temeiul nedovedirii pretenției, ceea ce este în contradictoriu cu măsura pe care a dispus-o și nu poate fi imputată tocmai părții reclamante care și-a manifestat dorința în a-și dovedi pretențiile deduse judecății.
Prin aceleași obiecțiuni reclamantul a invocat faptul că semnăturile aflate pe ștatele de plată nu îi aparțin și că reprezintă un fals, aspect asupra căruia se putea pronunța prin procedura falsului reglementată de art.180-184. proc. civ.
Prin urmare față de aceste considerente și luând în considerare faptul că în recurs nu se poate administra decât proba cu înscrisuri așa cum dispune art. 305. proc. civ. Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. urmează să dispună admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spere rejudecare aceleași instanțe care cu ocazia rejudecării va administra un probatoriu complet în conformitate cu art. 129 alin. (5) proc. civ. cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare dând eficiență pe deplin dispozițiilor art.287 din Codul muncii, în ceea ce privește obligația privind sarcina probei care în litigiile de muncă revine angajatorului precum și a dreptului în a propune probe al reclamantului; de asemenea va lua în considerare cererea prin care se invocă caracterul de fals al unor înscrisuri sau semnături, dar cu respectarea procedurii falsului în conformitate cu art. 180-184. proc. civ.
Având în vedere că efectuarea expertizei a avut loc mai înainte de a se dovedi sau nu pe deplin existența despăgubirilor solicitate de către reclamant, se va dispune în conformitate cu prevederile legale și refacerea acesteia cu stabilirea în concret a obiectivelor ce se urmăresc a fi dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.6166/8.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.7064/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC INTERNATIONAL SRL.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex
19.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
