Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.389
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8.04.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât SC SA G, împotriva sentinței civile nr.1395/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că s-au depus la dosar de către recurentă dovada convocării telefonice la cercetarea disciplinară a intimatului și o listă cu o parte din bunurile achiziționate de intimat, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1395/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea având ca obiect "contestație decizie desfacere contract individual de muncă" intervenită între contestatorul și intimata SC SA
A fost anulată decizia nr. 70/05.09.2008 emisă de pârâtă.
S-a constatat că raporturile de muncă au încetat prin demisie, la data de 19.08.2008.
A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.07-19.08.2008 și a indemnizației de concediu de odihnă pentru anul 2008.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 07.09.2008, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC SA anularea deciziei nr. 70/05.09.2008, în sensul înlocuirii motivului încetării contractului individual de muncă din art. 61 lit. a în art. 79 pct. 8 din Legea 53/2003, plata salariului pe luna iulie și august 2008 și a indemnizației pentru concediu de odihnă.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că a fost salariatul pârâtei, în funcția de inginer, că și-a primit cu întârziere salariile. A precizat că, la data de 19.08.2008 a depus o cerere de demisie, motivat de neplata salariului. Societatea nu a luat act de această demisie și a dispus desfacerea contractului de muncă din motive disciplinare, deși nu a efectuat cercetarea prealabilă. A mai arătat că nu a primit drepturile salariale salariului pe luna iulie și august 2008 și a indemnizației pentru concediu de odihnă.
În drept, a invocat art. 267 pct. 1, art. 79 pct. 8 din legea 53/2003.
La dosar au fost depuse: contract individual de muncă, demisie, decizia 70/2008, extras de cont.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că în ceea ce privește demisia, conducerea societății a fost de acord, dar numai cu respectarea termenului de preaviz, conform codului muncii și contractului individual de muncă. Rezoluția a fost determinată și de atribuțiile foarte importante pe care le desfășura contestatorul. Referitor la convocare, a precizat că l-a convocat telefonic. Cu privire la drepturile salariale, a arătat că suma netă cuvenită contestatorului este de 2376 lei, dar că acesta trebuie să restituie suma de 1150 lei reprezentând școlarizarea, că a utilizat sume importante de bani.
Intimata a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea pârâtului- reclamant la plata sumei de 1150 lei reprezentând cheltuieli efectuate de societate în scopul instruirii acestuia în domeniul sănătății și securității în muncă și consilier de siguranță ADR.
În drept, a invocat art. 39,270 din codul muncii.
La dosar a depus: factura, contract, fișa postului, decizii.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 70/05.09.2008, contestatorul a fost sancționată disciplinar cu desfacerea contract individual de muncă.
Potrivit art. 267 din legea 53/2003, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute laart. 264alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Societatea nu a depus la dosar dovada convocării salariatului la cercetare, ba chiar, a recunoscut în cuprinsul întâmpinării că nu a luat legătura cu salariatul decât telefonic, ceea ce nu satisface cerința art. 264 codul muncii.
Instanța a admis contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei.
Constatând că anterior deciziei de sancționare, salariatul a depus o cerere de demisie, înregistrată la sediul societății, că în cuprinsul cererii se face referire la articolul care permite demisia fără respectarea termenului de preaviz datorită neplății la timp a drepturilor salariale, văzând că s-a făcut dovada, prin extrasele de cont că drepturile salariale pentru luna martie 2008 s-au plătit abia în 03.06.2008, lichidarea din mai la data de 18.07.2008, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 79 pct. 8 din Legea 53/2003 și a constatat încetate raporturile de muncă prin demisie la data de 19.08.2008.
Potrivit disp. art. 154 din codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Conform art. 163 codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Dispozitiile codului muncii statueaza ca sarcina probei revine angajatorului(art.287 din codul muncii ), iar acesta a recunoscut prin întâmpinare că nu a achitat drepturile salariale pe lunile iulie- 19.08.2008 și nici contravaloarea concediului de odihnă.
În ceea ce privește cererea reconvențională, societatea a făcut dovada că a inițiat un curs de formare profesională a contestatorului, că a achitat valoarea acestui curs, însă nu a indicat nici un temei juridic pentru care astfel de cheltuieli ar trebui suportate de salariat. Astfel, indicarea art. 39 din codul muncii nu are nicio relevanță, cât timp salariatul și-a îndeplinit atribuțiile, a urmat cursul și a profesat o perioadă în cadrul societății valorificându-și cursul. De asemenea, nu poate fi vorba de o răspundere patrimonială a salariatului de vreme ce nu s-a indicat vreo faptă culpabilă a salariatului care ar fi produs un prejudiciu, contractul individual de muncă fiind încetat în condiții legale, prin demisie. Nu s-a făcut dovada că acest curs s-ar fi încadrat în modalitățile de formare profesională prev. de art. 195 din codul muncii, că s-ar fi încheiat vreun act adițional la contractul individual de muncă în care să fie specificate obligațiile salariatului de a nu iniția un anumit interval de timp încetarea contractului individual de muncă.
În consecință, instanța a respins ca nefondată cererea reconvențională.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta SC SA G solicitând menținerea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă ca fiind legal aplicată.
A arătat faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare nefiindu-i comunicate răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională iar instanța de fond nu i-a dat posibilitatea de a-și formula apărările.
În ceea ce privește cercetarea disciplinară a invocat contactarea telefonica a contestatorului la data de 26.08.2008 pentru a se prezenta la sediul societății, acesta comunicând că refuză să se prezinte, și în prezent fiind nelămurită situația bunurilor societății.
Instanța de fond nu a ținut cont de atribuțiile foarte importante ale contestatorului privind desfășurarea activității societății, făcând necesară respectarea perioadei de preaviz.
Plata salariului pentru luna iulie nu s-a făcut la timp deoarece situația salariatului era incertă acesta trebuind să se deplaseze la sediul societății pentru a preda bunurile pe care le deținea pe inventar.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și urm. pr.civilă.
A depus la dosarul cauzei înscrisuri reprezentând raport de cercetare, listă cu detalii convorbiri, factura fiscală, lista cu obiecte achiziționate.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
În legătură cu dreptul la apărare, dispozițiile art.286 muncii instituie reguli speciale de procedură în legătură cu soluționarea conflictelor de muncă, determinate de celeritatea și urgența judecății unor asemenea cauze.
În speță, întâmpinările depuse de către contestator vizau aspectele de fond ale cauzei astfel că tribunalul nu a apreciat necesară amânarea judecății în vederea comunicării acestora către intimată.
Cererea reconvențională privește restituirea sumei de 1150 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu instruirea contestatorului pârât în domeniul sănătății și securității în muncă și orelor de siguranță ADR iar întâmpinarea depusă explicitează atribuțiile ce-i reveneau potrivit fișei postului și faptul că nu s-au depus dovezi de către intimata-reclamantă privind suportarea cheltuielilor de școlarizare.
Pe fond, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut ca nefiind îndeplinită condiția convocării intimatului-contestator în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile.
Dispozițiile art.267 al.2 muncii prevăd în mod explicit modalitatea convocării salariatului în scris de către persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii.
Față de asemenea dispoziții imperative, convocarea telefonică a intimatului-contestator nu satisface cerințele legii, neprezentarea salariatului la convocare fără un motiv obiectiv dând dreptul angajatorului să dispună sancționarea, doar dacă a fost îndeplinită conform legii(art.267 al.3 muncii).
În consecință, față de toate considerentele arătate și prevederile art.312 al.1 pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de intimata SC SA G împotriva sentinței civile nr.1395/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SC SA G, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.1395/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./15.05.2008
Dact./2 ex/22.05.2009
FOND: -
Asis.jud.: -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
